Destinul Rusiei in Eurasia imperiala - magia geopolitica in scopuri nationale

1. Magia geopolitica in scopuri nationale

Interesele nationale ale rusilor pot fi analizate pe cateva nivele: global, planetar, geopolitic, civilizational (despre aceasta s-a vorbit in capitolele precedente), ingust national, concret social-economic si cultural (despre aceasta se va vorbi in capitolul prezent). Cum coreleaza intre elen macroproiectele de construire a Imperiului continental si linia etnica a poporului rus? Despre aceasta s-a spus deja cate ceva. Aceasta problema trebuie analizata mai pe larg.

"Orientarea de construire a Imperiului", "continentalismul", "Eurasianismul", toti acesti termeni si proiectele corespunzatoare deseori ii inspaimanta pe acei rusi care cunosc foarte putin simbolismul istoriei ruse, nu patrund in esenta tendintelor istorice ale natiunii, s-au obisnuit sa opereze cu clisee banale pentru a intelege ce este poporul si care sunt interesele lui. Aceasta starneste multiple neintelegeri chiar printre nationalistii insisi, provoaca discutii sterile si polemici fara continut. In realitate, specificul nationalismului rus consta in globalitatea lui - acest specific tine nu atat de sange cat de spatiu, de teritoriu, de pamant. In afara Imperiului rusii isi pierd identitatea si dispar ca natiune.

Totusi, realizarea planului eurasiatic nu trebuie sa duca in nici un caz la diseminarea rusilor ca etnos "axial" al Imperiului. Velicorusii au nevoie de sustinere si de identitatea lor etnica fara de care centrul continentului isi pierde claritatea culturala si civilizationala. Cu alte cuvinte, in limitele propriu-zise ale Imperiului geopolitic supranational trebuie sa existe norme speciale (inclusiv juridice) care le-ar asigura rusilor pastrarea identitatii etnice.

Specificul Noului Imperiu trebuie sa constea in faptul ca situarea rusilor in rolul principal al procesului de integrare geopolitica nu trebuie sa fie urmata de "rusificarea" teritoriilor neruse deoarece o asemenea "rusificare", pe de o parte, va denatura sensul Imperiului, aducandu-l pana la nivelul unui "stat-natiune" gigant, iar pe de alta parte, va dizolva comunitatea rusa intr-un alt mediu national.

Referitor la poporul rus, trebuie de subliniat ca, rolul lui, in cadrul blocului continental, nu va fi unul "izolationist" (in ciuda proiectelor "nationalismului mic") si nici etno-expansionist (in pofida "imperialistilor etnici" si, intr-o oarecare masura a slavofililor). Din aceste doua proiecte trebuie alese unele parti, aruncand altele. La nivel strategic va fi vorba despre "expansionism", si nu unul etnic ci geopolitic care exclude intentionat orice forma de rasism rus sau slav. La nivel etnic, dimpotriva, trebuie sa se realizeze, intr-un grad sau altul, varianta "izolationista" eliminand izolationismul politic si de stat. Rusii vor exista ca o comunitate nationala unitara in spatiul complexului supranational imperial. Realitatea etnica se va consolida in limitele poporului, iar misiunea supraetnica se va exprima in limitele Imperiului. Numai intr-o asemenea imbinare se pot atinge concomitent pastrarea unui nucleu national sanatos si extinderea maxima a influentei geopolitice.

Cu alte cuvinte, factorul national se va defini dintr-o imbinare absolut noua a etnicului si politicului ce n-a existat in nici una din etapele anteriore ale istoriei national-statale a rusilor. In Rusia omogenitatea etnica a existat doar in etapele timpurii ale statalitatii in limitele unor teritorii destul de restranse. Modelul tarist s-a bazat pe principiul "rusificarii" determinate, iar Sovietele, dimpotriva, largind hotarele geopolitice ale Rusiei neglijau calitatea etnica a poporului rus. In Noul Imperiu, acesti factori trebuie sa se exprime intr-o noua proportie corespunzatoare conditiilor etnografice si geopolitice contemporane si necesara de asemenea pentru instaurarea unui echilibru etnopolitic stabil in mijlocul poporului rus

Rusii, Noul Imperiu, se afirma concomitent in doua roluri,:

- ca unul din marile popoare care sunt subiecte politice ale Imperiului Federativ al Natiunilor,

- ca initiator al integrarii continentale in acest Imperiu Federativ al Natiunilor.

Prin urmare, rusii se pomenesc intr-o situatie privilegiata deoarece, fiind din punct de vedere etnic, unul din cele cateva componente etnice mai mult sau mai putin egale, ei se situeaza, din punct de vedere geopolitic, in centrul procesului politic. Aceasta functie dubla permite ca in procesul efectuarii uneia si aceleiasi actiuni de construire a Imperiului sa-si mareasca concomitent influenta lor extraetnica si sa consolideze fortele intraetnice. Construirea Imperiului este singura metoda de a pastra, a intensifica si de a uni etnosul rus fara a apela, in acest caz la conflictele intre natiuni, la razboaie, la revizuirea frontierelor politice.

Toate frontierele politice ale Eurasiei, in procesul construirii Noului Imperiu, vor fi anulate, treptat, ca hotare politice, si in locul lor vor apare hotarele etnice organice, naturale, car n-au acel inteles strict disjunctiv ca in cazul frontierelor de stat. Aceste hotare etnice nu vor avea nimic comun cu sensul cuvantului "frontiera" in situatia actuala, deoarece ele se vor trasa pe criteriul etnocultural, confesional care nu presupune dominarea politica asupra minoritatilor intrucat aceste formatiuni etnice nu vor avea o suveranitate politica reala fiind limitate de interesele strategice ale intregului Imperiu, care, la randul sau, este cointeresat vital in mentinerea pacii si armoniei in hotarele sale. Cu alte cuvinte rusii, in limitele unui asemenea Imperiu nu vor avea un stat al lor, national ca expresie politica a comunitatii etnice, vor obtine insa unitatea nationala si un stat continental gigantic in conducerea caruia vor detine rolul principal.

Lansarea unui asemenea proiect inlatura pericolul acelor conflicte potentiale care se se coc in virtutea divizarii rusilor, in present, in diferite noi "state" din cadrul CSI. Vectorul de construire a Imperiului transfera, pe loc, raporturile rusilor si cazahilor in Kazahstan, sau ale rusilor si ucrainenilor in Ucraina, sau ale rusilor si tatarilor in Tatarstan intr-un alt plan decat cel etnic. Acest raport inceteaza sa fie o problema politica de stat, care se poate rezolva doar provocand daune politico - teritoriale uneia din parti (spre exemplu impartirea etnica a Kazahstanului, separatismul in limitele Rusiei Federative, reprimarea militara a Ceceniei, faramitarea confesionala si nationala a Ucrainei, problema Crimeei etc.) devenind o problema de coexistenta a diferitelor etnii in limitele unui spatiu politic unic. Iar in cazul acesta consolidarea etnica, sa zicem a rusilor in Kazahstan cu rusii in hotarele F.R. nu va fi considerata ca o subminare a suveranitatii politice a "statului national Kazah" ci va deveni un proces cultural etnic organic, care nu lezeaza dar nici nu ridica pe una din parti din cauza ca nu va exista nici un fel de "stat national Kazah" sau "stat national rus". Modelul sovietic avea unele afinitati cu acest proiect dar cu o singura rezerva - notiunea de "etnos" era interpretata ca un rudiment, ca un atavism istoric lipsit in acelasi timp de statutul de subiect politic intern. Dimpotriva, in cadrul Noului Imperiu, etnosul, neavand o exprimare statala directa, va fi recunoscut ca o valoare politica principala si subiect juridic suprem in toate problemele imperiale interne.

Rezumand aceasta problema, se poate afirma ca operatiile cu proiectele geopolitice globale, care la prima vedere n-au nimic comun cu realizarea scopurilor ingust nationale ale rusilor, in realitate vor duce la cea mai buna satisfacere a acestor scopuri nationale concrete. Renuntand la ceva insuficient si foarte putin ("statul rus in limitele Rusiei Federative"), neincercand pe calea cuceririlor si anexarilor sa mareasca acest putin printr-un razboi sangeros, fratricid, propunand popoarelor Eurasiei construirea unui bloc continental in conditii de egalitate, rusii vor putea sa obtina acel ceva mare si demn, care, in caz contrar, va ramane pentru totdeauna un vis inaccesibil.

Renuntand la statul etnic, noi obtinem unitatea poporului si Marele Imperiu. In conditiile actuale, doar in asemenea conditii si nicidecum altfel poate fi salvat poporul rus de neputinta politica si de la degenerarea etnica, sa fie trezit in toata imensitatea lui pentru realizari planetare si sa i se recunoasca in sfarsit ceea ce intr-adevar merita.

2. Nationalismul rus

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

Demografia etnica si Imperiul

Poporul rus, intr-un sens etnic ingust, se afla intr-o situatie demografica dificila. Intr-o perspectiva indepartata aceasta ameninta cu consecinte teribile atat pentru insasi natiune cat si pentru viitorul Imperiu intrucat inlocuirea rusilor ca principali purtatori ai unificarilor continentale de catre o alta natiune va duce inevitabil la devierea blocului continental de la misiunea lui civilizationala fireasca, va da nastere haosului si conflictelor in Eurasia, va lipsi structura geopolitica de componentul cultural-politic.

O asemenea situatie demografica foarte precara a rusilor este deosebit de alarmanta comparativ cu cresterea demografica a Sudului eurasiatic care, dimpotriva, se dezvolta furtunos sub raport numeric. Daca aceste tendinte se vor pastra in proportiile actuale rusii vor fi eliminati, inevitabil, de pe pozitiile principale in Imperiu, erodarea omogenitatii natiunii si, ori absorbirea etnosului de catre popoarele sudice, ori transformarea lui in relicva, demna de a exista doar in rezervatie. La aceasta trebuie de adaugat lipsa unei populari compacte cu rusi a unei parti considerabile a spatiilor eurasiatice, controlate de ei doar din punct de vedere politic si administrativ.

Acest ultim factor poate servi drept cauza a nerespectarii echilibrului etnic in Imperiul Eurasiatic si a stimula popoarele Sudului cu o dezvoltare demografica accelerata la o expansiune nationala in teritoriile rusesti (aceasta se refera indeosebi la Siberia si Extremul Orient).

Aceasta problema trebuie rezolvata urgent, insa rezolvarea ei nu trebuie sa se efectueze inainte de crearea Imperiului si nici sa urmeze dupa crearea lui. Realizarea planurilor geopolitice de la bun inceput e obligatoriu sa fie insotita de actiuni sincrone indreptate spre o crestere demografica a rusilor si spre regruparea lor etnica cu scopul insusirii in mod compact a plenitudinii "spatiului vital" al natiunii. Acest scop poate fi atins exclusiv prin metode politice, menite sa duca nemijlocit la rezultatul cautat si sa determine masurile economice in acest domeniu.

Rezolvarea politica poate fi una singura - avansarea in prim-plan a conceptiilor nationalismului rus. Acest nationalism, insa, trebuie sa foloseasca nu terminologia de stat ci pe cea cultural etnica cu un accent deosebit pe asemenea categorii cum ar fi "popor" si "ortodoxie rusa". Totodata acest nationalism rus trebuie sa aiba o rezonanta contemporana si sa evite orice incercari de restaurare a acelor forme care, istoriceste, s-au epuizat. Tocmai nationalismul de tip popular etnic, etico-religios si nicidecum "statalitatea" sau "monarhia" trebuie sa fie prioritare in aceasta situatie. Rusilor trebuie sa li se insufle ideea de baza ca autoidentificarea fiecarei persoane in parte este derivata, secundara autoidentificarii nationale. Rusii trebuie sa inteleaga ca ei sunt in primul rand, ortodocsi, in al doilea rand rusi si doar in al treilea rand oameni. De aici decurge ierarhia prioritatilor atat in viata personala cat si cea sociala. Mai presus de toate se afla constiinta de sine ortodoxa a natiunii ca Biserica, apoi intelegerea indivizibilitatii, a integritatii, totalitatii si unitatii organismului etnic rus, alcatuit nu numai din cei care traiesc dar si din stramosi si din generatii viitoare, si, doar mai apoi, in ultimul rand, trairile unei personalitati concrete ca unitate atomica independenta.

Realizarea unui asemenea nationalism in practica trebuie sa insemne in politica imbisericirea totala a rusilor si transformarea tuturor institutiilor de cultura intr-o continuare a Bisericii Unice, nu in plan organizatoric - administrativ, ci in unul spiritual, intelectual-etnic. O asemenea imbisericire trebuie sa priveze cultura si stiinta de izolarea lor profana fata de principiile vietii, sa fie antrenate in procesul de construire spirituala, sa transforme dezvoltarea pragmatica si tehnica descentralizata intr-o realizare a testamentului, Bisericii, intr-un instrumentar subordonat planului supramaterial. Doar intr-un asemenea mod radical pot fi intorsi rusii in sanul Bisericii, care se afla la temelia vietii istorice nationale si care, in linii principale a format ceea ce numim, in sensul inalt al cuvantului, Rus.

Tocmai restaurarea totala a conceptiei de viata ortodoxe cu toate consecintele ce decurg din ea este capabila sa intoarca poporul la izvorul lui spiritual. Orice renastere relativa a Bisericii ca o structura religioasa ingust confesionala, orice restaurare care se limiteaza la culte si la alte ritualuri exterioare nu vor fi valabile. Se vor supune imbisericirii, in limitele nationalismului rus, nu indivizii, ci intreaga cultura rusa, stiinta, gandirea, luate la un loc. Doar in felul acesta i se va da constiintei colective a natiunii o verticalitate spirituala, care, la randul sau, va transforma problema cresterii demografice intr-o misiune spirituala in baza eticii ortodoxe care interzice, spre exemplu, contraceptia si avorturile.

Urmatorul nivel este constiinta etnica propriu-zisa, intelegerea poporului ca un singur trup si un singur suflet. Totusi modul de viata al acestui organism unic trebuie sa fie inteles ca ceva deasupra timpului care nu e limitat nici de categoriile spatiale, nici de categoriile temporare. Nationalismul rus trebuie sa apeleze nu numai la prezentul natiunii ci si la trecutul si viitorul ei concomitent, ca unitate a unui singur organism spiritual. Aceasta "fiinta" care este marele popor rus in totalitatea lui supraistorica trebuie sa fie perceputa de fiecare rus si sa fie recunoscuta in el insusi. Apartenenta la natiunea rusa trebuie traita ca o alegere, ca un lux de viata extraordinar, ca o demnitate antropologica suprema.

Propaganda acestui exclusivism national (fara nici un pic de xenofobie sau sovinism) trebuie sa devina axa educarii politice a poporului. In primul rand, cresterea demografica va fi asigurata din punct de vedere ideologic, cultural, etic. Poporului trebuie sa i se sugereze gandul ca fiecare familie nascand un copil rus, participa la un mister national, completand bogatia spirituala si sufleteasca a intregului popor. Copii trebuie priviti ca o avutie a intregii natiuni, ca o expresie fizica a energiei interioare a unui mare popor. Copilul rus trebuie inteles in primul rand ca rus si apoi ca un copil.

Tinand cont de situatia demografica grea la ora actuala, trebuie inceputa propaganda nationala, cat mai repede, folosind in cazul acesta orice metode politice si ideologice. Totodata, trebuie intensificate pana la limita tendintele nationaliste, provocand trezirea dramatica si rapida a unui etnos mare si puternic.

Este de remarcat ca nici un fel de masuri economice nu vor putea sa dea un rezultat demografic pozitiv fara o asigurare religios-etica si ideologica corespunzatoare. Regresia demografica politica poate fi oprita la zero iar apoi sa fie provocat procesul invers doar cu ajutorul unei ideologii corespunzatoare care ar concentra atentia de baza asupra schimbarii constiintei poporului, asupra transformarii gandirii lui, asupra introducerii in sfera de fiecare zi a sute si mii de simboluri care orienteaza, evident sau mai putin evident, lumea spre interesele nationale. In cadrul etnosului rus, nationalismul trebuie sa fie singura ideologie, care poate avea versiunile si nivelele sale diferite, dar care ramane intotdeauna constanta in ceea ce priveste situarea categoriei de "natiune" deasupra categoriei de "individualitate". In ultima instanta trebuie sa se lanseze lozinca radicala: "natiunea este totul, individul - nimic".

Aceasta orientare spre nationalism trebuie sa fie consolidata cu masuri pur economice deoarece pentru realizarea scopului national sunt necesare de asemenea instrumente pur materiale. Se va acorda sprijin mamelor, familiilor cu multi copii, vor fi asigurate conditiile sociale de intretinere de catre barbatul muncitor a unei familii numeroase. Aceasta componenta economica va avea efect, doar cu conditia dominarii ideologiei nationale care trebuie nu numai sa sustina economiceste cresterea demografica a rusilor, dar sa orienteze economia in ansamblu intr-o cheie strict nationala, sa puna interesele materiale ale etnosului mai presus de interesele individuale ale personalitatii. Cu alte cuvinte, sustinerea economica a natalitatii este un caz special al tendintei generale in economie care trebuie sa reiasa din interesele nationale si nu din motivatii egoiste, individualiste, din abstractii utopice.

La prima vedere pare ca apelul la ideologia comunista ar trebui sa provoace conflicte etnice, sa inrautateasca relatiile rusilor cu etnosurile vecine, sa dea nastere la multiple contradictii de nerezolvat. Aceasta s-ar intampla daca nationalismul rus ar raspandi pretentiile sale la statalitate in sensul clasic al acestui cuvant. Putin probabil ca reprezentantii altor etnosuri si confesiuni ar dori sa traiasca in statul nationalist rus ortodox. A trai insa alaturi de poporul rus ortodox, care impartaseste ideologia nationalista in limitele Imperiului continental unic, unit din punct de vedere strategic si geopolitic, flexibil insa si diferentiat in structura interna, dimpotriva nu prezinta nici un fel de greutati absolut pentru nimeni, deoarece totdeauna va fi prezenta instanta superioara in fata careia comunitatile etnoreligioase au un statut egal si care se lasa conduse de principiile nepartinitoare ale armoniei si dreptatii imperiale. Proiectul Noului Imperiu, la nivel etnic, consta in faptul ca nu numai la poporul rus trebuie sa triumfe si sa se instaleze o ideologie national-religioasa foarte pronuntata, aceasta se refera si la celelalte popoare, care vor intra in componenta Imperiului. In felul acesta va aparea un conglomerat de "nationalisme pozitive" cu acelasi numitor comun - verticala orientarii imperiale.

Este important ca, numai in felul acesta, nationalismul rus cel mai radical se va realiza pe deplin, deoarece obstacolele fundamentale in dezvoltarea lui, in cazul acesta vor fi inlaturate - nici unul din popoarele vecine nu se va simti umilit sau oprimat de catre natiunea rusa deoarece hotarele cultural-etnice si confesionale dintre popoarele Imperiului nu vor avea nici o importanta politica. Rusii vor trai in realitatea lor nationala, tatarii in a lor, armenii la fel etc., chiar in cazul cand va fi vorba despre enclavele etnice sau minoritatile nationale in cadrul altui popor. Nationalismul, scutit de problemele statalitatii si hotarelor, va consolida relatiile dintre natiuni, oferindu-le atat libertatea contactelor dintre ele cat si libertatea izolarii etnice.

Pentru supravietuirea poporului rus in conditiile actuale destul de complicate, pentru avantul demografic al natiunii ruse, pentru imbunatatirea situatiei ei extrem de dificile in sens etnic, biologic si spiritual, este necesar apelul la cele mai radicale forme ale nationalismului rus, fara de care toate masurile tehnice sau economice vor ramane neputincioase. Acest nationalism insa va fi posibil intr-o unitate organica cu principiul geopolitic al Imperiului continental.

3. Problema rusa dupa o victorie viitoare

Probabil ca din punct de vedere teoretic trebuie analizata acea situatie a rusilor in care vor nimeri ei dupa posibila victorie a Imperiului Eurasiatic asupra atlantismului. Este o perspectiva atat de indepartata ca este aproape fara sens sa examinam acele probleme care vor apare intr-un asemenea caz. Totusi trebuie sa tinem seama de faptul ca colapsul atlantismului poate avea loc aproape momentan la orice etapa de construire a Imperiului deoarece stabilitatea geopolitica a Vestului este intemeiata pe operarea corecta si iscusita a categoriilor geopolitice si nicidecum pe puterea industriala, economica sau militara.

Structura atlantica in realitate este extrem de fragila si este suficient a scoate din circuit una din axele ei strategice - spre exemplu Europa Centrala, arealul Oceanului Pacific sau Sudul eurasiatic continental - si aceasta constructie gigantica a atlantismului, atat de puternica si de stabila la prima vedere se va prabusi. In acel moment, cand strategia geopolitica a "Comisiei Tripartite" va fi blocata macar partial de proiectul eurasiatic alternativ, se poate spera la un deranjament serios in functionarea intregului complex atlantic, totodata evenimentele se pot desfasura vertiginos cum a fost in cazul destramarii Imperiului sovietic si a satelitilor lui. De aceea, cu toate ca victoria asupra atlantismului este o perspectiva indepartata teoretic trebuie formulate cateva teze referitor la pozitia rusilor in lumea ipotetica postatlantica.

In primul rand trebuie subliniat ca infrangerea geopolitica a SUA va pune in fata Imperiului Eurasiatic o multime de probleme. In acest moment va dispare acel factor principal care sta la baza proiectului verificarii geopolitice a natiunilor si popoarelor in Noul Imperiu - va dispare principiul "dusmanului comun". Aceasta energie de consolidare isi va pierde importanta si insusi sensul existentei Imperiului Eurasiatic va fi pus la indoiala. Intr-o asemenea situatie se poate incepe trecerea de la noua organizare bipolara a lumii - Eurasia impotriva Atlanticii - la modelul polaritatii multiple.

Totodata trebuie de accentuat faptul ca modelul polaritatii multiple va fi posibil doar dupa biruinta asupra atlantismului si nicidecum mai devreme. Atata timp cat atlantismul - ca forta care pretinde la universalitate - exista, nu poate fi vorba despre organizarea multipolara. Doar in cadrul Noului Imperiu, in limitele proiectului eurasiatic global si pe parcursul opozitiei strategice fata de atlantism se pot forma premisele obiective pentru aparitia unei polaritati mai mult sau mai putin echilibrate si nicidecum pana la aceasta.

Germenii unei polaritati multiple se formeaza doar prin realizarea modelului imperial diferentiat care va aproba statutul subiectului politic pentru unele categorii organice, cultural-spirituale care sunt poporul, etnosul, religia, natiunea - contrar sistemului de astazi, dominator, unde se discuta doar despre statutul juridic al statelor si despre personalitati separate ("drepturile omului"). "Ciocnirea civilizatiilor" (dupa Huntington) in lumea polaritatii multiple va fi o realitate doar atunci cand aceste civilizatii vor putea sa se afirme si sa-si cucereasca dreptul la o existenta in contextul aliantei strategice atlantice. In prezent exista doar o singura "civilizatie" - atlantica, occidentala, liberala - de piata care se opune celorlalte modele istorice, organice, culturale.

Esecul atlantismului va pune popoarele Noului Imperiu, unele din sectoarele lui in fata unei probleme serioase: sa pastreze in continuare unitatea geopolitica sau sa consolideze blocurile mari civilizationale in interiorul Imperiului ca realitate geopolitica independenta. In orice caz, deosebirile nationale ale popoarelor si ale confesiunilor se vor situa pe primul plan.

In cazul acesta varianta cea mai buna ar fi pastrarea structurii imperiale ca fiind cel mai armonios sistem de rezolvare a tuturor contradictiilor interne. Prin analogie cu doctrina existenta candva - Jus Publicum Europeum comuna pentru toate popoarele Europei, Imperiul Eurasiatic, in epoca postatlantica, ar fi putut sa se formeze in baza doctrinei similare dar extinsa - Jus Publicum Eurasiaticum.

Pierzandu-si importanta militaro-strategica, complexul continental imperial ar putea sa se manifeste in calitate de instanta juridica suprema, ceea ce ar inlatura tensiunea dintre natiunile eurasiatice, a caror legatura va slabi inevitabil dupa biruinta asupra "dusmanului comun". O asemenea solutie ar fi ideala.

Se poate presupune insa si destramarea unitatii continentale si formarea in spatiile eurasiatice a catorva blocuri civilizate - ruso-slav (mai extins decat cel ortodox), european, a extremului orient, Asiei Centrale, islamic etc. Raportul fiecaruia dintre ele cu celelalte, chiar hotarele si structurile lor, nu pot fi prevazute astazi. Totusi intr-o asemenea perspectiva ipotetica, in proiectul organizarii natiunii ruse trebuie sadit de pe acum modelul care va tine cont in viitorul indepartat (dupa sfarsitul atlantismului) de participarea independenta a rusilor la istoria mondiala, care va reveni la mersul ei firesc si organic dupa o perioada indelungata de anomalie atlantica. In cazul acesta natiunea rusa trebuie sa fie pregatita pentru crearea propriei sale statalitati sau pentru formarea unei organizari etno-statale firesti cu mult mai extinse, consolidata de unitatea traditiei, culturii, religiei, destinului. Problema statului rus poate fi pusa pe deplin, aceasta se refera insa in exclusivitate la perioada post-eurasiatica, care este prin ea insasi problematica si ipotetica.

Chiar in momentul actual rusii trebuie sa aplice toate fortele la consolidarea nationala, spirituala, culturala si renasterea religioasa a poporului, la formarea lui definitiva si trezirea lui pentru ca in viitor (daca va fi nevoie) sa poata singur sa-si apere adevarul national nu numai de dusmani ci si de aliatii sai in constructia Imperiului, care au o viziune nationala proprie determinata istoriceste. Rusii nu trebuie pur si simplu sa-si pastreze identitatea in contextul imperial, ei trebuie s-o consolideze si s-o aprofundeze la maximum, iar intr-o perspectiva indepartata, dupa caderea atlantismului, rusii trebuie sa fie gata pentru apararea misiunii lor civilizatoare, pentru apararea caii nationale.

Oricum ar fi rusii se vor situa pe locul strategic principal in spatiul Imperial Eurasiatic si, prin urmare, ei vor ocupa o pozitie privilegiata (daca totusi Imperiul totusi se va mentine) in problema prioritatilor civilizationale ale Imperiului, in perioada postatlantica. Prin urmare, intr-o oarecare masura, intreg Imperiul va depinde de Ideea Rusa care, intr-adevar este escatologica si universala prin definire, este contopita cu spatiile uriase si simtul cosmic. Daca blocul continental va incepe sa se dezmembreze in constituenti, rusii care isi vor reface puterile gratie perioadei nationaliste si procesului energic de construire a Imperiului, se vor pomeni din nou intr-o situatie avantajoasa din punct de vedere geopolitic, ocupand pozitia centrala intre popoarele eliberate si intre statele continentului, ceea ce va face posibila existenta Statului Rus, Imperiului Rus, a unei realitati geopolitice stabile, intemeiate pe o baza nationala durabila.

Amandoua posibilitatile trebuie luate in considerare, chiar de astazi, cand se pun temeliile Noului Imperiu si reorganizarii politice, ideologice si administrative a realitatii nationale ruse.