Aparatul osteo-articular - modificari elementare ale resorbtiei osoase

Aparatul osteo-articular - Modificari elementare ale resorbtiei osoase

2.     Modificari elementare ale resorbtiei osoase

Osteoporoza – reducere cantitativa a osului fara a exista modificari in compozitia sa chimica. D p d v patogenic intalnim in acest caz o resorbtie osoasa care intereseaza atat trama proteica cat si component sa mineral.

Demineralizarea arata lipsa sarurilor minerale fosfo-calcice, resorbtia neinsotindu-se de o leziune a substratului organic, ea facandu-se pe cale vasculara. Demineralizarea este un process reversibil, vindecarea facandu-se prin depunere de saruri minerale pe acelasi support proteic de pe care ele au fost mobilizate.

Osteoliza – consta in distructia masiva a tesutului osos – fiind o modificare calitativa; osul este distrus in intregime intr-o anumita zona printr-un process pathologic local care intereseaza atat sarurile minerale cat si suportul proteic.

Radiologic – imaginea tesutului oso dispare complet. Osteoliza poate avea insa sediu diferit:

In compactata, pe fata sa exterioara – in tumori de parti moi cu character pulsatil, in anevrisme – ea se produce prin presiune externa

In interiorul compactei – in osteomul osteoid

In t spongios – lacuna osoasa.

Cand osteoliza intereseaza o zona central a osului se realizeaza o imagine cavitara: geode. Osteoliza situate la suprafata osului sau pe un contur articular poarta numele de uzura osoasa  iar cand este mai mare se numeste carie osoasa.

Atrofia prin presiune – este un process de resorbtie osoasa prin demineralizare determinate de presiunea pe care o exercita asupra osului un process pathologic fie din afara fie dinauntru osului ce declansaza pe cale reflexa o hiperemie adiacenta ce mobilizeaza sarurile minerale;  se realizeaza o deformare localizata a osului. Se intalnesc in tumorile chistice, colesteatom, neurinom de acustic.

Osteonecroza – ‘’moartea’  unui teritoriu de tesut osos prin intreruperea arterei sale nutritive. Celulele fragmentului osos izolat mor dar pastreaza in ele sarurile minerale – fragmentul osos transforma intr-un sechestru. Cause : emboli microbiene, intreruperea traumatic a circulatiei. Sechestrul apare radiographic mai intens deoarece este inconjurat de o zona de osteoliza ce ofera un contrast mai evident iar pe de alta parte calciul din sechestru nu se mai poate mobilize spre deosebire de cel din vecinatate unde prin hiperemie se produce demineralizare.

2 .Modificari elementare ale reconstructiei osoase

Osteoscleroza – accentuarea intensitatii structurii osoase printr-o osteogeneza excesiva, printr-o osteoclazie anormala sau printr-o incetinire a resorbtiei fiziologice. Osul apare mai opac, cu travee mult ingrosate, compacta se ingroasa si are intensitate crescuta ducand la eburnizarea spongioasei – astect de os compact.

Periostoza – apozitia periostala – devine vizibila radiologic numai cand un process pathologic, actionand direct sau indirect prin intermediul osului vecin, determina osificarea lui.

Osificarile heterotrope – apar in regiuni in care in mod normal nu exista tesut osos. Se pot dezvolta oriunde exista tesut conjuctiv si se creeaza conditii generale si locale de osteogeneza. Astfel apar in muschi, cheaguri sangvine, cicatrici vechi:

-osteofitul – apare la nivelul insertiei ligamentare;

-sindesmofitul – este l;ocalizat in insasi ligamentul afectat.

3.Caract generale ale tumorilor maligne osoase

- conturul- este difuz, se pierde in osul sanatos si partile moi adiacente

-apozitia periostala – este fina sub forma de spiculi, in general dispusi perpendicular pe axul osului

-intreruperea corticalei – este prezenta si in cazul tumorilor beningne; la locul intreruperii apre o opacitate triunghiulara sub forma de spin –tringh Codmann.

Eseu: Boli cauzate de alimentatia nesanatoasa Eseu: Cresteti consumul fibrei - plantele si rolul lor in alimentatie

-radiosensibilitatea- este mare si direct proportional cu gravitatea formei anatomo-patologice; tratamentul este chirurgical si/sau radioterapie.

-varsta – permite aprecierea gravitatii formei maligne, diferentierea diferitelor forme histologice sir estrange sfera diagnosticului diferential.

4. Caract generale ale tumorilor benigne osoase

- apar in primele decenii de viata (II-III), unele dintre ele fiind evidente intre anumite limite de varsta.

- in general, se traduc printr-o reducere focala a intensitatii structurii osoase, adesea unica, cu delimitare neta catre partile vecine, frecvent osteosclerotica – care arata evolutie lenta.

-structura poate fi omogena sau neomogena cu septuri si calcificari

-corticala poate fi subtiata dar continua

-deformarea osului afectat poate fi concentric sau excentrica

-reactiile endostale si periostale sunt absente datorita evolutiei lente; cele mai multe dintre acestea nu degebereaza insa, unele se pot transforma malign(tumori cu cellule gigante, condroame)

-tratamentul consta in exereza chirurgicala, care nu este grefata in general de recidive; radioterapia este ineficienta.

5 Aspecte radiografice ale ONA de sold; metoda de electie a examinarii acestei patologii

Radiologic, sunt utle examene radiografice comparative; forma progresiva – in stadiul initial se comstata aspect neomogen al metafizei din vecinatatea cartilajului de conjugare, deplasarea capului femoral fiind absenta; ulterior, apare deplasarea capului femoral – linia KLEINE – care prelungeste marginea superioara a colului femoral, intretaie un segment din calota cefalica mai mic de partea afectata – de partea alunecarii interne a capului femoral, decat de partea sanatoasa; diminuarea inaltimii nucleului cephalic este prezenta, cu bascularea capului in jos si inapoi; in evolutie, capul deplasat apare redus in inaltime – aspect de “corn” iar colul ingrosat; se poate complica cu epifioliza acuta sau poate duce la coxartroza; forma acuta – apare dup[a traumatism, cu evidentierea radiografica a decolarii epifizare in jos si posterior si, a modificarilor de structura ale colului care au favorizat decolarea; coxa vara congenital- necroza a colului femoral aparuta la varsta foarte tanara;

6. Tuberculoza vertebrala si osteoarticulara

TBC osteoarticulara se intalneste la toate varstele cu frecv mare la adultul tanar, intre 25 si 30 de ani. Modificari radiologice: - modif de pozitie si forma a oaselor: atitudini vicioase care devin permanente: rotatii adductii, abductii, flexi, subluxatii

-modificari de structura osoasa: osteoporoza este prima manifestare, accentuate prin halistereza si osteoclazie, omogena, difuza – la nivelul structurilor osoase adiacente sau / si la distanta;

-modificari ale spatiului articular: isi reduce transparent, in fazele urmatoare apare micsorat si apoi dispare; contururile suprafetelor sunt de la inceput sterse, cu uzuri si carii marginale;

- modificari in partile moi – abcese reci in partile vertebrale

TBC vertebrala este o maladie ce afecteaza intotdeauna corpurile vertebrale, arcurile ramanand intact. Sunt interesate minim 2 corpuri vertebrale. Boala apare mai frecvent la varste mici, incidenta scazand pe masura ce nbe apropiem de varsta adulta. Cu cat TBC apare la varste mai fragede cu atat afecteaza regiuni superioare si mai multe corpuri vertebrale. Radiologic se poate constata:

-diminuarea transparentei spatiului intervertebral si osteoporoza cu reducerea intensitatii structurii osoase a corpurilor reprezinta primele semne radiologice;

-osteoporoza este inlocuita de osteoliza, platourile vertebrale sunt distruse, vertebrele sunt turtite sau cuneiforme

-micsorarea spatiilor intervertebrale pana la disparitia lor;

-maduva este protejata de arcurile vertebrale ramase intact, ceea ce explica absenta fenomenelor neurologice;

-poate apare un abces rece paravertebral uni- sau bilateral – opacitate paravertebrala cu contur convex extern si aspect de “sticla de lampa”

7 osteomielita acuta stafilococica- aspecte radiografice

In faza congestive -  de inflamatie a tesutului conjunctiv medular – normal. Dupa 15-20 de zile incepe sa devina vizibila osteoporoza difuza, secundara hiperemiei. Aceasta intereseaza initial spongioasa metafizara progresand uulterior, rapid, spre diafiza si cuprinde corticala

In faza supurativa – apar zone de osteoliza – dupa 4-6 sapt

In faza reparatorie – osul regenereaza, tesutul de neoformatie exuberant se reduce treptat iar locul lasat dupa sechestrotomie se completeaza progresiv. Daca se trateaza incorrect se cronicizeaza

8.Osteomielita cronica- aspecte Rx; forme.

-Rx : os ingrosat , neregulat,cu hiperostoza periostala. Zone clare inconjurate de zone de osteocondensare corespund abceselor intraosoase delimitate de scleroza din jur; in interior pot aparea mici sechestre care dupa indepartare duc la linistirea procesului.

-forme: osteomielita sugarului; primitiva a adultului; cronica de la inceput : condensata, pseudotumorala, abcesul Brodie, albuminoasa.

9.Aspecte radiografice normale ale consolidarii fracturilor.

- precoce dupa traumatism : se evid traiectele de factura;

- largire a diametrului solutiei de continuitate : prin halisteraza sau demineralizare ;

- din a 21 zi – calus osos primitiv  - contururile extremit osoase sterse, linia de fractura mai putin clara, imag incompleta a calusului osos care apare mai voluminos, in jurul fragmentelor apare o opacitate globuloasa care depaseste corticala;

- calusul definitiv – aspect trabecular , discret apoi evident dat vindecarii;

- cand contactul fragmentelor a fost perfect – consolidarea se face “ per primam” ca o sudura.

10. Aspecte radiografice patologice ale condolidarii fracturilor.

- complic pot fi locale : frecvente si generale.

- locale : fractura deschisa ; intarzierea in consolidare – cand nu se sudeaza in timp necesar unei consolidari; pseudoartroza – cand nu mai este posibila consolidarea spontana;

* radiologic :- traiectul de fractura ramane vizibil , frag nu prezinta demineralizare obisnuita in cursul de consolidare, consolidarea intarzie dar nu poate fi pseudoartroza atat timp cat este demineralizare.

- in pseudoartroza fragmentele prezinta aspect condensat ,hipertrofiat, cu contur nete, uneori rotunjite, spatiul interfragmentar este radiotransparent; poate fi p fibroasa, p stransa, p flotanta, P fibro-sinoviala.

- calus vicios – rezultatul unei fracturi neglijate, reducere anormala; poate fi unghiular , exuberant.

- osteoporoza algica posttraumatica – osteoporoza locala declansata de fenomenele vasomotorii este accentuata de suprimarea activ functionale; apare ca o reducere a intensitatii structurilor osoase, neomogena, punctata sau tigrata- sindr Sudek- Leriche.

- artroza deformata posttraumatica – ap dupa fracturile intraarticulare  sau consolidate vicios, frecvent la glezna si genunchi.

- redorile articulare – consecinta unei imobilizari prelungite sau fracturi cu traiect intraarticular.

- osteoamele posttraumatice periarticulare – sunt vizibile dupa reduceri violente ale unor luxatii.

11. Artrozele – caractere generale.

- afectiuni articulare caract prin degenerarea cartilajului de acoperire ; evolutie lenta cu deformarea extremitatilor osoase , neregularitati articulare, diminuarea spatiului articular si aparitia de productii osoase.Modificarile artrozice au ca substrat morfopatologic lezarea cartilajului articular si modif consecutive ale osului subcondral.

Radiologic – reducerea inaltimi spatiului articular prin reducerea grosimi cartilajului, osteocondensare subcondrala la niv supraf artic interesate, semnalizarea osteoporozei, deformarea contururilor articulare, formarea de osteofite.

12. S.A.(spondilita anchilopoietica )– modificari radiografice.

- interesarea in stadiile incipiente a artic sacro-iliace si toraco-lombare T11 – L2 ; stergerea conturului artic sacro-iliace prin demineralizare marginala, falsa largire a artic , neomogena , difuz conturata; in std finale se instaleaza anchiloza cu disparitia spatiilor artic sacro-iliace; modif vertebrale sunt obs precoce – sindesmofite – spiculi fini cu dispozitie longitudinala care delimiteaza la periferie discul intervertebral.

- dezv sindesmofitelor confera coloanei un aspect de “bambus “ sunt afectate artic interapofizare , ligamentele poti si osificate cu aspect de “ sine de tramvai” , modif progreseaza cranial , osteoporoza este constanta , neomogena, deformare cueniforma a corpurilor vertebrale duce la cifoze rotunda.

13.Caractere generale privind explorarea IRM a coloanei.

-reprezinta metoda de elective in examinarea leziunilor intramedulare si extramedulare intradurale, in afectiunile discale degenerative, anomaliile congenital si degenerative ale maduvei, tumorile partilor moi si inflamatii. Corticala corpurilor vertebrale are o structura densa cu hiposemnal in T1 si T2, dificil de identificat datorita continutului redus in protoni. Intensitatea semnalului medularei depinde de continutul in maduva rosie sau galbena. Proportia de maduva galbena creste cu varsta determinand hipersemnal in T1. Modificari similar se intalnesc la pacientii care au suferit iradieri la nivelul coloanei vertebrale. Cele doua component majore ale discului intervertebral se vizualizeaza bine prin RM, inelul fibros determinand hiposemnal in T1 si T2 iar nucleul pulpos hipersemnal in T2.