U.R.S.S. - constituirea, viata politica si dezvoltarea social-economica in perioada interbelica - republica sovietica; republica federativa

Obiective:

Elucidarea unor aspecte ale procesului de constiture a Uniunii Sovietice, a proiectelor care au existat initial;

De a urmari lupta pentru putere dupa moartea primului lider al statului sovietic V.I.Lenin.

De a prezenta modul in care noul lider de la Kremlin, I.V.Stalin, a instaurat in Uniunea Sovietica  un regim totalitar; Marea Teroare - cauze si consecinte.

Elucidarea rolulului Internationale Comuniste in realizarea obiectivelor politicii externe sovietice.

Concepte cheie: republica sovietica; republica federativa;autonomie, Uniunea Sovietica; planuri cincinale; industrializare; colectivizare; I.V.Stalin; Marea Teroare; Internationala Comunista

Introducere

Spre sfarsitul razboiului civil, bolsevicii si-au instaurat puterea aproape pe intreg teritoriul fostului Imperiu rus. Afara de Rusia care era o republica sovietica federativa s-au constituit si alte formatiuni statale dupa acealasi model: Ucraina, Bielorusia, trei republici caucaziene: Azerbaidjanul, Armenia, Georgia. In Asia Centrala s-au constituit republicile populare Buhara si Horesm. In martie 1922, regimul bolsevic a format o uniune, pe baze federative, a celor trei republici caucaziene - Republica Sovietica Federativa Socialista Transcaucaziana (R.S.F.S.T.).

Constituirea U.R.S.S.

Conducerea centrala de la Moscova discuta tot mai des problema formarii unui stat care sa cuprinda toate formatiunile existente. I.V.Stalin, comisar pe probleme nationale in cadrul Consiliului Comisarilor Poporului, era adeptul autonomiei in cadrul Federatiei Ruse. Lenin s-a opus acestui proiect, vazand in varianta lui Stalin expresia ascunsa a "sovinismului velicorus", propunand un alt proiect, cel al uniunii de state, creata pe principii federale dar in care, teoretic, fiecare subiect al uniunii adera binevol si avea dreptul de a o parasi, aplicand principiul autodeterminarii. Toate republicile, inclusiv Federatia Rusa, urmau sa formeze o uniune de state, dispunand de drepturi egale, iar conducerea era exercitata de popor prin intermediul sovietelor, in urma unui sufragiu universal.

La 30 decembrie 1922 a fost convocat Congresul I Unional al Sovietelor, unde a fost adoptat Tratatul unional, semnat de reprezentantii Federatiei Ruse, Ucrainei, Bielorusiei si R.S.F.S.Transcaucaziana. Noul stat s-a numit Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Pentru a stabiliza politic noua formatiune, in ianuarie 1924 a fost adoptata Constitutia U.R.S.S. Organul suprem al puterii de stat era Congresul Unional al Sovietelor, intre congrese - Comitetul Executiv Central (C.E.C.).

La 21 ianuarie 1924 a incetat din viata primul conducator al statului sovietic, V.I. Lenin. Deoarece nu a existat un sucesor unic, desemnat in timpul vietii, dupa moarte s-a declansat o adevarata lupta pentru putere. Conducerea se afla in acel moment in mainile secretarului general al partidului comunist, I.V.Stalin. Profitand de absenta lui Trotki in momentul funerariililor lui Lenin, unul dintre potentialii succesori ai lui Lenin, Stalin a reusit sa se impuna in fata conducerii partidului, prezentandu-se ca exegetul autorizat al gandirii leniniste.

I.V. Stalin- succesor al lui V.I.Lenin si politica noii conduceri sovietice

In fruntea Secretariatului Stalin si-a dezvaluit talentele sale de manipulator al oamenilor si mandatelor. El a inlaturat pe membrii opozitiei dar a promovat in Biroul Politic pe aliatii sai fideli - Molotov, Vorosilov, Kalinin. Dupa Congresul al XIV-lea al Partidului (18-31 decembrie 1925) incepe de facto ceea ce avea sa devina mai tarziu "marea teroare"- eliminarea initial de pe scena politica apoi si fizica a adversarilor. Trotkii si Zinoviev au fost exclusi din Comitetul Central in octombrie 1926, iar in ianuarie 1927 Trotki a fost exilat la Alma-Ata. In 1929 el va fi exilat din U.R.S.S., stabilindu-se in Mexic unde va fi asasinat de un agent al lui Stalin la 20 august 1940. Prin aceste actiuni Stalin a reusit sa-si impuna controlul asupra aparatului de stat, fiind secondat de persoane loiale si devotate pe care i-a promovat in functii de conducere dupa eliminarea a celor care faceau parte din vechea generatie, care au lucrat cu Lenin, cum a fost de exemplu cazul lui Mihail Frunze, comandant al Armatei Rosii in razboiul civil si Comisarul apararii in 1925, unul dintre victimele asasinatelor politice.

Dupa eliminarea treptata a adversarilor, Stalin devine stapan absolut pe putere si va trece la actiuni concrete pentru consolidarea regimului, declarandu-se adeptul principiului «constructiei socialismului intr-o singura  tara» spre deosebire de predesesorul sau, V.I.Lenin care era adeptul revolutiei mondiale si a exportului de revolutiei.

Primele actiuni concrete in aceasta directie vizau socializarea integrala a URSS si, in primul rand, a economiei acesteia. La Congresul al XIV-lea al partidului a fost trasata linia politica generala in domeniul industrializarii tarii. Conducerea sovietica se va dezice treptat de Noua Politica Economica, care in viziunea lor nu a reusit sa contribuie la progresul economic al tarii si va relansa ideea planurilor cincinale. De altfel, inca in februarie 1922 a fost creata Comisia de Stat pentru Planificarea Generala (Gosplan) care trebuia sa elaboreze planuri cincinale prin care se impuneau in mod imperativ fiecarei republici, fiecarei regiuni si intreprinderi sarcini ce prevedeau un nivel anumit al productiei ce trebuia atins in perioada planificata.

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

Astfel, prin condamnarea si eliminare NEP-ului se instituia planificarea centralizata a economiei si eliminarea definitiva a economiei private. Prin planurile cincinale se introducea controlul din partea statului in toate ramurile industriei. In domeniul industrial a fost acordata prioritate industriile grele in dauna industriilor usoare producatoare de bunuri de larg consum, iar cererile considerabile la produsele acestor ramuri au fost ajustate in mod artificial prin importuri si printr-o rationalizare extrem de severa.

In domeniul agriculturii colectivizarea generala a zonelor rurale era asigurata prin organizarea sovhozurilor, gospodarii de stat in care membrii erau redusi la conditia de salariati agricoli, si colhozuri, gospodarii colective ai caror membri erau repartizati in grupuri si erau retribuiti pe baza beneficiilor realizate prin vanzarea catre stat a produselor la preturi stabilite de acesta. Scopul colectivizarii era de a impune controlul statului asupra pamantului si de a elimina initiativa privata din perioada NEP-ului. In paralel, bolsevicii doreau sa lichideze clasa taranilor instariti ce a aparut la sate - asa-numiti "culaci"- care in viziunea lor era o clasa burgheza, ei devenind tinta propagandei staliniste, fiind supusi persecutiilor, deposedati de pamant, represati si dislocati in alte zone.

In pofida acestor eforturi, primul plan cincinal s-a soldat cu un semiesec atat in industrie cat si in domeniul agricol. Obectivele sale au fost atinse doar in unele domenii cum a fost de exemplu domeniul constructiei de masini, pe cand in celelalte productia nu a atins limitele stabilite. Un adevarat esec a fost inregistrat in sectorul agricol. Au fost luate masuri concrete pentru realizarea obiectivelor propuse, Stalin insusi numind anul 1929 "anul marii cotituri", adica anul cand taranii au fost obligati sa intre masiv in colhozuri. In 1930 au fost luate unele decizii importante la nivelul conducerii centrale: lichidarea "culacimii" si promovarea colectivizarii fortate. Colectivizarea a avut urmari tragice pentru taranime: rechizitionarea fortata a produsele agricole a generat foametea ce a avut consecinte dramatice, in deosebi in anii urmatori, 1932 si 1933. Conform unor surse numarul celor ce au murit ca rezultat direct al foamei variaza intre 10 si 15 milioane de oameni. Stalin a fost nevoit sa intervina pentru a redresa situatia, fiind obligat sa recunoasca unele greseli comise in procesul colectivizarii public intr-un articol intitulat «Ameteala de pe urma succeselor ». Prin acest demers Stalin urmarea pe de o parte linistirea spiritelor deoarece in unele regiuni ale tarii au fost inregistrate valuri de nemultimiri care puteau evolua dar pe de alta parte era o actiune tipica de manipulare a maselor carora li se inducea ideea unui conducator infailibil, preocupat de soarta lor.

In U.R.S.S., in anii '30 s-a instaurat un sistem totalitar ce se sprijinea pe un puternic aparat represiv. "Represiunile" din randul partidului, incepute la sfarsitul anilor '20, au fost extinse la nivelul intregii tari, fiind vizati toti cetatenii sovietici. Cei represati erau deportati in lagare de reeducare prin munca, infiintate pentru prima oara in 1919, destinate adversarilor politici ai bolsevicilor. In anii '30 a fost creat "Gulag"-ul- Directia generala a lagarelor (Glavnoe Upravlenie Lagerei)-, termen folosit pentru a denumi sistemul represiv.

Stalin a creat in partid si in stat o atmosfera de incertitudine si nesiguranta. La 1 decembrie 1934 a fost asasinat liderul organizatiei de partid din Leningrad, Serghei Kirov. Stalin s-a folosit de aceasta crima, de altfel, organizata chiar de el, dupa cum demonstreaza documentele, pentru a declansa un val de represiuni. Dupa masacrele din 1934-1935 Stalin devenine stapanul absolut asupra partidului. In anii urmatori Uniunea Sovietica a fost cuprinsa de ceea ce se va numi "marea teroare", ce a afectat intreaga populatie si a carui dramatism a culminat cu procesele publice din anii 1937-1939. In 1937 a fost executat maresalul Tuhacevski, impreuna cu alti sapte generali, eroi ai razboiului civil, invinuiti ca au creat in armata o "conspiratie gigantica".

Conform unor estimari, in U.R.S.S. pana in 1937 au fost represati peste 17 milioane de oameni, dintre care peste 10 milioane au murit in lagare. Pana in 1939 au mai fost represati alte 5-10 milioane, peste un million au fost impuscati, alte doua milioane au murit in lagare.

Politica externa a Rusiei sovietice (U.R.S.S.) in anii 1921-1939.

In domeniul politicii externe guvernul sovietic urmarea iesirea din izolarea politica si economica. Au fost trimise note guvernelor S.U.A., Marii Britanii, Frantei, Italiei, Japoniei prin care isi exprimau dorinta de a colabora in domeniul economic. In aprilie 1922 Rusia sovietica a fost invitata sa participe la Conferinta internationala de la Geneva, care, insa, s-a soldat cu esec pentru ea, datorita pretentiilor expuse si refuzului de a-si asuma obligatia de a achita datoriile guvernului tarist.

Prima realizare in domeniul diplomatic a fost semnarea tratatului cu Germania, la 16 aprilie 1922, la Rapallo, prin care ambele parti au renuntat la pretentiile reciproce. In acest fel, sovieticii au iesit din izolare iar germanii au incalcat prevederile Tratatului de la Versailles.

In 1924, guvernul sovietic a fost recunoscut de Marea Britanie, Franta, Italia, Norvegia, Suedia, Austria, Danemarca, Grecia, Mexic, China, in 1925 de Japonia,

Raporturile cu Germania au fost deosebit de stranse, guvernul sovietic contribuind la refacerea si intarirea fortelor armate germane. Desi dupa 1933 ele s-au deteriorat, in august 1939 Stalin a raspuns la solicitarea lui Hitler de a semna un tratat de neagresiune. Tratatul a fost semnat la 23 august 1939, fiind insotit de un Protocol aditional secret, prin care au impartit sferele de influenta in Europa Rasariteana.

In 1934 Uniunea Sovietica a fost admisa in Societatea Natiunilor, unde s-a impus activ prin diverse propuneri privind organizarea unui sistem de securitate colectiva in Europa, promotor fiind Mixim Litvinov, ministrul al afacerilor straine.

Uniunea Sovietica a semnat in 1935 tratate de ajutor mutual cu Franta si Cehoslovacia. In 1938, cand Cehoslovacia a fost sacrificata prin Acordul de la Munchen, Uniunea Sovietica nu si-a respectat obligatiile asumate privind sprijinul militar in cazul unei agresiuni.

Politica externa sovietica a avut un caracter duplicitar: pe de o parte urmarea stabilirea unor relatii diplomatice cu statele europene si respectarea obligatiilor inscrise in tratate, pe de alta parte nu s-a dezis de tactica exportului de revolutie, organizand si intretinand o ampla miscare subversiva in aceste tari.

Internationala Comunista - stat major al revolutiei mondiale  

In organizarea miscarii subversive rolul primordial il detinea Internationala III-a Comunista (Kominternul) ce trebuia sa devina, in opinia organizatorilor, stat major al revolutiei mondiale. Creata la Moscova, la 2 martie 1919, din initiativa lui Lenin, avea scopul de a organiza si coordona grupurile si partidele comuniste la nivel mondial, intretinerea lor prin mijloace financiare. Toate aceste formatiuni trebuiau sa lupte pentru instaurarea dictaturii proletariatului in intreaga lume. Internationala Comunista a actionat in paralel cu diplomatia sovietica dar pe alte cai: propaganda, organizarea actiunilor subversive, destabilizarea ordinii in tarile europene, acte teroriste si declansarea insurectiilor etc. A fost desfiintata in 1943, drept dovada a faptului ca Uniunea Sovietica s-a dezis de aceste servicii si va practica numai diplomatia oficiala. Pe de alta parte era  o tactica de a insela fostul inamic, pentru ai castiga increderea si sprijinul necesar pentru a duce pana la sfarsit razboiul.

Subiecte pentru evaluarea finala

Mentionati etapele constituirii URSS.

Care sunt deosebirile dintre proiectul lui Stalin si a lui Lenin privind crearea noii formatiuni statale ?

De ce Stalin urmarea doar acordarea de autonomie popoarelor din componenta Rusiei ?

Cum a decurs lupta pentru putere dupa moarte lui Lenin ?

Prin ce metode Stalin a reusit sa inlature eventualii rivali la postul de secretar general ?

Care erau obiectivele politicii interne promovate de Stalin ?

Ce urmarea Stalin prin relansarea terorii in randurile partidului ?

Ce rol i-a fost atribuit Internationale Comuniste de catre conducerea bolsevica ?

Cum s-a implicat Internationala Comunista in promovarea politicii externe sovietice ?

Ce impact a avut Marea Teroare asupra societatii si asupra armatei ?

Glosar

Gulag - abreviere de la "Glavnoe upravlenie lagerei"- Directia principala a lagarelor de munca din cadrul N.C.V.D.-ului din Uniunea Sovietica, administratie insarcinata cu conducerea lagarilor de reeducare prin munca, infiintate in 1919 si destinate adversarilor politici, reali sau imaginari, ai bolsevicilor. A fost dizolvata in 1956. Termenul a dobandit notorietate universala datorita cartii lui Alexandr Soljenitin "Arhipelagul Gulag" si a fost extins, desemnand un sistem reactionar sau de represiune in U.R.S.S. si in alte tari cu regim totalitar.