Hugo grotius ( 1583- 1645)

HUGO GROTIUS ( 1583- 1645

Nume: Hugo Grotius

Data nasterii: 10 aprilie 1583 (Delft, Olanda)

Data decesului: 28 august 1645(Rostock, Germania)

Scoala/ traditii: dreptul natural, umanismul,contractul social

Interese: filosofia razboiului, dreptul international, filosofia

politica, teologia

Influiente:Aristotel, Cicero, Erasmus, Vitoria, Gentili, Bodin,

Suarez

I-a influientat: Selden, Hobbes, Cumberland, Pufendorf, Locke,

Bynkershoek, Barbeyrac, Vattel, Rousseau, Kant

Hugo Grotius (Huig de Groot sau Hugo de Groot; Delft, 10 aprilie 1583- 28 august 1645) a lucrat ca si jurist in Republica Olandeza si a pus bazele notiunii de drept international, avand ca principala sursa dreptul natural.

A fost totodata filosof, poet, dramaturg si un sustinator al crestinismului.

1) VIATA

Nascut in Delft, in timpul revolutiei olandeze, Hugo a fost primul copil al lui Jan de Groot si a Alidei van Overschie. Tatal sau a fost un om al cunoasterii, al invataturii, avand onoarea sa studieze cu eminentul Justus Lipsius la Lieden, si o persoana preocupata de stiinta politicii, initiindu-si fiul inca de la o varsta frageda in tainele educatiei traditional umaniste si aristoteliene. Uluitor student, Hugo a fost admis la Universitatea din Leiden cand avea varsta de 11 ani. Aici a studiat alaturi de unii dintre cei mai renumiti intelectuali din nordul Europei, precum Franciscus Junius, Joseph Justus Scaliger si Rudolph Snellius.

Dupa absolvirea Universitatii din Leiden in 1598, Grotius a fost invitat sa-l insoteasca pe faimosul politician olandez, Johan von Oldenbarnevelt (avocat si prim- ministru), intr-o misiune diplomatica in Franta. Cand Grotius- care avea doar varsta de 15 ani- a avut parte de o audienta cu regele Henry al IV-lea, cunostintele sale au incantat pur si simplu curtea regala, iar in acest context regele a exclamat: "Iata miracolul Olandei!". Pe parcursul timpului petrecut in Franta, Grotius a intrat in contact cu diversi si importanti intelectuali, iar inainte de a se intoarce in tara sa natala, Universitatea Orleans i-a conferit un onorabil titlu de Doctor in Drept.

In Olanda Grotius a castigat postura de aparator (sustinator) la Haga in anul 1599 si apoi cea de oficial istoriograf pentru Statele Olandei in 1601. Prima lui ocazie de a scrie propriu- zis despre temele aflate in legatura cu dreptul international s-a ivit in 1604, cand a fost implicat in procedurile legale urmatoare confiscarii efectuate de niste comercianti olandezi a unei nave portugheze si a incarcaturii sale in stramtoarea de la Singapore. Despre acest conflict izbucnit intre autoritatile locale si portughezi, Grotius va scrie un tratat intitulat "De Indis". Concentrandu-si atentia asupra nedreptatilor provocate de razboi si asupra cailor de solutionare a conflictelor, manuscrisul nu a fost publicat in timpul vietii sale , ci abia dupa mult timp de la moartea sa, mai exact in anul 1864. Acum intitulata "De Jure Praedae", lucrarea a lansat anumite principii care vor constitui baza in lucrarea sa matura despre dreptul international si cel natural, "De jure bellis ac pacis".

De fapt, un capitol din lucrarea "De Indis" a fost publicat , insa, sub forma unui pamflet intitulat "Mare Liberum" (1609). In aceasta creatie Grotius formuleaza un nou principiu care sustine ca marea este un teritoriu international si ca toate natiunile erau libere sa o foloseasca pentru schimburi comerciale. Prin notiunea de "mari libere" autorul a oferit olandezilor justificarea optima si ideologica a ruperii lor de anumite monopoluri comerciale prin forta lor navala impresionanta, spre a-si forma ulterior propriul centru(monopol) comercial. Tratatul acorda o importanta deosebita relatiilor dintre Anglia, Spania si Portugalia.

2) CONTROVERSA ARMINIANA, ARESTUL SI EXILUL

Datorita asocierii continue cu van Oldenbarnevelt, Grotius a inregistrat progrese impresionante in cariera sa politica, fiind numit sfatuitorul lui Oldenbarnevelt in 1605, Aparatotul general al Fiscului din Olanda si Islanda in 1607 si desemnat guvernator al Rotterdamului in anul 1613.

Document online: Razboaiele greco-persane - razboaiele medice sau Razboaiele persane Document online: Dobrotici (cca. 1354-cca. 1368) - blacada Constantinopolului in 1379

In 1608 s-a casatorit cu Maria van Reigersbergen cu care va avea opt copii, patru dintre ei depasind perioada adolescentei.

In acesti ani o controversa teologica a izbucnit intre urmasii lui Jacobus Arminius, teologul principal din Leiden, si Franciscus Gomarus, un teolog reformat sau calvinist. Condusa de van Oldenbarnevelt, Olanda a adoptat o pozitie de toleranta fata de partile implicate in conflict, iar ulterior, lui Grotius i-a fost ceruta redactarea unui edict, care sa explice aceasta tactica adoptata de stat. Edictul din 1613 a pus in valoare conceptia lui Grotius despre stat si Biserica (Erasmus-influiente) :doar principiile de baza necesare pentru a detine ordinea civila (existenta lui Dumnezeu si providenta Sa) trebuie sa fie aplicate, in timp ce diferentele legate de doctrine teologice obscure ar trebuie sa fie raportate pentru constiinta fiecaruia in parte.

Edictul nu a avut efectul dorit si ostilitati au fost declansate in republica. Pentru a mentine ordinea civila, Oldenbarnevelt a propus, ulterior, ca autoritatile locale sa detina puterea de a convoca trupe militare. O asemenea masura submina autoritatea detinatorului puterii absolute in republica, Maurice din Nassau, print de Orange, fiu al lui William cel Tacut. Maurice a profitat de pretext pentru a intari superioritatea sustinatorilor lui Gomarist, pe care de altfel ii sprijina, pentru a elimina supararea fata de Oldenbarnevelt( cel care a incalcat anterior Armistitiul de doisprezece ani cu Spania in 1609, in ciuda dorintelor lui Maurice). Cel din urma conducator mentionat a ordonat arestarea lui Oldenbarnevelt si a lui Grotius in 29 august 1618. In cele din urma, Johan van Oldenbarnevelt a fost executat, iar Hugo Grotius a fost condamnat la inchisoare pe viata in castelul Loevestein.

In 1621, cu ajutorul sotiei sale si a unei servitoare, Grotius a reusit sa evadeze din castel intr-un cufar pentru carti, indreptandu-se degraba spre Paris. In zilele de astazi in Olanda el este faimos pentru curajul sau de a evada. Atat Muzeul Rijks din Amsterdam , cat si Muzeul Het Prinsenhof din Delft pretind ca detin in colectia lor cufarul original de carti, ce i-a servit lui Grotius drept ascunzatoare.

Acesta a fost bine primit la Paris de vechile lui cunostinte, fiindu-i data in posesie o pensiune roiala din patronajul lui Louis XIII. In acesta locatie din Franta Grotius si-a finalizat unele dintre cele mai renumite lucrari filosofice ale sale.

3) "DESPRE ADEVARUL RELIGIEI CRESTINE"

In timpul sederii sale la Paris, Grotius s-a hotarat sa redacteze in proza latina o lucrare, ale carei baze au fost puse in inchisoare, ce avea sa ofere argumente rudimentare , dar sistematice, legate de adevarul crestinismului. Lucrarea latina a fost pentru prima data publicata in 1672 sub titlul "De veritate religionis Christianae". Impartita in sase carti, lucrarea valorifica primul text protestant din apologia crestina. In aceste volume Grotius isi prezenta punctul de vedere referitor la continutul canonic al Evangheliei, la religiile iudaica si islamica, la unele urmari ale viitorului deism din secolul al IXI-lea. Un vehement aparator al credintei crestine, Grotius a creat o viziune particulara asupra compensatiei facute de Hristos, cunoscuta sub denumirea de teorie a guvernarii morale. A teoretizat faptul ca sacrificiul lui Iisus Hristos prin moartea divina s-a intamplat pentru ca Tatal sa ierte pacatul, in timp ce El mentinea ordinea justa in univers. Aceasta idee, ulterior dezvoltata de John Miley, a constituit fundamentul viziunii arminiene.

4) "DE JURE BELLI AC PACIS"

Fiind partas al razboiului de optzeci de ani dintre Spania si Olanda si a razboiului de treizeci de ani dintre catolici si protestantii europeni, nu este surprinzator faptul ca Grotius a fost profund preocupat  de conflictele dintre natiuni si religii. Cea mai durabila lucrare a sa, inceputa in inchisoare si publicata in timpul exilului sau de la Paris, este un efort monumental de a opri asemenea conflicte pe baza unor consensuri morale. ( anexa 1)

"Despre legile razboiului si ale pacii" a fost pentru prima data publicata in 1625, fiind dedicata patronului curent al lui Grotius, Louis XIII. Tratatul pune in evindenta un sistem de principii ale dreptului natural, care se crede ca au o influienta majora asupra tuturor oamenilor si natiunilor fara a tine cont de obiceiurile lor.

Lucrarea este divizata in trei carti:

- prima carte pune in lumina conceptia sa despre razboi si drept natural, fiind deacord cu faptul ca in unele cazuri razboiul este o chestiune justificabila.

- a doua carte identifica trei cauze juste pentru a declansa un razboi: autoaparare, reparatii de razboi (solutionarea problemei pagubelor) si pedeapsa, iar Grotius penduleaza intre aceste trei aspecte, relatand circumstante in care ele sunt valide sau nu.

- a treia carte isi propune sa identifice ce fel de reguli guverneaza demersul razboiului odata inceput.

Argumentele acestei lucrari constituie o teorie a dreptului razboi. Daca a doua carte ridica semne de intrebare asupra dreptatii in raport cu un razboi, cea de-a treia lucrare abordeaza viziunea dreptatii in raport cu un razboi in plina desfaturare. Felul in care Grotius a abordat aceste probleme, a avut o contributie semnificativa in formularea ulterioara a dreptului international.

5) ULTIMII ANI DIN VIATA

Multi exilati au inceput sa se reintoarca in Olanda dupa moartea printului Maurice in 1652. Lui Grotius, care a refuzat sa-si ceara scuze, deoarece acest fapt implica automat o asumare a vinovatiei, i-a fost refuzata cererea de repatriere in ciuda repetatelor sale demersuri. Dupa incercarea sa esuata de a se reintoarce in Rotterdam in octombrie 1631, Grotius s-a stabilit la Hamburg. In 1634 i s-a ivit ocazia de a deveni ambasadorul Suediei in Franta. Recentul rege suedez decedat, Gustavus Adolphus, a fost un admirator al lui Grotius.(se spune despre acest conducator ca tot timpul purta o copie a "De jure belli ac pacis" in spinare atunci cand isi conducea trupele militare), iar succesorul acestuia la tron , Axen Oxenstierna, ar fi fost de-a dreptul incantat sa-l aiba pe Grotius in subordine. Cel din urma a acceptat oferta si a primit rezidenta diplomatica la Paris, care i-a fost casa pana in 1645 , cand a fost eliberat din post. In timpul debarcarii sale din cadrul ultimei vizite in Suedia, Grotius aflat intr-o calatorie de reintoarcere acasa cu nava prin Marea Baltica a fost jefuit. A poposit pe tarmurile din Rostock, Germania, bolnav si abatut, urmand ca pe 28 august 1645 el sa inceteze din viata din pricina istovirii. Corpul sau a fost in final inapoiat,in final, tarii in care si-a petrecut tineretea, fiind ingropat in cimitirul Nieuwe din Delft.

6) MOTTO-UL personal al lui Hugo Grotius: "Ruit hora."( Timpul trece. )

ULTIMELE CUVINTE ale lui Hugo  Grotius: "Intelegand multe lucruri, nu am realizat nimic."

EPITAFUL propriu, compus chiar Hugo Grotius: "Iata-l pe Hugo Grotius, captiv Batavian si exilat Ambasador al regatului tau, minunat suedez!"

Printre prietenii si cunostintele sale se numara: Franciscus Junius- teolog; Daniel Heinsius- poet, dramaturg; Gerhard Johann Vossius- filolog, teolog; Johannes Meursius- istoric clasic; Simon Stevin- inginer, om de stiinta; Jacques Auguste de Thou- istoric; Thomas Erpinius- scolar arab.

7) LUCRARI (enumerate in ordinea publicarii lor):

- "Adamus exul"-"Exilul lui Adam"-tragedie, Haga, 1601;

- "De republica emendanda "-"Pentru a imbunatati republica olandeza"- manuscript 1601, publicat la Haga , 1984;

- "Parallelon rerumpublicarum"-" Comparatie a Constitutiilor"- manuscript 1601-1602, publicat la Haarlem, 1801-1803;

- "De Indis"-"La Indies"-manuscript 1604-1605, publicat in 1868 ca "De Jure Praedae";

- "Christus patiens"-"Patimile lui Hristos"- tragedie, Leiden, 1608;

- "Mare Liberum"-" Marile libere"- capitolul doisprezece din "De Indis", Leiden, 1609, apoi Liberty Fundation 2004;

- "De antiquitate reipublicae Batavicae"- "Antichitatea republicii Bataviene", Leiden, 1610;

- "Meletius "-manuscript 1611- publicat la Leiden, 1988;

- "Annales et Historiae de rebus Belgicus"- "Analele si Istoria Tarilor de Jos", manuscript 1612-publicat la Amsterdam , 1657;

- "Ordinum Hollandiae ac Westfrisiae pietas "- "Pietatea statelor olandeze si a Islandei de Vest", Leiden, 1613;

- "De imperio summarum potestatum circa sacra"- "Despre puterea suveranilor in legatura cu afacerile religioase"-manuscript 1614- 1617, publicat la Paris in 1647;

- "De satisfactione Christi adversus Faustum Socinum"- "Despre satisfactia legata de hristos impotriva (doctrinelor) lui Faustus Socinus"-Leiden, 1617;

- "Inleydinge tot de Hollantsche rechtsgeleertheit"- "Introducere in jurisprudenta olandeza"-  publicat la Haga, 1631;

- "Bewijs van den waaren godsdienst"- "Dovada a adevaratei religii"- poem didactic, Rotterdam, 1622;

- "Apologeticus"- "Apararea actiunilor care au condus la arestarea lui"-Paris, 1922;

- "De Jure Belli ac Pacis"- "Despre Legile Razboiului si ale Pacii"- Paris, 1625 (a doua editie la Amsterdam, 1631);

- "De veritate religionis Christianae"- "Despre adevareata religie crestina"- Paris, 1627;

- "Sophompaneas"- "Joseph"- tragedie, Amsterdam, 1635;

- "De origine gentium Americanarum dissertatio"- "Disertatie despre originea poporului american"- Paris, 1642;

- "Via ad pacem ecclesiasticam"- "Calea spre pacea religioasa"- Paris, 1642;

- " Annotationes in Vetus Testamentum"- " Comentarii asupra Vechiului Testament"- Amsterdam, 1644;

- "Annotationes in Novum Testamentum"- " Comentarii asupra Noului Testament"- Amsterdam si Paris, 1641- 1650;

- "De fato"- "Despre destin" - Paris, 1648.

Copil minune si un remarcabil teoretician al dreptului international, Hugo Grotius a contribuit la formarea unui concept al societatii internationale. El este considerat parintele acestei stiinte, prin fundamentele teoretice pe care le pune dreptului international ca un drept bazat pe ratiunea umana si nu pe vointa divina, ca o expresie a vointei si intereselor statelor, precum si prin importante lucrari , care revolutioneaza ramuri importante ale dreptului international, precum dreptul razboiului, dreptul diplomatic, dreptul marii si dreptul tratatelor.

ANEXA 1

"Foarte convins ca exista o lege comuna pentru toate natiunile, care este valida si pentru razboi si in razboi, am avut multe si considerabile motive pentru a aborda acest subiect. Peste tot in lumea crestina am observat ca oamenii fug spre arme din cauze minore, sau fara motive chiar, si din moment ce armele au fost ridicate nu mai exista niciun fel de respect fata de lege , divinitate sau om."

"De Jure Belli ac Pacis"