Octav onicescu -biografie

OCTAV ONICESCU -Biografie

Nascut la Botosani, 20 August 1892. Liceul 'August Treboniu Laurian' din Botosani unde se distinge si obtine in chip consecvent toate premiile instituite sub egida liceului. Dupa luarea Bacalaureatului in 1911 pleaca la Universitatea din Bucuresti unde ia cursuri la Facultatea de Stiinte si cea de Filosofie. Dupa mai putin de 2 ani de studii si examene, obtine cate un doctorat dela fiecare, ajungand profesor de matematica la reputata Scoala Militara dela Manastirea Dealu de langa Targoviste.

Odata cu intrarea Romaniei in primul razboi mondial, Octav Onicescu este mobilizat pe front (1916-1918).
In 1919 pleaca la Roma pentru continuarea si aprofundarea activitatii stiintifice. In Iunie 1920, sub indrumarea Prof. Tullio Levi-Civita, O. Onicescu isi publica teza in stiintele matematice: 'Sopra gli spazi einsteinieni a gruppi continui di transformazione'.
In toamna anului 1920 pleaca la Paris inscriindu-se la Seminarul 'Jacques Hadamard' dela 'College de France'; in acelasi timp, la Sorbona, ia parte la lecturile profesorilor Emile Picard si Elie Cartan.
In 1922, intorcandu-se la Bucuresti, isi ia docenta si incepe o prodigioasa activitate universitara. In paralel, impreuna cu profesorii chimisti Gheorghe G. Longinescu si Gheorghe Titeica, co-editeaza si reorganizeaza revista 'Natura', in cadrul careia publica numeroase studii stiintifice cum si in alte reviste de specialitate.
In 1930, organizeaza Scoala de Statistica, apoi Institutul de Calcule al carui Director a fost timp de multi ani.
Organizator al statisticilor matematice, a jucat un rol important in modernizarea si predarea teoriei relativitatii si aplicarea fundamentala a stiintelor matematice. Alaturi de Gh. Mihoc, este fondatorul scolii romanesti de teoria probabilitatilor. Este creatorul notiunii de ''lant probabilistic cu legaturi complexe'', iar in domeniul mecanicii a dezvoltat o mecanica noua a sistemelor materiale.
Prieten apropiat al poetului si matematicianului Ion Barbu (Dan Barbilian) si al poetului Vasile Voiculescu; in 1936, Octav Onicescu intra in randurile Miscarii Legionare alaturandu-se colegilor de generatie: Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre Tutea si atatia altii.
Dupa instaurarea comunismului, prof. Octav Onicescu este pus la index, nepermitandu-i-se sa-si publice lucrarile. Multe manuscrise ii sunt confiscate de organele omniprezente ale securitatii represive.
In 1981, cu doi ani inainte de trecerea sa in eternitate, ii apare cu mare greutate volumul 'Pe drumurile vietii', urmat un an mai apoi de primul sau volum de 'Memorii', cenzurate dealtfel in chip arbitrar de autoritati pentru a putea vedea lumina tiparului.
Ne-a parasit in preziua implinirii varstei de 91 de ani, la 19 August 1983.

Octav Onicescu a fost matematician roman, intemeietor al scolii romanesti de teoria probabilitatilor, i-a dat acesteia o noua axiomatizare, cu ajutorul notiunii de 'functie eveniment' sau 'functie suma'. A introdus conceptul de 'lant cu legaturi complete', cea mai importanta contributie romaneasca in teoria probabilitatilor. A fost autor al unei noi varietati de mecanica: 'Mecanica invariantiva Onicescu'. A fost membru al Academiei Romane, membru al Uniunii interbalcanice a matematicienilor. Este, impreuna cu Gheorghe Mihoc, creatorul scolii matematice romanesti de teoria probabilitatilor si statistica matematica.

Conceptia sa pedagogica, ca si a celorlalti adepti ai educatiei noi, a fost mult influentata de ideile pedagogice ale lui J.-J. Rousseau, care intelegea procesul devenirii copilului ca fiind stimulat de puternice tendinte interioare.

Maria Montessori considera ca dezvoltarea fiintei umane nu este consecinta actiunii unor stimuli exteriori, ci a unor impulsuri interioare, ce se desfasoara sub actiunea unor legi proprii dezvoltarii umane.

Astfel, perioada de crestere a fiintei umane este caracterizata prin scurte etape, dominate de sensibilitati deosebite, numite 'perioade senzitive'. 'E vorba de anumite epoci in care fiintele in formatiune (adica in stare infantila) au o putere de simtire deosebita dar de scurta durata, ce le ajuta sa castige anumite calitati si care dispare indata ce acestea au fost castigate. Toate insusirile se cuceresc in modul acesta, cu ajutorul unui impuls, al unei posibilitati trecatoare' (M. Montessori, Taina copilariei, 1938).

Dupa parerea pedagogului italian, exista patru perioade prin care trece fiinta umana, de la nastere la maturitate, (varsta de 24 de ani): de la nastere la sase ani; de la sase la doisprezece ani; de la doisprezece ani si de la optsprezece la douazeci si patru de ani. Daca pe parcursul acestor perioade se ofera copilului posibilitatea unor activitati potrivite trebuintelor interne, se creeaza conditii pentru dezvoltarea lui psihica si fizica. Copii au o minte absorbanta, ei au nevoie de un mediu adecvat etapei lor de dezvoltare. Daca un copil nu primeste ceea ce are nevoie intr-una din aceste perioade senzitive, indemnul lor natural spre invatatura este intarziat si, mai tarziu, se vor ivi noi dereglari. In fiecare perioada senzitiva se prezinta copilului materiale educative potrivite varstei si scopului educatiei acelei etape de dezvoltare.

In jurul varstei de doi ani se manifesta dorinta de ordine 'Noua ni se poate parea curios sa se vorbeasca de o perioada senzitiva de ordine la copil; toata lumea e convinsa ca el e dezordonat de la natura. E greu sa ne dam seama de o atitudine atat de delicata' (M. Montessori, Taina copilariei, p. 47). 'Placerea copilului consta in a-si gasi lucrurile la locul lor'. Pentru copil, ordinea este importanta nu numai pentru curatenie, ci si pentru faptul ca ordinea din jurul lui il obliga sa-si dezvolte gandirea. In jurul varstei de cinci ani, de pilda, copilul este capabil sa faca distinctie intre realitate si fantezie. Aceasta este varsta basmului.

Exista o perioada - apreciaza Montessori - de la patru la cinci ani, cand copilul manifesta un interes special pentru litere. Daca, in acest timp, i se pun la indemana litere in relief sau decupate el va ajunge, in mod spontan, sa citeasca. Daca trebuinta nu este satisfacuta la timp, interesul sau dispare. Tot asa se invata limba, numeratia, scrisul etc. din impulsuri interioare. Asa cum sublinia autoarea in Descop