Cardiopatii congenitale necianogene

CARDIOPATII CONGENITALE NECIANOGENE

Coarctatia aortei consta in stramtarea (stenoza) portiunii terminale a carjei aortice, aproape de locul unde ia nastere artera subclavie stanga. Boala se mani­festa prin hiperpulsatilitate si hipertensiune arteriala la membrele toracice, circulatie colaterala intercostala, cu erodarea marginilor inferioare ale coastelor, vizibile radiologie si prin micsorarea sau absenta pulsatiilor arterelor femurale. La nivelul cordului se aude un suflu sistolic, care se percepe si pe fata posterioara a toracelui, intre omoplati.
Tratamentul este numai chirurgical.
Stenoza aortica si stenoza pulmonara prezinta tablouri clinice asemanatoare for­melor dobandite, manifestarile clinice fiind in functie de gradul stenozei. Trata­mentul este chirugical.
Persistenta canalului arterial este o anomalie congenitala, constand in persis­tenta acestui canal, care la fat leaga artera pulmonara cu aorta. Se manifesta printr-un suflu continuu sistolo-diastolic, cu intarire sistolica, cu intensitate maxima in spatiile al Il-lea - IlI-lea intercostale stangi, insotit de freamat si prin semne pe­riferice care sugereaza insuficienta aortica: puls amplu, tensiunea arteriala diver­genta. Tratamentul este chirurgical.
Defectul septal ventricular consta in persistenta dupa nastere a unei comunicari interventriculare, aproape totdeauna in partea superioara a septului interventricu-lar. Se manifesta printr-un suflu sistolic intens parasternal stang, in spatiul al IlI-lea sau al IV-lea, iradiind in toate directiile. Este insotit de un freamat sistolic, iar la examenul radiologie - in caz de comunicare larga - se constata marirea inimii si intensificarea circulatiei pulmonare.
Defectul septal atrial este persistenta dupa nastere a comunicarii interatriale. Boala este de obicei bine suportata, iar diagnosticul se bazeaza pe existenta unui suflu sistolic slab in cel de al IlI-lea spatiu intercostal stang. Tratamentul este chirurgical.
CARDIOPATII CONGENITALE CIANOGENE

Simptomul principal al acestui grup de boli este cianoza, care se datoreaza pa­trunderii sangelui venos din inima dreapta in inima stanga. Pentru a se produce acest fenomen este necesar ca presiunile din inima dreapta sa fie mai mari decat acelea din inima stanga si sa existe o comunicare intre cavitatile drepte si stangi.

Tetralogia Fallot este o cardiopatie congenitala caracterizata prin stenoza pul­monara, comunicare interventriculara, aorta situata in dreapta si hipertrofia ventri­culara dreapta. Tabloul clinic este dominat de cianoza generala, mai evidenta la extremitati, accentuata la efort. Cianoza apare de la nastere si progreseaza cu var­sta. Bolnavii prezinta dispnee la cele mai mici eforturi, la plans, la frig si chiar in repaus. Adeseori, copiii iau spontan pozitia "pe vine', care le imbunatateste circu­latia cerebrala. Se mai constata hipocratism digital si suflu sistolic in spatiul al III-lea intercostal stang. Radiologia si cateterismul precizeaza diagnosticul. Prognosticul este sever, durata medie de viata fiind scurta. Tratamentul este chirurgical.

Trilogia Fallot este o anomalie care asociaza o stenoza a arterei pulmonare la o comunicare interatriala si o hipertrofie ventriculara dreapta. Simptomele sunt ase­manatoare tetralogiei, dar mai moderate. Tratamentul este chirurgical.

TULBURARILE RITMULUI CARDIAC - aritmiile

Ritmul cardiac se afla sub dependenta a doua sisteme reglatoare:
- unul extracardiac (sistemul simpatic si parasimpatic);
- altul intracardiac (tesutul specific). in mod normal, impulsul sinusal, care acti­veaza atriile si ventriculii, ia nastere in nodului sinusal (Keith si Flack), care emite stimuli,cu o frecventa de 60 - 80/min. Nodul sinusal imprima inimii ritmul sau, pentru ca emite stimulii cu cea mai ridicata frecventa, dar si celelalte zone ale tesu­tului specific pot emite stimuli. Nodului atrio-ventricular produce ritmul numit no­dal, iar fasciculul His, ritmul idioventricular.
Toate aceste ritmuri cu origine extrasinusala sunt numite ritmuri ectopice (hete-rotope).
Tulburarile de ritm se clasifica in tulburari in formarea stimulilor si tulburari in conducerea stimulului. Tulburarile in formarea stimulilor sunt tahicardiile si bra-dicardiile sinusale si ritmurile ectopice sau extrasinusale (extrasistole, tahicardii paroxistice, flutter, fibrilatie atriala).
Tulburarile in conducerea stimulilor se numesc blocuri.
Diagnosticul tulburarilor de ritm se poate pune uneori clinic, alteori este necesar un examen electrocardiolografic.