Bolile esofagului

BOLILE ESOFAGULUI

Patologia esofagiana cunoaste boli functionale (spasme esofagiene), boli inflamatorii (esofagite), stenoze esofagiene, ulcere, diverticuli si tumori benigne si maligne (cancerul esofagian).

1. SPASMUL ESOFAGIAN

Definitie: este o boala functionala a esofagului, manifestata printr-o contractie spasmodica a musculaturii esofagiene. Spasmul se poate produce in oricare din portiunile esofagului, dar cel mai des se localizeaza la una din extremitati.

Etiopatogenie: spasmul esofagian nu totdeauna are o cauza bine determinata; este vorba de spasmul numit idiopatic, primitiv sau esential, care apare pe un teren nevrotic si survine in legatura cu emotii, socuri neuropsihice etc. Este de obicei localizat spre cardia, de unde denumirea de cardiospasm. Cardiospasmul (achalazia cardiei, megaesofag) este insuficienta neuromusculara a corpului esofagian, cu o insuficienta relaxare a sfincterului esogastric si dilatare retrograda progresiva. in alte cazuri, cardiospasmul este secundar unor leziuni organice esofagiene (polip, cancer, diverticul, esofagita) sau unor boli dinafara esofagului (ulcer gastroduodenal, cofecisiopatii, apendicite, anexite, boli ale medi-astinului) si unor intoxicatii (nicotina, stricnina, plumb).

Simptomatologie: simptomul dominant este disfagia, care poate dura doar cateva minute sau se poate prelungi pana la cateva ore, apare brusc, fara o cauza precisa, si este provocata, paradoxal, de ingerarea unor lichide sau poate fi declansata de alimente reci. in spasmele mai pronuntate, bolnavul incearca sa forteze trecerea alimentelor in stomac. Daca spasmul se prelungeste, esofagul se dilata.

La examenul radiologie se poate vedea sediul spasmului, se pot observa stenoze functionale multiple cu aspect de matanii, mai ales spre cardia. De asemenea, examenul baritat poate evidentia leziunea organica responsabila de un spasm secundar. Esofagos-copia precizeaza sediul spasmului si totodata permite descoperirea unei boli organice: cancer, diverticul, ulcer, esofagita etc.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe caracterul capricios al disfagiei, pe examenul radiologie si esofagoscopie. Pentm precizarea cauzei care a determinat un spasm esofagian secundar se face o examinare clinica atenta (examen de tub digestiv si glande anexe, examen neurologic, genital, urologic, al coloanei vertebrale cervico-dorsale etc.).

Diagnosticul diferential se face cu: esofagita, stenoza si tumorile esofagiene. Va fi acordata o atentie deosebita diagnosticului diferential cu un cancer esofagian incipient, recurgandu-se la nevoie la examenul endoscopic, completat cu o biopsie.

Tratamentul spasmului esofagian idiopatic consta in inlaturarea cauzelor declansatoare, in sedative si antispastice. Pentru spasmul secundar se vor trata afectiunile organice care provoaca spasmul, iar in timpul crizei se vor administra antispastice. in cazurile mai grave se pot practica infiltratii ale splanhnicilor cu procaina si dilatari cu sonde esofagiene.

2. ESOFAGITELE

Definitie: esofagitele sunt inflamatii acute sau cronice ale esofagului.

Etiopatogenie: cel mai frecvent este toxica, esofagitele fiind provocate de ingerarea unor substante caustice acide (acid clorhidric, sulfuric, azotic) sau alcaline (soda caustica, potasa caustica, soda de rufe). Se mai pot produce si prin ingerarea unor lichide fierbinti sau prin inghitirea unor corpi straini. Mai pot fi provocate de propagarea unei infectii de vecinatate, de contactul cu acidul clorhidric gastric (regurgitari, varsaturi frecvente), de masticatie insuficienta, de abuzul de alcool si tutun.

Simptomatologie: tabloul clinic este dominat de disfagie si de durerea retrosternala. Disfagia poate fi usoara sau, alteori, atat de pronuntata, incat bolnavul sa nu se mai poata alimenta. Durerea retrostemala este uneori foarte intensa (esofagita caustica, esofagita flegmonoasa). Salivatia este abundenta. in esofagitele caustice apar varsaturi brune, hematemeze si varsaturi care contin necrozate. La examenul obiectiv se pot gasi leziuni bucale (cand esofagita a fost provocata de substante corozive). in aceste esofagite, explorarile intrumentale pot provoca accidente grave.

Evolutie: esofagitele pot evolua acut sau cronic. Cu evolutie acuta sunt de obicei cele toxice si provocate de iritatii mecanice sau termice. Esofagitele caustice pot evolua spre o perforare in mediastin sau spre vindecare, cu cicatrice stenozante progresive. Esofagitele cronice au in general o evolutie mai benigna, putand duce totusi cu timpul la stenozari.

Referat: Determinarea grasimii din smantana prin metoda acidobutirometrica Referat: Painea - ce paine si in ce cantitate ingrasa?

Tratamentul este profilactic si curativ. Profilaxia va urmari, in primul rand, ca substantele toxice sa fie pastrate cu precautie, in asa fel, incat sa nu fie la indemana copiilor. De asemenea se vor evita ingerarea unor lichide fierbinti, abuzul de tutun si de alcool.

Tratamentul curativ se adreseaza, in primul rand, intoxicatiilor cu substante caustice, fiind contraindicate spalaturile gastrice. Se urmareste neutralizarea toxicului: pentru acizi, neutralizarea se va face cu bicarbonat de sodiu, solutie de magnezie calcinata (40 g/l 1 apa), apa de sapun (15 g/l 1 apa), lapte, apa albuminata (albusuri de ou batute in apa), limonada citrica, limonada tartrica, apa boricata. Tratamentul simptomatic urmareste calmarea durerii (morfina, analgetice, antispastice) si combaterea socului (solutie cloru-rosodica izotonica, solutii glucozate, analeptice circulatorii).

Pentru prevenirea cicatricelor retractile, stenozante, se prescrie corticoterapie in asociere cu antibiotice. In acelasi scop se poate proceda si la cateterizarea precoce a esofagului. Alimentatia pe gura fiind la inceput imposibila, se va proceda la alimentatia pa-renterala; apoi regimul va fi lichid sau semilichid, dupa cum poate inghiti bolnavul.

3. STENOZA ESOFAGULUI

Definitie: stenoza esofagului este o ingustare mai mult sau mai putin pronuntata a conductului esofagian. Stenozele esofagiene sunt localizate in mod obisnuit in cele trei locuri de stramptoare fiziologica a esofagului.

Etiologie: in primul plan al cauzelor care pot duce la stenoza esofagiana stau inges-tiile de substante caustice. Mai sunt responsabile de stenozari si urmatoarele cauze: inghitirea unor corpi straini, ulcerul peptic esofagian, starile postinfectioase.

Simptomatologie: debutul bolii este anuntat de aparitia disfagiei, care initial survine doar in inghitirea alimentelor solide. Ulterior, disfagia se accentueaza si bolnavul nu mai poate inghiti nici lichidele. Esofagul se va dilata deasupra stricturii si alimentele se vor acumula in punga formata; din cand in cand bolnavul va avea nevoie sa goleasca aceasta punga, prezentand varsaturi esofagiene. Pe masura ce va fi redusa posibilitatea de alimentare, bolnavul va slabi si se va deshidrata.

releva stenoza si in acelasi timp permite prelevarea unui fragment de tesut pentru biopsie (diagnosticul pentru suspiciunea de stenozare canceroasa).

Diagnosticul pozitiv va fi pus pe baza antecedentelor (ingerare de caustice, corpi straini), a datelor clinice, a esofagoscopiei si a examenului radiologie. Diagnosticul diferential va fi facut de cancerul esofagian, cu spasmul esofagian si cu spasmul cardiei.

Evolutia stenozei esofagiene este progresiva si duce la denutritia si deshidratarea bolnavului.

Tratamentul consta in dilatari progresive ale esofagului pe cale perorala, cu ajutorul sondelor esofagiene, sau pe cale retrograda, prin gastrec-tomie. Se va combate spasmul supraadaugat cu ajutorul antispasticelor si, in cazurile avansate, cu denutritie, se va asigura reechilibrarea nutritionala a bolnavului. Tratamentul chirurgical este impus de multe ori de evolutia bolii, cu grija de a se asigura alimentatia bolnavului (eventual prin gastrostomie). Postoperator, pana la restabilirea tranzitului esofagian, se va prescrie o alimentatie progresiva, cu lichide si semilichide, si se vor folosi toate mijloacele de reechilibrare pe cale parenterala.

4. CANCERUL ESOFAGULUI

Etiologie: boala apare dupa varsta de 50 de ani, barbatii fiind afectati mult mai frecvent decat femeile.

Anatomie patologica: cancerul esofagian, care de obicei este un epiteliom, mai rar un adenocarcinom, apare ca o tumoare polipoida, conopidiforma, schiroasa sau ulceroasa.

Simptomatologie: simptomul cel mai important este disfagia, el fiind singurul care apare precoce si care ne da posibilitatea sa banuim aparitia cancerului esofagian. Disfagia este descrisa diferit de bolnav; 'nu trece mancarea', 'nod in gat', 'se opreste ceva in piept'; ea poate sa apara brusc sau progresiv, sa fie usoara sau pronuntata.

Ulterior se instaleaza durerea retrosternala sau in spate, regurgitarea, eructatiile, varsaturile, intr-un stadiu mai avansat mai apar voce ragusita sau bitonala, tuse, hema-temeza, melena.

Examenul obiectiv: sunt putine date care sa ne indrepte spre diagnostic - scadere ponderala, stare generala alterata, paloare, ganglioni limfatici tumefiati (supraclaviculari, cervicali, subaxilari). Cand tumoarea este localizata superior, tractiunea limbii este dureroasa.

Reactiile pentru decelarea hemoragiilor oculte sunt deseori pozitive.

Examenul radiologie arata o stramtorare rigida, cu contur neregulat, peste care nu trece undele peristaltice. Deasupra stricturii, esofagul apare dilatat. in stenozele complete, substanta opaca nu mai trece dincolo de tumoare, iar conturul inferior apare neregulat.

Esofagoscopia, insotita de biopsie, este examenul cel mai pretios pentru diagnosticarea cancerului de esofag intr-un stadiu initial.

Diagnosticul pozitiv se face cu ajutorul anamnezei si pe baza examenului radiologie si al esofagoscopiei.

Diagnosticul diferential se face cu celelalte afectiuni esofagiene care provoaca disfa-gie, dureri si regurgitatii, spasm esofagian, stenoze caustice sau inflamatorii, diverticuli esofagieni, megaesofag. De asemenea, vom face diagnosticul cu compresiunile extrinsece: tumori mediastinale, anevrism aortic.

Complicatii: propagarea tumorii la organele vecine, metastazele la distanta, abcedarea tumorii, perforatii in organele vecine, hemoragii, fistule esofagobronsice.

Evolutie: debutul trece neobservat, astfel ca de obicei bolnavul se prezinta tarziu la medic (dupa 6 luni - 1 an). Durata bolii este in medie de 1 an si indeobste nu depaseste 2 ani.

Tratamentul chirurgical este singrul care poate prelungi viata, daca interventia s-a facut intr-un stadiu precoce. Se procedeaza la rezecarea tumorii, cu esofagoplastie.

in caz de stenoza completa se face o gastrostomie de necesitate. Se mai incearca roentgenterapia, radiumterapia si se administreaza calmantele necesare.