Articulatiile radioulnare

ARTICULATIILE RADIOULNARE

Articulatia radioulnara proximala

In aceasta articulatie, circumferinta capului radiusului se roteste in interiorul unui inel osteofibros, format de incizura radiala a ulnei si ligamentului inelar care completeaza acest inel. (fig.68)

Este o articulatie sinoviala, a carei cavitate articulara se continua cu cea a articulatiei cotului. Miscarea nu este limitata doar la nivelul cotului, deoarece fata articulara concava superioara a radiusului se articuleaza cu capitulul humeral printr-o articulatie multiaxiala sferica.

Muschii biceps brahial si supinator au o actiunea supinatoare asupra acestei articulatii.(fig.69).  Rotatia radiusului in directie opusa (pronatia) se produce cu ajutorul muschilor pronatori - rotund si patrat.

Sindesmoza radioulnara

Diafizele radiusului si ulnei sunt unite prin membrana interosoasa, ale carei fibre coboara oblic de pe radius spre ulna si printr-o coarda oblica. Membrana interosoasa este laxa in pronatie si supinatie si devine tensionata in pozitiile intermediare.

Articulatia radioulnara distala

In aceasta articulatie, circumferinta capului ulnei se articuleaza cu incizura ulnara a radiusului, intre cele doua suprafete articulare interpunandu-se un disc articular de forma triunghiulara, care se misca impreuna cu radiusul.(fig.70). Articulatiile proximala si distala sunt oarecum similare, in ambele ulna ramanand fixa. Deci, in articulatia radioulnara distala, epifiza distala a radiusului se roteste in jurul capului ulnei. ( fig.71).

Axa de rotire a radiusului in aceasta articulatie uneste capul radiusului, superior cu capul ulnei, inferior. (fig.72 A si B).

Muschii pronator rotund si pronator patrat rotesc diafiza radiala peste cea ulnara in pronatie, iar muschii biceps si supinator readuc radiusul in supinatie.

MANA

Scheletul mainii

Este format din oasele carpiene, metacarpiene si falange. (fig.73). Oasele carpiene sunt in numar de opt, fiind dispuse pe doua randuri, patru proximale si patru distale. In randul proximal se identifica, pornind dinspre medial spre lateral, scafoidul, semilunarul si piramidalul. Osul pisiform, inclus in randul proximal, este in realitate un os sesamoid situat in tendonul muschiului flexor ulnar al carpului si se articuleaza cu osul piramidal pe a carui fata palmara se afla. Scafoidul si semilunarul se articuleaza cu radiusul, insa piramidalul este separat de ulna printr-un spatiu ocupat de un disc articular. Scafoidul prezinta pe fata palmara o proeminenta rugoasa tuberculul scafoidului.

Randul distal este format din patru oase dispuse medio-lateral astfel: osul trapez, care se articuleaza cu policele, osul trapezoid, osul capitat (cel mai mare os carpian) si osul hamat. Trapezul se caracterizeaza printr-un tubercul pe suprafata sa palmara, iar hamatul printr-o apofiza recurbata de forma unui carlig.

Extremitatile distale ale oaselor carpiene se articuleaza cele cinci oase metacarpiene. Ultimele patru metacarpiene sunt asemanatoare, fiecare are cate o extremitate distala rotunjita - capul, o diafiza si o extremitate proximala lata si neregulata - baza, prin care se deosebesc intre ele.

Primul metacarpian este mai scurt si mai voluminos, capatul sau distal este de asemenea rotunjit, insa baza sa prezinta o suprafata concav-convexa prin care se articuleaza cu trapezul.

Oasele sesamoide sunt mici, lentiforme, cuprinse in tendoane sau ligamente. Exista doua asemenea oase localizate la nivelul primei articulatii metacarpofalangiene si doua situate in dreptul articulatiilor metacarpofalangiane doi si cinci.

Fiecare deget are trei falange, cu exceptia policelui, care are doua. Falanga proximala a policelui si falangele proximale si intermediare ale celorlalte degete au aspect asemanator, terminandu-se prin cate o trohlee. Spre deosebire de acestea, extremitatea distala a falangei distale este latita si rugoasa, corespunde unghiei si se numeste tubercul. Corpul falangelor este scurt, prismatic triunghiular, una dintre fete fiind palmara. Baza falangelor prezinta o cavitate articulara concava, cea proximala destinata capului metacarpienelor, cele mijlocii si distale pentru trohleea falangelor.

Referat: Clasificarea alimentelor permise pentru mentinerea echilibrului ponderal Document online: Trebuie inlocuit zaharul copiilor cu indulcitori?

La nastere nu exista centrii de osificare la nivelul masivului carpian. Centrii de osificare pentru capitat si hamat apar dupa 2-3 luni, iar cei pentru trapez, trapezoid, semilunar, scafoid si piramidal apar intre 3 si 5 ani. Osul pisiform este ultimul os care se osifica, in jurul varstei de 12 ani. Centrii primari de osificare pentru diafizele metacarpiene apar in saptamana a19-a de viata intrauterina. Centrii secundari pentru capetele metacarpienelor apar in jurul varstei de 1-2 ani. Primul metacarpian prezinta un centru secundar de osificare la nivelul bazei si nu a capului sau. Centrii de osificare ai diafizelor falangelor apar in viata intrauterina intre saptamanile 8-12, iar cei secundari apar la nivelul bazelor intre 2 si 4 ani si fuzioneaza cu cei de la nivelul diafizelor in jurul varstei de 18 ani.

Articulatia radiocarpiana

Aceasta articulatie este sinoviala si leaga antebratul de mana. Denumirea de articulatie radiocarpiana sugereaza faptul ca ulna nu ia parte direct la constituirea acestei articulatii.

Suprafata articulara proximala este formata de fata inferioara a extremitatii distale a radiusului si de un disc articular fibrocartilaginos, triunghiular, care se intinde de pe fata mediala a suprafetei articulare a radiusului pana la o incizura aflata pe baza procesului stiloidian ulnar.(fig.74).

Suprafata articulara distala este formata de oasele scafoid, semilunar si piramidal (fig.70). Suprafetele articulare proximale ale acestora formeaza o suprafata convexa care patrunde in concavitatea formata de radius si discul articular.

Capsula articulatiei este tapetata de membrana sinoviala, iar cavitatea sinoviala in mod normal nu comunica cu articulatia radioulnara distala sau cu articulatiile intercapiene. Capsula articulara este fortificata de ligamentele colaterale ulnar si radial si de ligamentele radiocarpiene palmar si dorsal. Ligamentul colateral ulnar se intinde intre procesul stiloidian ulnar la oasele piramidal si pisiform, iar ligamentul colateral radial intre procesul stiloidian radial si osul scafoid.

Ligamentele radiocarpiene unesc suprafetele palmara si dorsala ale extremitatii inferioare a radiusului cu primul rand de oase carpiene. Fibrele ambelor ligamente au o directie oblica in jos si medial. De retinut ca nu exista ligamente majore care sa ataseze ulna de suprafata palmara a carpului; prin urmare, radiusul si mana au posibilitatea sa se miste contra ulnei, in supinatie si pronatie, ca o unitate

Miscarile articulatiei radiocarpiene sunt inseparabile functional de cele care se produc intre primul si al doilea rand de oase carpiene - articulatia mediocarpiana.

Articulatia mediocarpiana

Fiecare os carpian se articuleaza cu oasele carpiene adiacente, prin articulatii sinoviale, in care se  produc miscari fine.

O articulatie distincta se gaseste intre oasele scafoid, semilunar si piramidal situate proximal si oasele trapez, trapezoid, capitat si hamat situate distal, la acest nivel putandu-se produce o miscare mai ampla.

Miscarile de la nivelul articulatiei radiocarpiana si mediocarpiana

Miscarile de la acest nivel sunt flexiunea, extensiunea, abductia, adductia si o combinatie a acestora, circumductia. Aceste miscari sunt efectuate, in principal, la nivelul articulatiilor radiocarpiana si mediocarpiana, la care se adauga miscarile mici de la nivelul articulatiilor intercarpiene.

- flexiunea este mai ampla in articulatia mediocarpiana, decat in articulatia radiocarpiana;

- extensiunea este mai ampla in articulatia radiocarpiana;

- adductia se efectueaza cu precadere in articulatia radiocarpiana;

- abductia, care este mai limitata decat adductia, se produce aproape in totalitate in articulatia mediocarpiana.

Articulatiile carpo-metacarpiene

Cele patru articulatii dintre carpiene si metacarpiene sunt articulatii sinoviale neregulate, in care se produc miscari de foarte mica amplitudine.

Articulatia carpometacarpiana dintre trapez si primul metacarpian este o articulatie selara sau multiaxiala sinoviala. Suprafetele reciproce concavo-convexe ale acestei articulatii permit miscarea de opozitie a policelui fata de celelalte degete, in timpul miscarilor de precizie sau grosiere. Aceasta miscare de opozitie va fi descrisa mai jos, odata cu muschii mici ai policelui.

Articulatiile metacarpofalangiene

Acestea sunt articulatii sinoviale cotilice. Suprafata articulara usor concava a falangei proximale se articuleaza cu suprafata convexa a capului metacarpianului, partial divizat in doi condili pe fata palmara.

Fiecare articulatie este inconjurata de o capsula fibroasa intarita anterior de un ligament palmar si lateral de doua ligamente colaterale. Dorsal, rolul de ligamente il joaca tendoanele extensorilor.

Ligamentele palmare, fibrocartilaginoase, sunt atasate puternic de falange si mai lax de metacarpiene. Intre ligamentele palmare ale celor patru degete laterale se afla ligamentul transversal profund, care le leaga puternic. Nu exista un ligament similar care sa lege policele de index. (fig.75). Ligamentele palmare limiteaza extensiunea articulatiei.

Miscarile de la nivelul articulatiilor metacarpofalangiene sunt flexiunea, executata de flexorii lung si scurt ai degetelor si de muschii interososi si lombricali, extensiunea produsa de extensorii lungi ai degetelor, abductia si adductia produse de muschii interososi.

Atunci cand degetele sunt flectate individual apare o usoara miscare de rotatie pasiva.

Articulatiile interfalangiene

Sunt foarte asemanatoare structural cu cele metacarpofalangiene, insa permit doar miscarile de flexiune si extensiune, fiind articulatii uniaxiale. Fiecare are cate un ligament palmar si doua ligamente colaterale.

Flexiunea este produsa de flexorii lungi ai degetelor si policelui. Extensiunea este produsa de extensorul degetelor si extensorul lung al policelui, iar atunci cand se combina cu flexiunea din articulatiile metacarpofalagiene (care exclude extensorii lungi), este produsa de muschii interososi si lombricali.