Personalitati
Piotr Nicolaevici Savitchi primul (si singurul) autor rus care poate fi numit geopolitician - "Eurasia - pamant Median"1. Soarta eurasiatului Piotr Nicolaevici Savitchi (1885 - 1968) este poate primul (si singurul) autor rus care poate fi numit geopolitician in sensul deplin al cuvantului. Savitchi a fost economist si discipolul lui V. Vernadschi si P. Struve. Inainte de razboi era apropiat de cadeti. Dupa revolutie a emigrat in Bulgaria, apoi s-a stabilit in Cehoslovacia. In 1921, impreuna cu contele N.S.Trubetkoi, s-a aflat in fruntea miscarii eurasiatice in care factorii geopolitici au jucat rolul principal. Dintre eurasiatici, Savitchi s-a interesat cel mai mult de geopolitica dintre eurasiatici. Conceptia despre lume a lui Savitchi, ca si a multor alti eurasiatici, s-a format sub influenta lucrarilor slavofililor Danilevschi si Leontiev in special. Aceasta era o varianta a slavofilismului revolutionar, insotita de ideea principala a specificului identitatii istorice a "velicorusilor", care nu se reduce nici la esenta religioasa, nici la cea etnica slava. Sub acest aspect ei erau mai apropiati de Constantin Leontiev, care a formulat teza extrem de importanta - "slavii sunt, slavismul nu este", adica "apropierea etnica si lingvistica a popoarelor slave nu este o baza suficienta pentru a vorbi despre unitatea lor culturala si de caracter". Dupa temele si conceptiile preferate, miscarea eurasiatica a fost surprinzator de apropiata de revolutionarii conservatori germani. Asemenea revolutionarilor conservatori, eurasiaticii se straduiau sa imbine fidelitatea fata de origini cu avantul creator in viitor, inradacinarea in traditia nationala rusa cu modernismul social, cu dezvoltarea tehnica si politica formelor netraditionale. Pe aceasta se bazeaza atitudinea pozitiva rezervata a eurasiaticilor fata de Statul Sovietic si revolutia din Octombrie. Simpatiile fata de Soviete erau specifice nu
numai pentru aripa vadit prosovietica a eurasiaticilor (cercul
parizian care a editat ziarul " In anul 1956, Savitchi a fost reabilitat si s-a intors la Praga, unde a murit 12 ani mai tarziu. 2. Rusia - Ideea fundamentala a lui Savitchi consta in faptul ca Rusia reprezinta o formatiune civilizatoare aparte, determinata de calitatea "centrului". Unul dintre articolele lui - "Bazele geografice si geopolitice ale eurasiatismului" (1933) - incepe cu urmatoarele cuvinte: "Rusia are un temei cu mult mai mare decat China sa se numeasca "Stat Median" Daca "pozitia mediana" a Germaniei, Mittellage, se reduce la contextul european, iar Europa este doar "capul apusean" al Eurasiei, atunci Rusia ocupa pozitia centrala in limitele intregului continent. Pentru Savitchi "pozitia mediana" a Rusiei este baza identitatii ei istorice - ea nu este o parte a Europei si nici continuarea Asiei. Ea este o lume independenta, o realitate geopolitica independenta si spiritual-istorica deosebita, pe care Savitchi o numeste "Eurasia". Aceasta notiune nu denumeste nici uscatul, nici continentul, ci ideea reflectata in spatiul rus si in cultura rusa, o paradigma istorica, o civilizatie aparte. Savitchi formuleaza de pe pozitia polului rus o conceptie strict identica cu imaginea geopolitica a lui Mackinder - doar "talharii abstracti ai uscatului" sau "impulsurile centripete care provin din axa geografica a istoriei" capata la el conturul accentuat al culturii ruse, istoriei ruse, statalitatii ruse, teritoriului rus. Rusia-Eurasia apare la Savitchi in aceeasi lumina ca si la Ratzel dar, mai exact, Grossraum-ul lui Savitchi. Daca Mackinder crede ca imboldul mecanic, care sileste zonele de tarm ("centura interna") sa creeze cultura si istoria, provine din pustiurile heartland-ului, atunci Savitchi sustine ca Rusia-Eurasia (=heartland-ul lui Mackinder), este sinteza culturii mondiale si a istoriei mondiale, desfasurata in spatiu si in timp. Totodata, natura Rusiei participa la cultura ei. Savitchi intelege Rusia, din punct de vedere geopolitic, nu ca pe un stat national, ci ca pe un tip aparte de civilizatie, care s-a format pe baza catorva componente - cultura ariano-slava, nomadismul turanic, traditia ortodoxa. Toate laolalta creeaza o anumita formatiune "mediana" unicat, care reprezinta sinteza istoriei mondiale. Savitchi considera ca velicorusii nu sunt doar o ramificatie a slavilor de rasarit, ci o formatiune etnica imperiala deosebita, in care se imbina substraturile slav si turanic. Acest moment il ajuta sa ajunga la o tema foarte importanta - tema Turanului. 3. Turanul Pentru multi nationalisti rusi apelarea la Turan ca orientare pozitiva a fost scandaloasa. Asadar Savitchi justifica indirect jugul tataro-mongol gratie caruia "Rusia si-a capatat independenta sa geopolitica si si-a pastrat libertatea spirituala fata de lumea agresiva romano-germana". Aceasta atitudine fata de lumea turanica a fost folosita in scopul de a separa considerabil Rusia-Eurasia de Europa si destinele ei, de a motiva unicitatea etnica a rusilor. "Fara lumea tatara n-ar fi existat Rusia" - aceasta teza din articolul lui Savitchi "Stepa si sedentarismul"( a fost formula cheie a eurasiatismului. De aici si trecerea nemijlocita la asertiunea pur geopolitica: "Sa spunem direct: in spatiul istoriei mondiale, senzatiei vesteuropene a Marii i se opune, pe acelasi plan, desi opusa, senzatia unica mongola a continentului; cu toate acestea, in "calatorii" rusi in amploarea cuceririlor si valorificarilor rusesti se simte acelasi spirit, aceeasi senzatie a continentului."
Si in continuare: "Rusia este succesoarea Marilor Hani, continuatoarea cauzei lui Cinghiz si Timur, unificatoarea Asiei ( . ) in ea se imbina concomitent stihia istorica "sedentara" si "de stepa" Dualitatea fundamentala a peisajului rus - divizarea ei in Padure si Stepa - au remarcat-o inca slavofilii. La Savitchi sensul geopolitic al Rusiei - Eurasiei apare ca o sinteza a acestor doua realitati - Padurea europeana si Stepa asiatica. Totodata, aceasta sinteza nu este o simpla suprapunere a doua sisteme geopolitice, ea este ceva integral, original, care poseda o masura si o metodologie de apreciere proprii. Rusia-Eurasia nu se reduce intru totul la Turan. Ea este ceva mai mult. Referitor, insa, la Europa, care considera o barbarie tot ce iese dincolo de limitele constiintei sale "de tarm", autocalificarea rusilor ca "purtatori ai spiritului mongol" este o provocare ce dezvaluie superioritatea istorica si spirituala a eurasiaticilor. 4. Locul dezvoltarii In teoria lui Savitchi, un rol extrem de important il are conceptia "locului dezvoltarii". Acest termen este analogia exacta a notiunii Raum, asa cum este interpretat de "geografia politica" a lui Ratzel si geopolitica germana (- Kjellen) in totalitate. In aceasta notiune se reflecta "organicismul" eurasiaticilor care corespunde intocmai scolii "organiciste" germane, si care contrasteaza acut cu pragmatismul geopoliticienilor anglosaxoni. Daca Spykman ar fi cunoscut operele lui Savitchi, revolta lui cu privire la "nonsensul metafizic" ar fi fost si mai puternica decat in cazul lui Haushofer. In lucrarea "Cercetarea geografica a Rusiei-Eurasiei" Savitchi scrie: "Mediul social-politic si teritoriul sau "trebuie sa se contopeasca, pentru noi, intr-un tot intreg, intr-un individ sau peisaj" Aceasta si este esenta "locului dezvoltarii", in care obiectivul si subiectivul se unesc intr-o unitate indisolubila, in ceva intreg. Aceasta este o sinteza conceptuala. Savitchi continua in aceeasi opera: "Este necesara o sinteza. Este necesara priceperea de a vedea dintr-o data mediul social-istoric si teritoriul ocupat de el" In acest sens Savitchi se apropie de Vidal de la Blache. Asemeni geopoliticianului francez, care a fundamentat indivizibilitatea Frantei prin unitatea tipului cultural independent de apartenenta etnica a locuitorilor Alsaciei si Lorenei, Savitchi considera ca: "Rusia-Eurasia este "locul dezvoltarii", "un tot intreg", "individul geografic" si concomitent un peisaj geografic, etnic, economic, istoric etc ." Rusia-Eurasia este un asemenea "loc de dezvoltare" care reprezinta o forma integrala de existenta a multor "locuri de dezvoltare" mai mici. Acesta este Grossraum-ul lui Schmitt, format dintr-o intreaga ierarhie de Raum-uri mai mici. Prin introducerea notiunii de "locul dezvoltarii", eurasiaticii se indepartau de necesitatea pozitivista de a disocia analitic fenomenele istorice, impartindu-le in sisteme mecanice aplicabile nu numai fenomenelor naturale ci si celor culturale. Faptul ca au apelat la "locul dezvoltarii", la "individul geografic", a permis eurasiaticilor sa evite retetele prea concrete cu referire la problemele nationale, rasiale, religioase, culturale, lingvistice, ideologice. Unitatea geopolitica, perceputa intuitiv de toti locuitorii "axei geografice a istoriei", a obtinut in felul acesta o noua limba, "sintetica", care nu se reduce la conceptiile neadecvate, fragmentare, analitice ale rationalismului occidental. In aceasta s-a relevat la Savitchi continuitatea traditiei intelectuale rusesti, care intotdeauna graviteaza spre justa intelegere a "integritatii", "unitatii", "sobornicitatii". 5. Ideocratia Un aspect foarte important al teoriei lui Savitchi este principiul "ideocratiei". Savitchi presupunea ca statul eurasiatic trebuie sa se edifice pornind de la impulsul spiritual initial, de sus in jos. Prin urmare, intreaga lui structura trebuie sa se intemeieze in concordanta cu ideea apriorica, iar in fruntea acestei structuri trebuie sa se afle o clasa deosebita de "conducatori spirituali". Aceasta pozitie este foarte apropiata de teoriile lui Schmitt despre impulsul "volitiv", "spiritual", care se afla la izvoarele aparitiei Grossaum-ului. Ideocratia presupunea primatul de abordare nepragmatica, nemateriala si necomerciala a oranduirii de stat. Dupa Savitchi, demnitatea "personalitatii geografice" consta in putinta de a fi mai presus de necesitatea materiala, incluzand in mod organic lumea fizica intr-un impuls spiritual creator al constituirii istorice globale. Ideocratia este un termen care uneste toate formele de conducere nedemocrata neliberala, bazata pe motivatiile nematerialiste si neutraliste. Totodata Savitchi evita constient sa precizeze aceasta notiune care poate sa se concretizeze in sobornicitatea teocratica, in monarhia poporala, in dictatura nationala, si in statul partinic de tip sovietic. Aceasta anvergura a termenului corespunde orizonturilor pur geopolitice ale eurasiatismului, care cuprind niste dimensiuni istorice si geografice uriase. Aceasta este o incercare de a exprima cel mai exact vointa intuitiva a continentului. Evident ca ideocratia este diametral opusa abordarii pragmatico-comerciale care domina doctrinele lui Mackinder, Mahan si Spykman. In felul acesta, eurasiaticii rusi au clarificat definitiv termenii ideologici in care s-a reflectat opozitia istorica a Marii si Uscatului. Marea inseamna democratie liberala, "structura comerciala", pragmatism. Uscatul - ideocratie (de toate speciile), "conducerea ierarhica", dominatia idealului religios Parerile lui Savitchi despre ideocratie rezoneaza cu ideile sociologului si economistului german Verner Sombart, care imparte toate modelele si tipurile sociale in doua clase generale - "eroii" si "negustorii". La nivel geopolitic, termenul "erou", "eroism" pierde sensul metafizic, patetic, si devine un termen tehnic pentru desemnarea specificului juridic si etnic al conducerii ideocratice. 6. URSS si eurasiatismul Rolul lui Piotr Savitchi, iar in sens mai larg al eurasiatismului rus, in dezvoltarea geopoliticii ca stiinta este enorm. Este straniu ca in manualele occidentale se acorda o atentie atat de mica acestei directii. Savitchi este un geopolitician constiincios, responsabil si competent, care exprima pe deplin si fundamentat pozitia heartland-ului, pornind, totodata, de la cele mai indepartate regiuni rusesti ale acestuia. Doctrina geopolitica a lui Savitchi este antiteza directa a conceptiilor lui Mahan, Mackinder, Spykman, Vidal de la Blache si ale altor "talasocrati". Dar numai in acest caz este vorba despre o expunere inchegata si cuprinzatoare a doctrinei alternative, care examineaza detaliat factorii ideologici, economici, culturali si etnici. Daca folosim terminologia lui Carl Schmitt, atunci Savitchi si eurasiaticii sunt exponentii "nomosului Pamantului" in starea lui actuala, ideologii consecventi ai Grossraum-ului anglosaxon. Compararea ideilor eurasiaticilor rusi cu teoriile geopoliticienilor-continentalisti germani (Haushofer, Schmitt etc.), care au incercat de asemenea sa-si construiasca o teorie a lor, proprie, ca o antiteza a strategiei "Fortei Maritime", demonstreaza ca nemtii au parcurs in aceasta directie doar o jumatate de drum, iar in cazul rusilor (in primul rand Savitchi) avem de-a face cu imagine a lumii, deplina si necontradictorie. In acest sens se poate deduce o anumita lege: "Cu cat sunt mai apropiate parerile continentalistilor germani de eurasiatismului rus, cu cat mai mult accepta ei Ostorientierung, cu atat mai consecvente si mai logice sunt doctrinele lor, cu atat mai eficiente sunt proiectele lor politice, create pe o baza geopolitica." In acest sens, cel mai mult s-au apropiat de Savitchi national-bolsevicii germani - in special Ernst Nikich - care au inteles perfect dualitatea pozitiei geopolitice a Germaniei, a carei "asezare mediana" este relativa si secundara comparativ cu "pozitia mediana" culturala si continentala absoluta a rusilor. De aici si concluziile ca Germania nu poate sa pretinda la rolul sintezei geopolitice, ca ea trebuie sa aleaga intre o Germanie (impreuna cu Austria burgheza) de sud-vest slavofoba, catolica si, in unele aspecte, "talasocrata" si o Prusie de nod-est germano-slava, socialista, rusofila, protestanta si spartana. Lui Nikisch ii apartine renumita teza geopolitica - "Europa de la Vladivostoc la Flessing" si doar un asemenea mod de abordare din partea nemtilor se inscrie armonios in eurasiatismul continental consecvent. Fireste ca linia catolicului, anticomunistului si slavofobului austriac Hitler - oricat s-au straduit s-o corecteze unii revolutionari conservatori, mult mai responsabili din punct de vedere istoric, si unii geopoliticieni - n-a putut sa nu contribuie ca Germania sa-si piarda pentru mult timp existenta sa istorica in urma infrangerii groaznice, provocata anume de acele forte a caror "alianta vesnica" a putut doar sa le asigure nemtilor participarea la dominatia mondiala a telurocratiei. Realitatea sovietica, in sens geopolitic, coincidea in multe privinte cu conceptiile lui Savitchi si ale altor eurasiatici, desi nu existau date sigure despre influenta lor directa asupra conducerii sovietice. "Smenovehovti" , un curent social-politic al intelectualitatii burgheze ruse din anii '90 ai secolului XX. Acesta insemna intoarcerea unei anumite parti a intelectualitati din lupta cu puterea sovietica si recunoasterea ei de facto (n.Trad.) si national-bolsevicii, mult mai apropiati de eurasiatici - in special Nicolai Ustrealov - aveau o influenta vadita asupra bolsevicilor si indeosebi asupra lui Stalin, desi n-au ocupat niciodata posturi inalte si deseori isi sfarseau zilele prin lagare. O parte dintre eurasiatici - Efron, Karsavin etc. - colaborau deschis cu URSS, nici lor, insa, nu li s-au adus multumiri. Totusi, analiza politicii sovietice externe - pana la inceputul "perestroicai" - ne conduce la concluzia ca ea a urmat in permanenta tocmai cursul eurasiatic, dar niciodata n-a declarat aceasta deschis. Si aici se pot face doar niste presupuneri: fie ca a existat o oarecare organizatie necunoscuta in interiorul regimului sovietic, care se conducea dupa ideile lui Savitchi, adaptandu-le la realitatile politice actuale si exprimandu-le prin lexicul "marxist" oficial, fie ca pozitia obiectiva a heartland-ului a silit URSS sa faca constient, din punct de vedere geopolitic, statul continental - Eurasia.
|