Bolile paratiroidelor

BOLILE PARATIROIDELOR

Patologia paratiroidelor cuprinde doua sindroame: hipoparatiroidismul sau tetania paratiroidiana si hiperparatiroidismul sau boala Reeklinghausen. Ambele sindroame au comun alterari ale metabolismului fosfo-calcic.

1. HIPERPARATIROIDISMUL (boala Reeklinghausen)

Boala se datoreste secretiei excesive de hormon paratiroidian. in 90% din cazuri afectiunea este provocata de un adenom paratiroidian, mai rar de cancer sau de hiperplazia paratiroidelor.

Simptomatologie: excesul de hormon paratiroidian duce la cresterea calciului din sange (hipercalcemie si la scaderea depozitelor de calciu si fosfor din oase. in consecinta, se elimina prin urina cantitati mari de calciu (hipercalciurie). Un efect imediat al acestui proces este eliminarea unor cantitati mari de urina (poliurie), cu aspect laptos, insotita de sete mare (polidipsie). La nivelul tesuturilor moi - vase, rinichi, stomac - se depun cristale de fosfat de calciu, care se prezinta la examenul radiologie sub forma de calcifieri. Caracteristica acestei boli este calculoza renala, care se poate complica cu pielonefrita si calcifierea difuza a tubilor renali. in etapa finala a bolii survin demineralizarea scheletului si atrofia oaselor. Apar dureri osoase, eroziuni ale falangelor si osteoporoza craniului. Din cauza demi-neralizarii, calota prezinta la examenul radiologie un aspect particular, 'vatuit', datorita opacitatilor dispuse neregulat pe suprafata craniului. La nivelul oaselor lungi apar chisturi si se produc cu usurinta fracturi, bolnavul devenind cu timpul un infirm. Muschii sunt si ei afectati, fapt care se traduce prin oboseala musculara si hipotonie.

Diagnostic: prezenta calculilor renali la un bolnav poate sugera existenta hiperpa-ratiroidismului. Examenul radiologie are mare valoare diagnostica, dar numai in faza avansata a bolii, cand apar chisturile, fracturile si osteoporoza. Hiperparatiroidismul poate fi recunoscut totusi mai devreme gratie investigarilor de laborator. Vom prezenta pe scurt cateva dintre ele.

Dozarea calciului in sange este prima si cea mai importanta analiza. Se gasesc valori crescute ale calcemiei si concentratii scazute de fosfor sanguin. Excretia urinara de calciu este apreciata prin testul Sulcowitch. Se stie ca dupa un regim alimentar sarac in calciu, eliminarile de calciu in urina sunt in jurul a 150 mg/zi. in hiperparatiroidism, valorile sunt mult peste 150. Mai complicat este testul bilantului calcic, care apreciaza diferenta dintre aportul si excretia de calciu in urina si fecale. Bilantul este normal daca omul nu elimina mai mult calciu decat ingera. Cand exista pierdere de calciu prin urina, bilantul este negativ. Tehnica este urmatoarea: se da un regim alimentar care sa contina 150 mg calciu, alcatuit din oua, unt, paine, fructe, ceai, zahar, timp de 3 zile. inainte de proba se dozeaza calciul in urina din 24 de ore si in fecale. in a patra zi a probei se dau din nou la laborator pentru analiza urina si materiile fecale. Daca eliminarea de calciu este de peste 150 mg, inseamna ca exista pierdere de calciu. O alta proba utilizata in diagnosticul hiperparatiroidismul este clearance-ul fosforului.

Tratamentul hiperparatiroidismului este chirurgical si consta in indepartarea tumorii paratiroidiene.

2. HIPOPARATIROIDISMUL (tetania paratiroidiana)

Cauza cea mai obisnuita a hipoparatiroidismului o constituie lezarea sau indepartarea chirugicala a glandelor paratiroide in cursul unei operatii pe tiroida. Mai rar, afectiunea se datoreste distrugerii glandelor prin hemoragie, infectie sau iradierea tiroidei cu raze Rontgen sau cu iod radioactiv. Uneori cauza hipoparatiroidismului nu poate fi gasita. in toate cazurile, indiferent de natura insuficientei paratiroidiene, scaderea secretiei de parathormon micsoreaza concentratia calciului in sange. Aceasta duce la cresterea excitabilitatii sistemului nervos central, favorizand astfel aparitia crizelor de tetanie.

Simptomatologie: cele mai multe cazuri de tetanie se intalnesc la copii. Manifestarea tipica a bolii o constituie contractara spastica, simetrica, a membrelor, precedata de crampe, furnicaturi si amorteli. Contractura la mana se traduce prin spasmul carpopedal, care da mainii aspectul descris sub denumirea de 'mana de mamos'. La copil apare destul de frecvent spasmul laringian. in cazuri severe apar tulburari in respiratie, cianoza, sufocare si moarte. La adult, spasmul laringian poate fi confundat cu astmul bronsic. Spasmele generalizate se insotesc de fotofobie, greutate in vorbire (disartrie) si spasme viscerale (tetanie astrica, spasm piloric). Tulburarile psihice sunt frecvente, mergand de la iritabilitate, anxietate, depresiune si panica, pana la delir si stupoare. in forma cronica a tetaniei apar tulburari trofice - uscaciunea pielii si a parului, unghiile se rup usor, iar eczemele apar frecvent. Cataracta este o manifestare obisnuita a bolii. Cariile dentare sunt numeroase. Exista o forma acuta a bolii, declansata de indepartarea chirurgicala a unui adenom paratiroidian. Tetania se iveste la cateva zile dupa operatie, iar manifestarile sunt dramatice. Cel mai adesea insa tetania este latenta, iar episoadele acute sunt provocate de oboseala sau de emotii. in tetania latenta, manifestarile sunt mai reduse ca intensitate. Bolnavul se plange de slabiciune musculara, oboseala, amorteli, crampe moderate si furnicaturi in corp. Manifestari similare pot aparea dupa diaree cronica si varsaturi repetate cu pierderea de calciu. Exista si o tetanie neurogena (spasmofilie), care apare in nevroze. Graviditatea este un factor agravant al tetaniei, datorita pierderii de calciu in timpul sarcinii.

Referat: Determinarea grasimii din smantana prin metoda acidobutirometrica Referat: Painea - ce paine si in ce cantitate ingrasa?

Selectati nivelul corect de energie

Incarcati padelele dupa ce au fost aplicate pe toracele pacientului

Strigati atentie

Verificarea vizuala a zonei

Verificarea monitorului

Aplicarea socului

TV fara puls se trateaza prin defibrilare clasica folosind protocolul FV

Conform protocolului Consiliului European de Resuscitare din 2005, ar fi de interes introducerea in anumite spitale, sau sectii mai putin dotate din punct de vedere al echipamentului medical, defibrilatoare externe automate. Acestea ar putea fi utilizate de personal pregatit in acest sens. Acest lucru ar permite defibrilarea precoce, pana la sosirea echipei specializate si ar creste cu siguranta rata de succes a resuscitarii.

MONITORIZAREA CARDIACA SI RITMURILE

DE STOP CARDIO RESPIRATOR

Stopul cardio-respirator este o urgenta majora si necesita o monitorizare electrica a inimii, rapida, pentru a identifica tulburarile de ritm majore, atat din perioada de stop cat si din perioada postresuscitare.

Ritml electric al inimii poate fi inregistrat pe ecranul defibrilator-monitorului prin intermediul electrozilor de monitorizare sau a padelelor, sau in memoria defibrilatorului automat, prin padelele autocolante aferente.

Monitorizarea ECG folosind electrozii

Inregistrarea ritmului electric cu electrozi autocolanti presupune aplicarea acestora pe zone lipsite de par, invecinate zonei precordiale, nu in zonele de plasare padelelor defibrilatorului.

Subclavicular pe dreapta sau pe umarul drept se plaseaza electrodul rosu, suclavicular sau pe umarul stang cel glben, la baza hemitoracelui stang sau abdominal superior stang electrodul verde.

In acest fel se obtine imaginea pe monitor a derivatiei DII standard, ce mai semnificativa ca interpretare.

Monitorizarea ECG folosind padelele defibrilatorului

Padela sternum se aplica subclavicular parasternal drept, padela apex la nivelul spatiului V-VI intercostal stang, pe linia axilara medie.

Inainte de aplicare pe padele se va pune gel, pe cele autocolante nu, pentru ca suntpregelificate.

Monitorizarea cu padele are avantajul ca este rapida si primul soc electric se poate efectua imediat, in schimb blocheaza o persoana numai pentru acest lucru. In plus, traseul ECG poate fi artefactat de tremurul fin al mainii operatorului, facand o asistolie sa para FV cu unde mici.

Monitorizarea ECG folosind padelele autocolante

Este o monitorizare neartefactata, "fara maini

Monitorizarea ECG in 12 derivatii presupune folosirea a 10 electrozi plasati pe membre si regiunea precordiala, necesita timp si nu se foloseste in situatie de stop cardio-respirator. Este varianta folosita postresuscitare pentru a analiza corect tulburarile de ritm si modificarile ischemice consecutive.

Ritmurile de stop cardio respirator

Tulburarile de ritm care nu sunt compatibile cu functia de pompa a cordului si care duc la stop cardio-respirator sunt:

Fibrilatia ventriculara

Tahicardia ventriculara fara puls

Asistola

Activitatea electrica fara puls (AEP) numita si disociatie electromecanica (DEM)

Fibrilatia ventriculara cu unde mari

Fibrilatie ventriculara cu unde mici

Se caracterizeaza prin:

Unde neregulate

Complexe QRS neidentificabile

Frecventa si amplitudine intamplatoare

Activitate electrica necoordonata

Cu unde mari si fine

Se exclud artefactele de

miscare

interferenta electrica

Tahicardia ventriculara fara puls

monomorfa

Tahicardie cu complexe largi

Rapida, frecventa 100-200 batai/minut

Morfologie QRS constanta

Este o consecinta a bolii ischemice cardiace

Polimorfa sau torsada varfurilor

Tahicardie cu complexe largi care isi schimba treptat polaritatea si amplitudinea

Rapida, frecventa peste 200 batai minut

Este o consecinta a unui QT prelungit (fenotiazine, antidepresive triciclice, ant

Tratamentul preventiv se refera la o serie de precautii care trebuie luate in cursul operatiilor pe tiroida si paratiroide. in timpul crizelor se vor da bolnavului sedative si tranchilizante. Scaderea calciului in sange se combate cu saruri de calciu (gluconat, clo-rura sau lactat de calciu), administrate in injectii i.m., i.v. sau per oral. O atentie deosebita trebuie acordata in timpul efectuarii injectiilor i.v. de clorura de calciu. Daca substanta iese afara din vena, produce dureri mari si necroza tesuturilor. Este obligatoriu ca tratamentul cu calciu sa fie asociat cu vitamina D₂, in doze de 600 000 - 1 200 000 u de 1 - 3 ori pe saptamana. Se mai utilizeaza preparatul A.T. 10 sau Tachystin, care este un hipercalcemiant mai puternic decat vitamina D₂. in tetania acuta, bolnavul trebuie scos rapid din criza, cu injectii i.v. de clorura de gluconat de calciu si cu sedative. Asistentele medicale, in comportamentul lor fata de bolnav, trebuie sa tina seama de faptul ca hipo-paratiroidienii au un sistem nervos dereglat: obosesc usor, sunt anxiosi si iritabili si de aceea trebuie sa li se ofere conditii de liniste si repaus. Este bine sa evite meseriile care i-ar supune unor eforturi mari fizice si intelectuale.