Personalitati
Johan Rudolf Kjellen (1864-1922)Johan Rudof Kjellen s-a
nascut la 13 iunie 1864, pe micuta insula suedeza Torsö,
crescand intr-o atmosfera profund religioasa. Studiile universitare
le face la La randul sau, prin valoroasele lucrari
si idei, scrise si expuse, influenteaza numerosi
geopoliticieni, dintre care amintim: principalul discipol suedez, Edvard
Thermaenius; Karl Haushofer si Otto Maul, in de deputat cu cea de senator. Suferind de angina pectorala,
moare la 14 noiembrie 1922 la Kjellen, Rudolf, 1900, Inledning till Sveriges geografi, Kjellen, Rudolf, 1905, Geopolitische Betrachtungen über Skendinavien Kjellen, Rudolf, 1914, Samtidens stormakter, Kjellen, Rudolf, 1914, Die Kjellen, Rudolf, 1916, Die politische Probleme des Weltkrieges, Kjellen, Rudolf, 1917, Der Staat als
Lebensform, Kjellen, Rudolf, 1920, Grundriss zu einem System der Politik, Kjellen, Rudolf, 1930, Die Grossmaechte vor und nach dem In Germania, termenul de geopolitica apare in 1903, cand Robert Sieger publica in Geographische Zeitschrift o recenzie a lucrarii Inledning till Sveriges geografi scrisa de Kjellen in 1900. Criticand lucrarea, Sieger afirma despre geopolitica: "..e un termen care-mi pare tot asa de putin reusit cat e si conceptia autorului despre locul ei in sistemul stiintelor"23. Ulterior, atat ideile lui Kjellen, cat si ale lui Ratzel au fost preluate si dezvoltate de catre generalul german Karl Haushofer (1869-1946) si colaboratorii sai, adepti ai aceluiasi curent organicist, in viziunea carora geopolitica va capata nuantari si diferentieri semnificative privind sensul si pozitia acesteia in raport cu celelalte stiinte. In paginile revistei Zeitschrift für Geopolitik Jurnal de geopolitica), aparuta regulat intre 1924 si 1944, al carei editor era Karl Haushofer - se scria in 1928 ca "geopolitica este teoria dependentei evenimentelor politice in teritoriu", scopul ei fiind sa furnizeze indicatii pentru actiunea politica si sa fie "un indreptar in viata politica". Mai mult, geopolitica, se spune tot acolo, vrea si trebuie sa devina "constiinta geografica a statului". Definita de Haushofer ca "geografie dinamica", geopolitica este "stiinta care se ocupa cu analiza statului din punctul de vedere al instinctului de expansiune, izvorat dintr-un complex de temeiuri mai ales geografice". Acest "instinct de expansiune" presupunea pentru statul german si un "spatiu vital", concept preluat de la Friedrich Ratzel, creatorul "antropogeografiei".
In conditiile unei Germanii infrante, intr-o atmosfera favorabila, geopolitica a devenit in 1919 disciplina de studiu in invatamantul superior german, pentru ca in 1924 sa se extinda in tot invatamantul din aceasta tara ca disciplina de studiu obligatorie. Momentul de maxima dezvoltare si interes acordat geopoliticii il inregistram in 1939, cand are loc transformarea catedrei de geopolitica a Universitatii din München in Institutul de Geopolitica. O alta contributie importanta adusa de Haushofer este aceea a incercarii delimitarii conceptuale dintre geografia politica si geopolitica. Daca geografia politica reprezinta "invatatura despre distributia puterii statale in spatiul suprafetei terestre si despre conditionarea sa de pamant, prin forma, spatiu, clima si invelis", geopolitica, reprezinta "stiinta despre formele de viata politice in spatiile de viata naturale, ce se straduieste sa inteleaga dependenta lor geografica si conditionarea lor de-a lungul miscarii istorice", ambele definitii aparand in lucrarea colectiva Bausteine zur Geopolitik, pe care o scrie in 1928 impreuna cu Erich Obst, Herman Lautensach, Otto Maull, colaboratori la revista Zeitschrift für Geopolitik. Pentru geopolitica acelei perioade, aceasta a fost definitia standard, uneori formala, acceptata de comun acord de geopoliticieni, in ciuda faptului ca la diversi autori si in lucrari diferite se inregistreaza numeroase variatii de sens si continut. Contributia majora a lui Haushofer la dezvoltarea geopoliticii este ilustrata in numeroase lucrari publicate. Primei lucrari, despre Japonia - Dai Nihon Marea Japonie), publicata in 1913, i s-a adaugat in 1924 (fiind reeditata in 1938) Geopolitik des Pazifischen Ozeans Geopolitica Oceanului Pacific). Astfel, problemele geopolitice ale Extremului Orient au constituit prima tema majora tratata de Haushofer. Desi s-a considerat continuatorul intelectual al lui Ratzel si Kjellen, Haushofer s-a raportat permanent la Halford Mackinder si la proiectia dezvoltata de acesta asupra Eurasiei. De altfel, interesul sau pentru Extremul Orient se explica prin convingerea ca o alianta pe Axa Berlin-Moscova-Tokio, cu Rusia ocupand Mongolia, iar Japonia controland Manciuria, ar fi putut oferi o ruta transcontinentala, libera de interferentele si presiunile anglo-saxone. Aflat, ca intreaga societate germana,
sub impactul situatiei in care ajunsese supravietuire ca mare putere. In acest sens, preia si dezvolta ideile lui Kjellen, conform carora statul se manifesta precum un organism, iar perpetuarea existentei acestuia putea fi asigurata prin achizitionarea unui spatiu indestulator (Grosseraum). Aria respectiva urma sa fie ocupata prin diseminare etnica (Volk), rasiala (Blut) si culturala (Kultur). Aceste idei sunt prezentate in Grenzen in ihrer Geographischen und Politikschen Bedentung Importanta geografica si politica a granitelor), publicata in 1927, in care Haushofer accentueaza rolul esential ce urmau sa-l joace in aceasta perspectiva granitele, considerate "mai degraba locuri ale confruntarii si coliziunilor, decat norme juridice ale delimitarilor politicostatale". Preluand si dezvoltand ideile lui Ratzel, cea a granitelor ca organe periferice si cea a granitelor in miscare, carora le adauga teza lui Vidal de la Blache asupra spiritului frontierei, Haushofer elaboreaza conceptul de instinct al granitei, care trebuie sa fie defensiv in interior si ofensiv in exterior. Aceleasi preocupari, vizand rolul Germaniei, vor fi reluate in urmatoarele sale lucrari, Geopolitik der Pan-Ideen Geopolitica panideilor), in 1931 si Geopolitik von Hente. Permanent preocupat de pericolele ce amenintau El a concluzionat ca prin difuziunile culturale (pan-idei, - pan-gandire), geografia politica a lumii s-a configurat sub forma mai multor pan-organisme: Pan-Europa, care spera sa devina germana; Eurafrica (bazinul Mediteranean si nordul Africii), care urma sa intre sub controlul Pan-Europei; Pan-Rusia, o citadela care ocupa imensul spatiu dintre Elba si Amur; Pan-Pacifica, arie ce urma sa fie disputata de Japonia cu puterile coloniale europene si S.U.A.; Pan-America si Pan-Islam, zona Orientului Mijlociu. In conditiile in care Marea Britanie si S.U.A. dominau intreaga Emisfera Occidentala, Haushofer s-a aratat convins ca doar o alianta contrabalansatoare a Germaniei cu Rusia, chiar si Sovietica, si Japonia putea asigura tarii sale supravietuirea ca mare putere. Astfel se explica opozitia lui Haushofer fata de razboiul cu Uniunea Sovietica; cu toate ca, prin conceptele promovate de el, Lebensraum si Drang nach Osten, care urmau sa asigure constituirea unui Kulturboden german compact, i-a oferit lui Hitler o baza ideologica. Ulterior, Haushofer se va pronunta in favoarea unei reorientari a expansiunii germane spre Sud, Sud-Est (Drang nach dem Süden Constient de prejudiciile aduse disciplinei pe care a slujit-o o viata, datorate aservirii ei regimului nazist in anii '30, el a aratat ca obiectivul sau a fost de a oferi Germaniei o gandire politica superioara, Wehr-geopolitik (geo-strategie). In acest sens, prin lucrarea antuma Defence of German Geopolitics, publicata in noiembrie 1945, Haushofer a incercat sa disculpe geopolitica. Cu toate meritele deosebite aduse geopoliticii, Karl Haushofer se face, intr-o oarecare masura, raspunzator, prin apropierea de cercurile de putere national-socialiste si "servirea" ideologiei naziste, de anatemizarea in perioada postbelica a acestei discipline stiintifice si, mai ales, a termenului de geopolitica.
|