Evolutia statelor cu regim totalitar dupa cel de al doilea razboi mondial

EVOLUTIA STATELOR CU REGIM TOTALITAR DUPA CEL DE AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Totalitarismul este unul din fenomenele majore ale secolului XX, el desemneaza atat statele cu regim fascist cat si statele cu regim comunist, caracterizandu-se prin existenta unui singur partid, lipsa societatii civile, economie dirijata. Termenul de totalitarism a aparut pentru prima data in noiembrie 1959, in Times.

Ceea ce caracterizeaza sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a fost modificarea situatiei geopolitice a lumii, in deosebi a Europei rasaritene si centrale, unde s-au instaurat regimuri comuniste. Daca in anul 1939, numai Uniunea Sovietic si Mongolia erau comuniste, in anul 1949 existau 840 milioane de oameni sub comunism. Cauzele acestei expansiuni se regasesc in situatia de la sfarsitul razboiului, dezvoltarea miscarilor comuniste, atractia fata de idea comunista, sustinuta propaganda facuta de comunisti pentru instaurarea unor democratii populare, militantismul comunist, disciplina, solidaritatea comunistilor. De asemenea, un rol important l-a avut ocupatia sovietica. In ca din timpul razboiului au fost pregatiti lideri care urmau sa fie trimisi in tarile care urmau sa fie ocupate. Intre acestia amintim pe Valter Uldrich, Anca Pauker, care au fost pregatiti inca din timpul razboiului, in URSS, pentru a sustine comunismul in tarile lor.

Asa cum a afirmat Stalin intr-o discutie cu Tito "acest razboi nu seamana cu cele din trecut, cine ocupa un teritoriu isi impune propriul statut social".

Astfel la sfarsitul razboiului se gaseau trupe sovietice in Romania, Bulgaria, Austria, Polonia, Germania de rasarit. In aceste zone, rusii s-au comportat totalitar, au trimis personalitati care au intervenit totalitar.

Ceea ce s-a inceput in aceste tari cu asa numitele guverne de fronturi, cu care comunistii au preluat sectoarele cheie: armata, justitia. Perioada frontista a insemnat propaganda, actiuni de manipulare a opiniei publice.

In zonele din extremul orient strategia a fost diferita; in Corea de Nord a fost sutinut Chimir Sen, in China a fost sustinut Kai Cian Shing, Stalin fiind neincrezator in Mao Zedung.

Prin aceasta politica s-a reusit sa se instaureze guverne prosovietice si sa se aplice o politica stalinista precizata in directivele gasite pentru polonia, Romania in care se preciza unificarea partidelor muncitoresti, unificarea organizatiilor de tineret, atragerea unor persoane cu capacitate organizatorica si popularitate. Existau, de asemenea, precizari cu privire la politica fata de mica gospodarie, care trebuia sa se dovedeasca ineficienta, inlaturarea din invatamant a profesorilor care nu aderau la idee, inchiderea opozantilor partidului.

S-a trecut la revolutia socialista, care a insemnat o revolutie in sfera economiei prin nationalizari, in agricultura-prin cooperativizare precedata de reforma agrara, revolutia in domeniul culturii, care insemna eliminarea reprezentantilor vechiului regim si promovarea unor elemente care conveneau.

Sovieticii controlau tarile respective prin prezenta unor consilieri la toate structurile de decizie.

In ianuarie 1949, s-a creat CAER, in care au fost reunite Uniunea Sovietica, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Romania, Cehoslovacia. Mai tarziu au aderat si Albania, Mongolia, RDG iar China, Iugoslavia si Corea au avut observatori.

Prin intermediul Cominformului s-a creat o dependenta politica acestor state. Ca o areactie la planul Marshall si angajarea SUA in sprijinirea Greciei si Turciei, in septembrie 1947 a avut loc o intalnire in Polonia, cu reprezentanti ai partidelor comuniste din Bulgaria, Cehia, Cehoslovacia, Franta, Italia, Polonia, Romania, Iugoslavia pentru a raspunde agresivitatii imperialismului american. In urma acestei intalniri s-a creat Biroul de Informatii al Partidelor Comuniste si Muncitoresti cu sediul la Belgrad, numit si Cominform.

Uniunea Sovietica se afla intr-o situatie dificila la sfarsitul razboiului, situatie provocata de gravele pierderi din timpul razboiului: 20-25 milioane de morti intre care multi barbati tineri , problema demografica fiind dramatica, mai mult de 1700 de orase distruse, 31800 de capacitati productive inchise, 5000 km. de cale ferata distrusa, economia planificata. Dupa razboi s-a trecut la cel de-al patrulea plan cincinal prin care se viza dezvoltarea industriei grele, a transporturilor feroviare, transformarea colhozurilor in solhozuri. De asemenea s-au initiat mari lucrari de interes public precum canalul Volga-Don.

Intre 1951-1955 s-a derulat cel de-al cincilea plan cincinal avand ca urmare dezvoltarea unei rate de acumulari inalta.

Stalin s-a reintors la sistemul represiv si climatul de suspiciune, de intimidare a intelectualilor. Jdanov impune conceptul de socialism - comunism. S-a continuat cu procesele: ianuarie 1953 au fost arestati medicii evrei de la Kremlin acuzati ca l-au ucis pe Jdanov. Prizonierii intorsi din lagare au fost redirectionati spre lagare noi sub motivul ca erau contaminati de capitalism.

Una din problemele care-l framantau pe Stalin a fost problema crearii bombei atomice, in 1949 URSS devenind a doua putere atomica a lumii.

Uniunea Sovietica a respins planul Marshall prin vocea lui Vasinski la ONU, el acuzand SUA de impartirea Europei in doua tabere, amestec in politica externa a acestor tari.

C.II.7 URSS dupa caderea lui Stalin. La 5 martie 1953, Stalin a avut un atac cerebral. Dupa moartea sa, s-a alcatuit o conducere colectiva: Malenkov, Molotov - ministru de externe, Hrusciov - a preluat Secretariatul General al Partidului, L. Beria - ministru de interne NVD, ce integra si NKVD-ul.

Manevrand cu abilitate, Hrusciov l-a arestat pe Beria, care dupa cateva zile a fost executat. Hrusciov devenea astfel, incepand din 1953, lider al Partidului si al Uniuni Sovietice. Lui Beria I s-au imputat ca a intreprins activitati impotriva revolutiei, ca era spion, dusman de clasa.

Dupa caderea lui Beria, au aparut neintelegeri intre Hrusciov si Malenkov, primul pronuntandu-se pentru dezvoltarea agriculturii, cresterea preturilor la produsele agricole. In acest sens Hrusciov a initiat un vast program de valorificare a pamanturilor destelenite din Siberia, Kazakstan.

In anul 1954, o seceta a facut ca acest plan sa esueze datorita faptului ca se cultivase porumb pe terenuri improprii.

In plan social intre 1953-1958 s-au luat masuri de crestere a salariilor, s-a redus saptamana de lucru de la 48 la 42 de ore. De asemenea s-a redus varsta de pensionare.

In februarie 1955, Bulgarin, Kaganovici si Molotov si-au prezentat demisia.

Un moment de referinta in activitatea URSS a fost Congresul XX din februarie 1956 la care au participat 1436 delegati sovietici si 55 din Partidele Comuniste din alte state. Congresul a insistat pe consolidarea principiilor luministe iar in noaptea de 24 spre 25 februarie 1956, dupa incheierea oficiala a lucrarilor Congresului, numai pentru delegatii sovietici, Hrusciov a prezentat un raport secret, in care a facut o analiza a cultului personalitatii lui Stalin. El a prezentat testamentul lui Lenin si modul cum au fost fabricate comploturile de stat, provocand un soc in randul delegatilor.

Dupa acest congres, care a avut un impact asupra Poloniei, Ungariei, Hrusciov a introdus noi membri in Biroul Politic intre care remarcam pe Jukov, Leonid Brejnev, si desi parea ca se va destinde regimul, s-au luat masuri impotriva unor intelectuali ca Boris Pasternak.

In mai 1957, Hrusciov a lansat politica voluntarista a saltului inainte pentru a ajunge din urma si chiar a depasi SUA.

In iunie 1957, sapte din cei 11 membri ai Biroului Politic au cerut demisia lui Hrusciov, care insa a cerut si a reusit sa aduca problema in dezbaterea Comitetului Central, care s-a opus demisiei lui Hrusciov.

Temandu-se de Jukov, Hrusciov a pus problema cultului personalitatii acestuia si a reusit sa-l inlature.

Din martie 1958, Hrusciov a preluat conducerea guvernului.

Incepand cu anii '50 au aparut o serie de probleme in agricultura: scaderea productivitatii, reducerea consumului.

In iulie s-a luat o masura de crestere a preturilor de desfacere a produselor de prima necesitate, ceea ce a provocat mitinguri si greve.

La Congresul XXI s-a luat in discutie planul septenal prin care s-a trecut la cresteri masive in industria de masini - 75%, industria usoara - 60%.

In octombrie 1957 a avut loc lansarea satelitului artificial "Sputnic".

Un fenomen cu care s-a confruntat Rusia Sovietica a fost coruptia nomenclaturii, fapt ce a afectat foarte mult imaginea membrilor de partid.

Congresul XXII a lansat un nou program de trecere la comunism. S-a decis scoaterea corpului lui Stalin din mausoleul in care fusese introdus alaturi de Lenin.

Desi s-a aprobat in 1962-1963 aparitia a doua lucrari cu impact deosebit in randul intelectualilor rusi intre care amintim lucrarea lui Soljenitan, O zi din viata lui Ivan Denisovici.

La 5 octombrie 1964, intr-un scurt comunicat al Comitetului Central se anunta ca s-a satisfacut cererea de inlaturare a lui Hrusciov. In 17 octombrie in "Pravda" erau prezentate cauzele pentru care acesta fusese inlaturat - laudarosenie, initiative dezordonate, stil personal.

Aflat la Soci, Hrusciov a revenit la Moscova participand la plenara de inlaturare a sa. Totusi el nu a mai putut sa faca nimic fiind exclus din toate organele si stabilindu-i-se domiciliu fortat undeva langa Moscova. Aici si-a scris memoriile pe care a reusit sa le scoata din tara si sa le publice.

Conducerea a fost preluata de leonid Brejnev - prim secretar, Kosaghin - premier. Elementul decisiv al caderii lui Hrusciov a fost nemultumirea nomenclaturii, care si-a vazut interesele afectate.

S-a trecut la o noua etapa, oficial numita socialism dezvoltat si care a continuat pana in anul 1995. Dupa parerea lui Gorbaciov, acestia au fost, de fapt, anii stagnarii.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

Intre alte masuri s-a largit Comitetul Central si s-a reinnoit corpul secretarilor generali. S-au luat masuri de recentralizare administrativa, s-au creat comitate de stat in diferite sectoare, s-a acordat intreprinderilor un fond de stimulare. Acesta nu a stimulat pe muncitori, fiind totusi un inceput de reforma, care insa nu a eliminat centralizarea excesiva ce afecta relatia dintre Moscova si teritorii.

Brejnev si-a instaurat treptat, un cult al personalitatii, a primit de 7 ori ordinul Lenin, de 3 ori a fost decorat cu titlul de erou al URSS, iar in mai 1966 si-a acordat titlul de maresal.

In viata politica s-a instaurat o monotonie, criza s-a accentuat. In agricultura, datorita conditiilor climaterice, de transport si de depozitare a recoltelor. Intre 1962-1969 s-au importat 25 milioane de tone de cereale, iar intre 1978-1984 s-au importat 48 milioane de tone de cereale.

Au aparut o serie de scandaluri de coruptie la nivel inalt precum scandalul serviciului Ecaterinei a II-a imprumutat pentru nunta fetei unuia din liderii de partid, parte a acestui serviciu fiind distrusa. De asemenea, amintim scandalul diamantelor in care a fost implicata fiica lui Brejnev, Galina si sotul acesteia.

Dupa cum descrie Rasnov "atmosfera era absolut sufocanta traind ca si cand fiecare zi ar fi fost ultima, se fura din ce in ce mai mult.se mintea de la cele mai inalte tribune".

In aceasta perioada s-au luat masuri impotriva unor personalitati precum Al.Soljenitan, internarea unor dizidenti precum Bukovski.

In noiembrie 1982, Hrusciov a incetat din viata.

Intre 1982-1985 -interegnul Andropov-Cernenko. In calitate de sef al KGB, Andropov a initiat inca din anii '70, o comisie de experti, condusa de gen. Liubunov, care au analizat situatia economica si au alcatuit un document de uz intern. In acest document se spunea ca este necesara o reforma completa a sistemului, se atragea atentia ca in viitor tara va intra intr-o catastrofa economica si politica.

In anul 1984, Andropov a aprobat acest plan care s-a numit "Golgota". A initiat o campanie impotriva coruptiei, de ameliorare a productiei economice si disciplina economica. Andropov nu a reusit sa duca acest plan la sfarsit pentru ca a decedat.

A urmat perioada lui Cernenko, perioada de stagnare. Avand experienta unor lideri batrani, Comitetul Central, a decis sa aleaga o personalitate mai tanara oprindu-si atentia asupra lui Mihail Gorbaciov. Acesta a studiat dreptul la Moscova, dupa terminarea facultatii revenind la Sevastopol unde a ocupat in timp functia de secretar de regiune. S-a remarcat la una din plenarele Comitetului Central, unde a tinut un raport asupra problemelor agriculturii. A fost adus in Comitetul Central si Biroul Politic de Andropov.

M. Gorbaciov a initiat un amplu program de reforme. Activitatea sa a fost concentrata in "Perestroica" - reforma economica si "Glasnost" - transparenta si atitudine critica fata de vechiul regim. In viziunea lui Gorbaciov, "Glasnostul" impunea o atitudine critica , curajoasa fata de toate neajunsurile. Desi in primele discursuri, M. Gorbaciov a invocat leninismul, treptat a initiat o serie de reforme. In ianuarie 1988 - 68% din intreprinderi au trecut la un nivel de autonomie sporita in elaborarea planurilor de productie, s-a permis dezvoltarea unui sector privat de productie, desfiintarea contractelor colective de munca.

De asemenea, s-a pus problema desfiintarii colhozurilor, sens in care in martie 1989 s-a dat o lege de aprobare a arendei.

s-a ridicat problema democratizarii partidului si s-a pus intrebarea pana unde va merge aceasta democratizare si daca nu va fi afectat partidul.

Anul 1988, a fost anul in care comunistii s-au lansat in afaceri, fiind create intreprinderi particulare, burse.

In septembrie 1988, la o plenara a Comitetului Central s-a decis reorganizarea aparatului de partid, secretariatul fiind impartit in comisii iar sectiile Comitetului Central au fost reduse la jumatate.

Incepand din primavara anului 1989 s-a creat o puternica miscare centrifuga la nivelul unor regiuni sovietice, in mai 1989, Giorgia, moldova proclamandu-si suveranitatea.

In mai 1990 a fost ales presedinte al Sovietului Suprem a Federatiei Ruse, Boris Eltan.

In 17 martie 1991 s-a organizat un referendum in care majoritatea republicilor unionale au votat pentru transformarea URSS intr-o federatie.

In iunie 1991 a fost dizolvat CAER-ul, iar in iulie 1991, tratatul de la Varsovia.

In decembrie 1991, republicile unionale s-au reunit in CSI, actul constitutiv fiind semnat la Alma Ata de 11 republici.

In 18-19 august a fost organizat puciul anuntandu-se printr-un comunicat impunerea starii exceptionale pe 6 luni. Organizat de adversari ai lui Gorbaciov, puciul nu a avut ecou in popor; 12 participanti la acest puci au fost chemati in fata tribunalului militar. Ei nu au fost sprijiniti nici pe plan extern.

Din aceste evenimente s-au desprins doua concluzii importante: caracterul ireversibil al reformelor si al schimbarilor democratice. Datorita situatiei create prin formarea statelor independente, Gorbaciov, in 25 decembrie 1991 si-a prezentat intr-un discurs celebru demisia.

EVOLUTIA CHINEI SUB COMUNISM. Comunistii au obtinut victoria in anul 1949. Cian Cai Shin s-a retras in Taiwan, unde sprijinit de americani a condus dezvoltarea Taiwanului spre economia de piata. Cu sprijinul sovieticilor Partidul Comunist a lui Mao a inceput un proces de dezvoltare a economiei bazata pe industrializare. Acest proces de dezvoltare a fost numit "calea chineza" bazandu-se pe sprijinul consilierilor sovietici si tehnica sovietica. S-a trecut la planificarea economiei, primul plan cincinal 1953-1957 avand ca obiective trecerea spre socialism, luarea unor masuri in agricultura pentru crearea asa numitelor "comune populare", care au dus la crearea a mai mult de 750 de mii de ferme colective inlocuite apoi cu mai mult de 26 de mii de comune populare. Acest program a facut parte din ceea ce Mao a numit "marele salt inainte".

Masurile din agricultura au condus la stramutarea si disparitia a milioane de chinezi. Desi in mod normal productia ar fi trebuit sa creasca, incepand din 1957-1960 situatia s-a inrautatit. Acest fapt s-a datorat si inrautatirii relatiilor cu sovieticii si a retragerii consilierilor sovietici. Criza s-a amplificat si datorita unui plan nebunesc, daca avem in vedere ca acest plan prevedea cresterea productiei de otel de 800 de ori in 15 ani.

Conform unor aprecieri intre 1958 1962 productia agricola a scazut cu 58%, iar cea industriala cu 23%. Esecul acestui plan a convins pe Mao sa impuna, la mijlocul anilor '60, un nou program - "Revolutia culturala", care a constat in ridicarea tineretului, a asa numitei "garzi rosii", impotriva civilizatiei vechi, tinerii fiind incurajati sa devasteze muzee si monumente vechi. Aceste tulburari au provocat disparitia unui numar foarte mare de chinezi, circa 15-30 de milioane de oameni cazand victime. Printre cei afectati de revolutia culturala s-au numarat si lideri ai partidului, intre acestia Den Xian Ping.

In timpul revolutiei culturale, Mao a lansat un atac impotriva birocratiei lansand sloganuri, precum: "trebuie sa infrangem regele iadului si sa lasam diavolii mai mici" sau "doborati pe batrani".

La 18 august 1966, cand a avut loc prima adunare a garzilor rosii, Mao a fost numit "marele conducator". Mao a urmarit sa-si inlature adversarii din partid, sa pregateasca societatea chineza pentru un razboi cu imperialismul si sa-si impuna propria teza.

Dupa moartea sa in anul 1976, scena politica a fost marcata de lupta pentru putere intre sotia sa si grupul care l-au sprijinit pe Den Xian Ping. In anul 1978 puterea a ost castigata de acesta, Den Xian Ping ajungand in fruntea partidului. El a lansat o reforma "a celor patru modernizari", sub sloganul "nu conteaza daca este alba sau neagra, pisica este buna numai daca prinde soareci". In mod oficial Den si-a proclamat fidelitatea fata de Mao.

Conform programului lansat de Den Xian Ping, fiecare cetatean trebuia sa fie credincios fata de : calea socialista, dictatura proletariatului, gandirea marxist-leninista si maoista.

In realitate Den a initiat o linie de revizuire a liniei autoritare a partidului, a initiat o deschidere spre vest, a luat masuri impotriva rivalilor.

Din anul 1978 a inceput in China o miscare revendicativa studenteasca prin care cereau instaurarea democratiei in China fara de care nu era posibila o reala transformare a societatii.

Din anul 1982 Den si-a pus oamenii sai in functiile de conducere.

In anul 1986 miscarile studentesti au reizbucnit, ceea ce a dus la schimbarea conducerii. Reformele economice au revitalizat viata economica a Chinei. Intre reformele initiate, cea din agricultura - decembrie 1978 - vizand decolectivizarea, decomunitzarea a avut ca efect cresterea productivitatii si a exportului de alimente.

Taranii si-au recapatat dreptul asupra pamantului prin arendarea pe termen lung si dreptul de a vinde produsele la piata taranii. Ei au devenit chiriasi, avand control asupra productiei intre 1982-1986 productia rurala a crescut de 400 de ori.

Den a acordat o importanta crescuta industriei usoare bazata pe productia agricola.

In decembrie 1984 ca urmare a hotararii Comitetului Central, s-au luat masuri de dezideologizare, s-au acordat intreprinderilor dreptul de a procura materii prime, de a concedia, s-a permis deschiderea de intreprinderi mici (aprilie 1988-existau deja 300 de mii de astfel de intreprinderi).

Pentru a da mana libera initiativei, la inceputul anilor '80 a fost creata asa numita zona economica speciala a regiunilor de coasta, unde s-au creat conditii legislative deosebite de investitii straine.

In anul 1987 productia nationala s-a dublat, exportul atingand 80 miliarde de dolari.

Totodata au fost trimisi la studii in SUA, 27 de mii de tineri, care in marea lor majoritate s-au intors in China.

In 3-4 iunie 1989, China a fost marcata de manifestatiile studentilor din piata Tian Menn inabusita cu brutalitate de fortele de ordine.

CII. 8 IUGOSLAVIA

La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Iugoslavia reuseste, dupa eforturi mari, sa aduca o contributie importanta la zdrobirea Germaniei fasciste.

Comunistii condusi de Tito au profitat de succes si s-au instaurat la putere. Faptul ca au intrat si aici trupe sovietice a complicat relatia dintre Iugoslavia si URSS. Rusii au tratat Iugoslavia ca tara ocupata.

In perioada 1947-1948, Tito a militat pentru crearea unei federatii balcanice, idee respinsa de Stalin. "Pravda" a luat atitudine, iar Gh. Dimitrovici a respins in ianuarie 1948 aceasta idee, fapt care a condus la neintelegeri. La sugestia lui Stalin s-a ajuns la izolarea Iugoslaviei.

In sesiunea Cominternului din iunie 1948, Partidul Comunist Iugoslav a fost aspru criticat, spunandu-se ca prin atitudinea gresita adoptata se situeaza in afara familiei fratesti.

In iunie 1948, in cadrul celui de-al cincilea Congres al Partidului Comunist Iugoslav, a fost criticata rezolutia Cominternului si l-au sprijinit pe Tito. Desi, sovieticii au incercat sa-l destituie, nu au reusit.

La frontiera iugoslavo-romana au fost provocate o serie de incidente impotriva lui Tito si a lui Rancovici, considerati adepti ai lui Hitler. Au fost puse pancarde mari la granita romana in care era reprezentat Tito cu o barda in mana plina de sange.

Incepand cu anul 1950, Tito a adus inovatii fata de politica stalinista.

La 27 iunie s-a transformat gestiunea intreprinderilor din populatii nationale in sociale. Sindicatele asociate la gestiunea intreprinderilor aveau dreptul sa organizeze productia.

In anul 1954 s-a proclamat principiul libertatii de piata fara a elimina complet stabilirea preturilor la produsele industriale. Planificarea era mentinuta numai la marile proprietati si a fot redus procesul de cooperativizare.

Intre 1950-1960 a avut loc o dezvoltare echilibrata si rapida.

In politica externa, Iugoslavia s-a aliniat liniei de nealiniere - de neintegrare in cele doua pacte.

La mijlocul anilor '50 s-a acceptat reluarea relatiilor cu URSS, desi, in anul 1957, la Conferinta partidelor comuniste de la Moscova, Tito nu a participat. Iugoslavia a fost acuzata de revizionism.

In 1960, situatia economica era grava datorita inflatiei, recoltei slabe, proastei gestionari a intreprinderilor. In anul 1965 Tito a recunoscut ca s-au cheltuit bani pe proiecte a caror ratiune a fost doar ambitia politica.

Desi s-au luat o serie de masuri, somajul a continuat sa creasca. Pe fondul acestei grave probleme sociale la care s-a adaugat coruptia, s-a pus in discutie sistemul federal. Cu toate eforturile lui Tito, problema nationala nu a fost rezolvata. Disputele dintre sarbi si croati s-au manifestat in toata perioada. Croatia denunta dependenta politica si financiara de Belgrad. In presa croata au aparut frustrari pe tema utilizarii limbii croate.

La Zagreb a avut loc o revolta a studentilor, reprimata de Tito.

Aceasta problema s-a accentuat dupa moartea lui Tito, care reusise sa impuna o conducere colectiva a federatiei prin rotatie.

Datorita evenimentelor, in anul 1985, in URSS si in anul 1989, in celelalte state comuniste, fenomenele de nemultumire s-au accentuat in Iugoslavia. La Congresul al XIV-lea al comunistilor a avut loc prima dizidenta - plecarea comunistilor slavi.

In anul 1990, 114 deputati albanezi au adoptat o Constitutie la Cosovo, care stabilea egalitatea acestei republici cu celelalte reprezentate. In Slovenia, Croatia, Bosnia - Hertegovina opozitia a castigat alegerile.

Incepand cu mai 1991 au inceput conflictele dintre sarbi si croati, sarbi si sloveni, conflicte care au generat intr-un sangeros razboi civil.

POLONIA

In timpul razboiului a suportat consecintele din plin. Peste 5 milioane de polonezi au disparut datorita luptelor sau internarilor in lagarele naziste si sovietice.

La 31 decembrie 1944, URSS a organizat primul guvern democrat popular. Conform conferintei de la Posdam s-au stabilit si noile frontiere ale Poloniei. In polonia s-a trecut la aplicarea principiilor staliniste de construire a socialismului.

Un rol important l-a avut prezenta trupelor sovietice. Si in Polonia a functionat o Comisie aliata de control, care era condusa de maresalul Racoski.

Pana in anul 1955, Polonia s-a confruntat cu o serie de probleme economice, politice si de constiinta deosebite.

Cel care a dat semnalul acestor actiuni a fost poetul Adam Wazyk, care a declansat o dezbatere politica intre liberali si conservatori. A avut loc o dezbatere, iar oficiosul partidului comunist polonez l-a criticat vehement. Pe fondul acestor dezbateri a avut loc o liberalizare mai mare; s-au publicat scriitori interzisi, in aprilie 1965 au fost eliberati 70 de mii de detinuti politici.

Pe acest fundal provocat de socul conferintei secrete a lui Hrusciov (al XX- lea Congres), in iulie 1965 muncitorii de la uzina din Poznan au intrat in greva trimitand o delegatie la Varsovia pentru marirea salariilor. Raspunsul a fost foarte categoric: "Da, o sa va trimitem tancurile". S-a organizat un mars de la uzina la sediul partidului la care s-a alaturat populatia locala si trupele locale. S-au trimis noi trupe.

Pe fondul acestei probleme, la nivelul conducerii partidului au avut loc o serie de schimbari determinate de faptul ca liderul partidului a decedat. Eduard Ohab, succesorul, neintrunind adeziunea I-a lasat conducerea lui Gomulka. La sedinta de alegere a sosit si o delegatie sovietica neinvitata, in frunte cu Hrosciov. Cu toate rezervele sovieticilor, Gomulca a fost ales prim secretar anuntand instituirea unei cai poloneze spre socialism, insistand pe autonomia politicii interne. Gomulca a dat asigurari ca va ramane in Tratat. Adept al marxism - leninismului, Gomulca s-a declarat pentru recunoasterea vinovatiei partidului.

In perioada urmatoare, regimul comunist polonez, desi s-a mentinut, a inregistrat incepand cu anii '70 noi fenomene de criza pe care analistul polonez Boemski il numea "marele esec", spunand ca doua sunt cauzele care au contribuit la dezvoltarea Poloniei - dezvoltarea constiintei poloneze imbinata cu spiritul Bisericii Catolice si legaturile cu intelectualitatea social democrata.

In anul 1970 au avut loc confruntari intre docherii de la Gdansk si politie, care l-au propulsat pe Valessa ca lider. Acesta de vine apoi liderul primului sindicat liber - "Solidaritatea", sprijinit de Biserica Catolica. "Solidaritatea" a infruntat regimul comunist pe un fond larg, ideologic, organizatoric de natura nationala. Ea a adunat capital politic din esecul comunist: cresterea preturilor, criza de locuinte. In anul 1981, datorita confruntarilor sociale s-a introdus legea martiala, fapt care a provocat o si mai mare catalizare a opozitiei aparand numeroase publicatii subterane. Comunistii s-au mentinut la putere doar sprijinului sovietic.

Generalul Iovski, care a preluat conducerea Poloniei, a incercat sa evite confruntarile recunoscand ca era necesara introducerea unei economii de piata. S-a angajat intr-un program de concesii, de dezamorsare. S-a permis opozitiei sa-si exprime parerile si s-a produs chiar un pluralism socialist.

Desi, prin legea martiala s-a interzis activitatea "Solidaritatii", actiunile au continuat si , in aprilie 1989 guvernul s-a vazut obligat sa discute cu liderii acestei organizatii. S-a aprobat reformarea Parlamentului si s-au organizat alegeri libere. Cele 100 de locuri din Camera Superioara - Senatul -, au fost castigate de "Solidaritatea", iar in Seim au obtinut 161 din 460.

In septembrie 1989 s-a instaurat primul guvern liber necomunist din statele socialiste.

Evenimentele din Polonia se explica si prin faptul ca Biserica Catolica s-a implicat si a sprijinit aceste evenimente.

Un eveniment deosebit de important a fost alegerea Papei Ioan Paul II, primul papa neitalian, la 16 octombrie 1978, ora 18¹⁸, cand s-a anuntat "avem papa". Alegerea Papei a fost primita cu entuziasm de populatie si a socat pe liderii comunisti.

La 2 iulie 1979, Papa s-a intors in tara sa, l-au intampinat sute de polonezi. Acesta s-a ridicat impotriva sistemului partid - stat. Papa a sprijinit activitatea "Solidaritatii".

Principala cauza a caderii regimului comunist in Polonia a fost criza economica, inrautatirea conditiilor de viata a populatiei.

UNGARIA

Ocupata de trupele sovietice, Ungaria a trecut la edificarea modelului stalinist, legat de figura lui Mathias Rakozi. Ceea ce caracterizeaza Ungaria este aplicarea unei economii planificate in care primul cincinal - 1950-1954 - a avut ca obiectiv construirea bazelor socialismului in Ungaria.

Au aparut disproportii intre diferitele ramuri ale economiei, cu consecinte in plan social.

In perioada 1950-1952 s-a desfasurat campania de colectivizare fortata, care a avut ca rezultat imediat reducerea volumului de alimente. Intre 1950-1953, aproximativ 387 de mii de asa numiti, intre care si Laslo Raik - unul din liderii comunistilor unguri - au fost inchisi.

O plenara din anul 1953 a Partidului Muncitorilor Unguri, a examinat sistemul si s-a pronuntat impotriva ritmurilor de industrializare. Rakotzy a demisionat din functia de prim ministru, dar a pastrat functia de secretar general. Functia de prim ministru a fost preluata de Imbre Nogy, care s-a pronuntat pentru o dezvoltare armonioasa, dreptul taranilor de a iesi din colective - program numit "noul curs" -.

Timp de doi ani s-a creat o senzatie de libertate, insa, in acelasi timp s-a conturat si un conflict intre comunistii stalinisti conservatori si factiunea revizionista, condusa de Nogy.

In vara anului 1956, pe scena politica ungara au aparut dezbateri aprinse pe subiecte majore, ca: istoria Partidului Comunist, libertatea presei, reabilitarea victimelor terorii staliniste, dezbateri ce exprimau o tendinta de reforma si democratizare a structurii economice, lansarea unor reforme de liberalizare economica.

In martie 1956, Marthin Rakotzy a aprobat reabilitarea lui Laslo Raik. Din acest moment soarta lui Rakotzy a fost pecetluita, in sensul ca nu a mai putut controla evenimentele.

In iunie 1956, la o plenara a Comitetului Central, Rakotzy a fost eliberat din functia de secretar general.

La Congresul XX a fost criticat cultul personalitatii.

Evenimentele s-au precipitat, in 23 septembrie 1956 s-a declansat o revolta anticomunista, ce va avea un curs dramatic si sangeros. Adversarii regimului comunist au lansat un document de cereri in 14 puncte adresate regimului, formulate de tineretul universitar si muncitoresc.

Intre timp, Imbre Nogy, care fusese inlaturat din fruntea guvernului, a revenit.

In cele 14 puncte, se cerea: organizarea de noi alegeri, participarea mai multor partide, stabilirea unui salariu minim, asistenta pentru micii proprietari, deschiderea unui proces public, retragerea trupelor sovietice, libertatea presei, solidaritatea maghiarilor.

Au urmat o serie de actiuni, in cateva zile incepand cu 23 octombrie, sute de locuitori ai Budapestei iesind in strada pentru desfiintarea securitatii, pedepsirea lui Rakotzy, retragerea sovieticilor.

Görnot a etichetat aceasta actiune drept contra revolutie si a ordonat politiei sa se traga in populatie. A fost promovat in conducere Imbre Nogy, care a anuntat un program de democratizare.

Iuri Andropov, ambasadorul sovietic in Ungaria, a anuntat initial ca nu se amesteca in aceste probleme, desi revolta din 23 octombrie s-a transformat intr-o revolutie populara. Convinsi ca Partidul Muncitorilor din Ungaria va fi inlaturat, sovieticii au decis sa intervina. La 31 octombrie, Nogy a decis inceperea de negocieri pentru retragerea Ungariei din Pactul de la Varsovia si la 1 noiembrie, Ungaria si-a proclamat neutralitatea.

Ianos Kadar a anuntat la o statie radio, controlata de sovietici, crearea guvernului revolutionar. Incepand cu 4 noiembrie trupele sovietice au atacat unitatile loiale guvernului Nogy, care s-au retras la ambasada Iugoslaviei.

Kadar a promis ca nu va fi organizata nici o razbunare, acceptand initial exilul lui Nogy si al familiei sale.

Dupa evenimentele respective, Inos Kadar a initiat un program de reforme, fara a renunta la comunism, program ce a dus treptat la introducerea unei economii mai liberale prin acceptarea falimentului, comercializarea pachetului de actiuni, stimularea privatizarii, s-a redus planificarea de la centru. reforma economica a lui Kadar a fost un compromis intre etatism si o economie de piata limitata. Incepand cu anul 1985 situatia economica s-a deteriorat, inflatia si somajul s-au marit, provocand nelinisti sociale, s-a format un curent orientat spre descentralizare, legitimat de "Glasnost".

Pe acest fond s-a produs inlaturarea lui Kadar si venirea la conducere a lui Karoly Gross, care a permis trecerea Ungariei pe cale pasnica, la un regim pluralist si o economie de piata.

CEHOSLOVACIA In aprilie 1945, sub patronaj sovietic s-a format un guvern popular dominat de comunisti. Ca si in celelalte state comuniste, s-a trecut la nationalizare si cooperativizare. Incepand cu anii '50, mai mult de 100 de mii de adversari politici, intre care si 268 de comunisti au fost executati.

Cehoslovacia a avut un ritm de dezvoltare mai bun desi, s-a aplicat o economieplanificata. Explicatia consta in faptul ca a avut o industrie mai dezvoltata.

Datorita faptului ca incepand cu anii '60 s-a inregistrat o stagnare economica, au aparut miscari pro reforme. Astfel, in anul 1968, Anthoni Notvoni a fost inlaturat din pozitia de prim secretar si presedinte.

La 5 ianuarie 1968, aripa reformatoare din partid, condusa de Alexander Dubćek s-a impus , initiind un program novator - "socialismul cu fata umana" sau "primavara de la Praga". Acesta se dorea un nou program de edificare a socialismului, care in fapt semnifica respingerea tezei privind rolul conducator al partidului comunist, democratizarea, garantii pentru libertate si posibilitatea exprimarii libere in presa, o noua lege electorala, limitarea activitatii partidului in raport cu guvernul si Parlamentul, autonomia intreprinderilor, sistem judiciar independent, redactarea unei noi constitutii, sistem federal si crearea a doua state - Cehia si Slovacia.

"Primavara de la Praga" a fost o miscare initiata de sus in jos, de catre comunistii nemultumiti.

Miscarea a capatat un avant in randul populatiei, care a ingrijorat pe comunistii din celelalte tari, mai ales Moscova.

La 1 ianuarie 1969, Cehoslovacia a devenit stat federal. Teama ca Cehoslovacia va iesi din randul statelor socialiste, a determinat 5 tari sa treaca la actiune. In martie 1968, au avut loc mai multe intalniri ale liderilor Pactului de la Varsovia, mai putin Ceausescu, cu conducerea cehoslovaca. Intalnirea lui Dubćek cu Brejnev, nu a fost de natura sa-l lamureasca pe liderul sovietic. Astfel, la 20 august 1968, trupe ale celor cinci state semnatare ale Pactului de la Varsovia - Uniunea Sovietica, Bulgaria, Ungaria, RDG, Polonia - au invadat Cehoslovacia. Dubćek a fost arestat.

In 22 august 1968, lucrarile Partidului Comunist Cehoslovac au concluzionat ca nu a avut loc o contrarevolutie in Cehoslovacia si au condamnat interventia sovieticilor. Dubćek a fost inlaturat si s-a instaurat o noua conducere in frunte cu Gustav Husac. Ulterior Dubćek a devenit ambasadorul Cehoslovaciei in Turcia si a revenit in plan politic dupa 1989.