Alfred Thayer Mahan (1840-1914)

Alfred Thayer Mahan s-a nascut la 27 septembrie 1840 in orasul american West Point (statul New York) intr-o familie cu traditie militara. Tatal, Dennis Hart Mahan, ofiter superior si profesor la Academia Militara a Statelor Unite, imprima tanarului Alfred o educatie riguroasa, bazata pe valorile ordinii militare. Sub aceasta puternica influenta se va desfasura si evolutia lui Mahan. Inscris initial la Universitatea Columbia, unde timp de doi ani va frecventa cursurile civile ale acestei institutii, se va transfera - la sugestia tatalui - la Academia Navala a Statelor Unite, pe care o va absolvi cu rezultate foarte bune in 1859. In cariera militara va parcurge toate treptele impuse de regulamentele marinei militare: in 1861, la 25 de ani, are gradul de locotenent, in 1865 pe cel de locotenent comandor, in 1872 pe cel de comandor, pentru ca in 1885 sa devina capitan si in 1893 amiral. In 1896 se va retrage din serviciul activ, fiind insa cooptat ca membru al comisiei de strategie navala in timpul razboiului dintre Statele Unite si Spania si membru al delegatiei americane la Congresul de pace de la Haga, din 1899.

Ca ofiter, participa activ la toate confruntarile armate ale Statelor Unite ale Americii timp de 30 de ani. In paralel, desfasoara o bogata activitate academica si politica. Ocupa, incepand din 1886, functia de Presedinte al Colegiului Naval de Razboi, Presedinte al Comisiei de Afaceri Navale si pe cea de Presedinte al Societatii Americane de Istorie. In plan politic, influenta exercitata asupra presedintelui Roosvelt si asupra Congresului American determina  adoptarea de catre Statele Unite ale Americii a unei politici externe bazate pe proiectarea puterii americane prin intermediul fortei navale. O prodigioasa cariera universitara si publicistica, alaturi de cea militara si politica fac din Alfred Mahan una dintre personalitatile marcante ale Americii. Inceteaza din viata la 1 decembrie 1914, la Washington D.C.

Mahan, A.T., 1890, The influence of Sea Power upon History, 1660- 1783, Boston

Mahan, A.T., 1892, The influence of Sea Power upon the French Revolution and Empire (1793-1812), London

Mahan, A.T., 1897, The Interest of America in Sea Power, London

Mahan, A.T., 1899, Lessons of the War with Spain, London

Mahan, A.T., 1900, The Story of the War with South Africa and The Problem of Asia, London

Mahan, A.T., 1901, Types of Naval Officers drawn from the History of the British Navy, London

Mahan, A.T., 1902) Retrospect and Prospect, studies of international relations, London

Mahan, A.T., 1905, The Safety of the White Race and empire of the Sea, Paris

Mahan, A.T., 1907, Some Neglicted Aspects of War, London

Mahan, A.T., 1911, Naval Strateggy Compared and Contrasted with the Principle and Practice of Military Operations on Land, London

In Anglia, cel mai de seama reprezentant al curentului geostrategic si fondatorul scolii geopolitice britanice a fost geograful Halford John Mackinder (1861-1942). Ca si americanul Mahan, el considera geostrategia drept fundamentul geopoliticii, dar preciza ca sfera acestui concept nu se identifica cu totalitatea elementelor care intra in componenta geopoliticii. Teza centrala a gandirii lui Mackinder, enuntata pentru prima data in 1904, intr-un scurt articol intitulat The Geographical Pivo t of History Pivotul geografic al istoriei publicat in Geographical Journal, ofera bazele teoriei continentaliste, in care Asia Centrala reprezinta aria pivot a istoriei, dominarea acesteia determinand controlul lumii. Mackinder isi aduce contributia la dezvoltarea geopoliticii prin introducerea a doua elemente noi in componenta obiectivului urmarit de geopolitica: alcatuirea unei "noi configuratii geostrategice si geopolitice a  planetei", realizata in conformitate cu "criteriul distantei geografice" si in termeni de bipolaritate, precum si crearea unor notiuni specifice geopolitice (World Island, Heartland, Pivot Area). O noua perspectiva in studiile geopolitice este introdusa de profesorul de relatii internationale, olandez naturalizat american, Nicholas John Spykman (1893-1943), de asemenea, reprezentant al curentului geostrategiei.

Principalele sale lucrari au fost America.s Strategy in World Politics Strategia americana in politica mondiala, 1942) si The Geography of the Peace (1944), prin care introduce in analiza geopolitica conceptul de "securitate de stat", ca fiind unul dintre cele mai importante obiective pe care le urmareste geopolitica. In componenta securitatii de stat, afirma Spykman, exista trei mari categorii de factori: factori geografici (marimea teritoriului, pozitia geografica), factori economici (resurse agricole, industriale si demografice), factori politici (stabilitatea politica, grad de integrare sociala etc.). In lucrarea Geografia pacii dezvolta o noua teorie, bazata pe critica teoriei Heartland-ului lui Mackinder, prin care afirma ca rolul politic major revine de fapt inelului de state cu iesire la mare, asa-numita bordura maritima ce inconjoara heartland-ul. Acest inel de state este numit de Spykman rimland, fiind considerat ca o zona intermediara intre fortele continentale si cele maritime, pastrarea sub control a acestui inel asigurand suprematia mondiala.