Septimius Severus (193-211)

Septimius Severus (193-211)

Noul imparat a acordat fiecarui senator un donativum de cate 100.000 sesterti si a concediat garda pretoriana cum ignominia, inlocuind-o cu alta de 15.000 de soldati recrutati din armata Dunarii. Programul lui de guvernare, expus in fata Senatului, subliniaza pretuirea lui pentru Pertinax.

In iulie 193 paraseste Roma pentru confruntarea cu C. Pescennius Niger. Pentru a-si asigura securitatea in Occident l-a adoptat pe Clodius Albinus, legatul Britanniei, numindu-l Caesar. In aprilie 194, in batalia de la Issos, armatele Dunarii infrang armata Orientului, Niger fiind ucis cand incerca sa fuga la parthi.

In septembrie 194, in urma atacurilor parthilor, Severus intreprinde o ofensiva trecand Eufratul. Pentru 195 sunt mentionate titlurile de Adiabenicus si Arabicus. Tot acum incepe si razboiul cu Clodius Albinus, datorita influentei Iuliei Domna, sotia lui Severus. Vechiul Caesar este indepartat, facandu-se si incercarea de asasinat.

La inceputul lui decembrie 195, Severus a apelat la armata pentru a-l declara pe Clodius Albinus drept hostis, potrivit lui Cassius Dio, 75. 4. 2 (cf. J. Hasebroek, Untersuch. zur Gesch. des Kaisers S. Severus, Berlin, 1921, 85-86) In aprilie 196 la Viminacium, Moesia, primul fiu al lui Severus, Bassianus, viitorul Caracalla, in varsta de 8 ani, este proclamat Caesar sub numele Antoninus.

Clodius Albinus era sprijinit de armatele Galliei, Hispaniei Taraconensis, dar nu reuseste sa atraga armatele Rhinului. La 17 februarie 197 este infrant la Lugdunum de catre Severus. Revenit la Roma, acesta ii reprima pe partizanii lui Albinus, 50 de senatori. A ordonat consacrarea lui Commodus, iar el, din 195, s-a intitulat Marci filius, pe baza unei adoptiuni fictive.

Doi ani mai tarziu, insotit de Iulia Domna, incepe un razboi parthic pe care l-a purtat cu succes, in 199 cucerind Babilonul, Ktesiphonul si Seleukeia, renuntand insa la expeditia din Media. A reorganizat provincia Mesopotamia in care cantoneaza doua legiuni, centrul stapanirii romane devenind Nisibis.

Intre 199-200, Severus se afla in Egipt, unde acorda cateva privilegii mai ales Alexandriei, care primise dreptul sa aiba un boulé, adica un consiliu, drept pe care il pierduse probabil sub Ptolemei.

Revenirea la Roma, dupa modelul lui Hadrianus, s-a facut prin Asia Mica, Moesia, Pannonia, unde au fost inspectate trupele cantonate aici.

A fost preocupat de asigurarea pacii si reorganizarea Imperiului, el ramanand la Roma pana in 205. Din 208 se deplaseaza in Britannia, pentru a lupta impotriva maetilor si pictilor. Singura actiune notabila de aici a fost restaurarea vechiului val Hadrianic. In Britannia, Severus moare la 4 febr. 211, in varsta de 64 de ani, la Eburacum.

Legiunile Dunarii nu au facut o alegere nefericita, alegandu-l pe Severus ca imparat. A fost un bun administrator, mult mai capabil decat in calitate de general, desi nu a ignorat faptul ca soldatilor le datora coroana. I se atribuie spusele catre fiii sai: 'Rasplatiti-i pe soldati si restul sa nu va mai intereseze'.

In timpul domniei sale, a fost important rolul jucat de Iulia Domna, sotia lui si fiica lui Iulius Bassianus, marele preot al lui Baal din Emessa. Ambitioasa syriana s-a implicat activ in politica, posedand multe titluri: Pia, Felix, Augusta, mater Augustorum, castrorum, Senatus, Patriae. Influenta syriana creste la curtea imperiala, unde un rol important il joaca Iulia Maesa, sora ei si fiicele acesteia, Iulia Soaemias, mama lui Elagabal, si Iulia Mamaea, mama lui Severus Alexandru. Un rol important in regimul lui Severus l-a avut prietenul african al acestuia, C. Fulvius Plautianus, praefectus praetorio, foarte bogat, a carui fiica, Plautilla, s-a casatorit cu Caracalla. Acesta isi va asasina socrul in a. 205.

S. Severus poate fi socotit primul imparat din lunga serie a imparatilor-soldati. Senatul isi pierde importanta, in timp ce cavalerii constituie baza de recrutare pentru marile comandamente ale Imperiului, mai ales pentru administratia financiara. Armata primeste importante privilegii. Numele legiunilor de la Dunare si Rin apar pe monede, iar soldatii sunt indrituiti la casatoria legala, sunt eliberati de obligatiile personale in cadrul comunitatii in care se aseaza ca veterani, iar centurionii au calea deschisa spre ordo equester.

S. Severus creeaza inca trei legiuni, I, II, III Parthica. Legio II Parthica era cantonata la Albano, langa Roma sub ordinele prefectului praetoriului, in timp ce garda pretoriana era alcatuita in mare majoritate din provinciali, mai ales din Illyricum.

In ceea ce priveste administratia Imperiului, S. Severus a luat masuri de micsorare a provinciilor pentru a scadea puterea viitorilor pretendenti. Britannia este impartita in Inferior si Superior. In Africa se creeaza si Numidia, Syria este impartita in doua: Syria Coele et Syria Phenicia. Dupa modelul lui Pertinax, instituie un procurator al tezaurului imperial, procurator rationis privatae. Desemna personal magistratii superiori, consulii si pretorii. Provinciile sunt acordate prin tragere la sorti. Pentru a veni in ajutorul comunitatilor locale, introduce o supraveghere atenta a finantelor. Trebuie mentionata activitatea benefica unor ilustri juristi: Ulpianus, Papinianus, Callistratus, Paulus.

Sub S. Severus  se constata o inflorire a vietii culturale atat in Occident cat si in Orient. Sunt mentionate multe constructii publice realizate de catre cei avuti. Interesul Iuliei Domna pentru literatura s-a manifestat in sprijinul concret acordat acesteia. A fost atent incurajata agonistika hellenica.

Domnia lui Septimius Severus deschide o noua epoca, aceea a treptatei erodari a pozitiei eminente a Romei. Si, in acest sens, Bengtson are dreptate sa spuna ca; 'Soldatul si nu cetateanul reprezenta acum elementul de baza in stat, iar atotputernicia armatei reprezenta un amenintator semnal de alarma pentru vremurile viitoare'.