Boii erau localizati in Europa
Centrala (pe teritoriul actual al Austriei, Cehiei, Slovaciei
si Ungariei). Infrangerea regelui boilor (Critasiros), a tauriscilor
si a anartilor de catre regele geto-dacilor, Burebista, in
anul 60 i.Hr. (acesta extinzand regatul geto-dac in vest pana la
raul Morava si Dunarea de Mijloc) a determinat migratia
acestor triburi in celelalte teritorii din vestul Europei populate cu
celti. Timp de 100 de ani dupa infrangerea boilor de catre
Burebista tara lor s-a numit 'Pustia boilor'. De la boi
provine numele regiunii de astazi Boemia (aflata in vestul
Cehiei).
Kolciac a facut
legatura cu Denichin si Miller si a raspuns, prin
scrisoarea de la 4 iunie 1919, la conditiile Antantei, exprimindu-si recunostinta
si gatinta de a primi principalele cerinte ale
aliatilor: a participa la procesul de dezarmare, in masura in care aceasta va fi
acceptata de Adunarea Constituanta; recunostea independenta
Poloniei cu conditia determinarii hotarelor de catre Adunarea
Constituanta; recunostea de facto Finlanda cu aminarea hotaririi
definitive pina la examinarea problemei de Adunarea Constituanta;
recunostea posibilitatea asigurarii autonomiei "grupurilor
nationale" ale celor trei state baltice, ale regiunilor caucaziene si
transcaspice cu transmiterea litigiilor Ligii Natiunilor; mentiona
necesitatea rezolvarii problemei Basarabiei de Adunarea Constituanta
si confirma declaratia sa de la 27 noiembrie 1918 despre
recunoasterea datoriei de stat ruse.67
La 12 iunie 1919 Anglia,
Franta, Italia si SUA au recunoscut raspunsul lui Kolciac drept
satisfacator si i-au promis un ajutor si mai intens.
Relatiile stabilite intre aliati si guvernul lui Kolciac aveau
un caracter de recunoastere de facto a acestui guvern. Aliatii aveau
cu el relatii permanente, reprezentantii sai pe linga el,
ii acordau ajutor si sustinere militara, economica,
financiara, politica.
Infringerea contrarevolutiei ruse.
Ajutorul acesta insa a intirziat: cind Kolciac a primit nota despre
recunoastere, armatele lui distruse se rostogoleau in fundul Siberiei.
In a
doua jumatate 1919 interventii si albgardistii au
transferat centrul de greutate al luptei la sud. Contra Puterii sovietice a
fost indreptata o noua forta - generalul Denichin. Noua
campanie a Antantei, la fel ca si cea precedenta, a fost
combinata: trupele lui Iudenici se pregateau sa loveasca a
doua oara Petrogradul, in vest operatiile militare le duceau
polonezii, in Siberia prelungea sa opuna rezistenta armata
lui Kolciac. Insa rolul principal ii revenea directiei de sud.
Sperantele principale erau legate de armata lui Denichin, pe care W.
Churchill o numea "armata mea". Nu mai putin de 250 mii de pusti, 200
tunuri, 30 tancuri, munitii si echipament i-au fost trimise lui
Denichin prin Novorosiisc.68 La sfirsitul lui
iunie 1919 a cazut Taritinul - Denichin se rupea spre Moscova.
Citeva
sute de ofiteri englezi luptau in armata de voluntari in calitate de
instructori. In luptele pentru Taritin a luat parte escadrila nr.47 a
FMA regale. Pe linga cartierul
lui Denichin se afla o misiune speciala americana in frunte cu
amir
