Evolutia Italiei in perioada interbelica. Regimul fascist italian.

Evolutia Italiei in perioada interbelica. Regimul fascist italian.

La sfarsitul razboiului Italia s-a aflat intr-o situatie deosebita ca urmare a consecintelor directe ale razboiului. Acesta a provocat mari pierderi materiale si umane: 670 mii oameni, un milion de raniti, cheltuielile au fost enore ceea ce a creat in primii ani postbelici un deficit financiar deosebit si o puternica inflatie. Lipseau materiile prime, nivelul de trai era scazut . O situatie extrem de ingrijoratoare aveau cei circa un milion de soldati demobilizati care au devenit someri.

Societatea italiana era afectata de o puternica criza morala. Nemultumirile s-au exprimat in greve, numai in 1928 au fost 1500 de greve.

Un grup restrans de speculanti au reusit sa obtina profituri deosebite creand o mare nemultumire in randul societatii italiene. Foarte multi cetateni erau nemultumiti ca Italiei i s-au refuzat la sfarsitul razboiului Istria si Dalmatia.

Viata politica este marcata de o criza guvernamentala, de aparitia unor partide politice, respectiv Partidul Popular de nuanta catolica, cu un program democrat, un Partid Comunist care actiona impreuna cu un Partid de nuanta socialista.

Pe fondul acesta de nemultuiri in Italia a debutat si o miscare cu caracter extremist -fascismul, care a profitat de situatia dramatica din societatea italiana antrenand categorii ale paturilor sociale mijlocii, mici burghezii rurale si urbane ruinate, elementele demobilizate.

Primele detasamente ale fascismului - fasciile de lupta, s-au constituit in martie 1919, un rol important avandu-l ziarul 'Popolo d'Italia' si Benito Mussolini. Acesta s-a nascut la 29 iulie 1883 in familia unui mester fierar si a unei invatatoare. A avut o copilarie lipsita de griji, a urmat liceul devenind in 1902 invatator. Dupa o perioada trece in Elvetia, unde sub influenta unei revolutionare Balabavoba a frecventat cercurile revolutionare de stanga fiind catalogat anarhist periculos. In timpul stagiului militar, facut in Italia, s-a dovedit disciplinat si zelos. S-a stabilit in Italia colaborand la ziarul 'Popolo d'Italia'. Socialist convins participa in1910 la Congresul Partidului National Social. In1912 preia conducerea ziarului 'Avanti'. Participa in primul razboi mondial, este ranit iar dupa razboi redacteaza ' Popolo d'Italia ' si colaboreaza cu gruparile Arditi - grupari ale demobilizatilor.

Primele fascii s-au creat in 1922 dar nu aveau caracterul dat de Mussolini ci erau organizatii de muncitori.

In fasciile de extrema dreapta s-au mai inrolat fosti ofiteri, intelectuali, studenti. In toamna anului 1919 gruparile fasciste au inceput sa actioneze public atacand grevele si manifestatiie muncitoresti. Un ecou deosebit l-au avut actiunile din 12-13 septembrie 1919 cand sub conducerea lui Gabriele Ganuntzio au ocupat Fiume. Cel care v-a da insa organizatiei o tenta deosebita va fi Mussolini. In noiembrie 1919 au avut loc alegeri la care fascistii nu au obtinut nici un mandat desi se bucurau de pe acum de sprijinul monopolurilor italiene. Abia in1921 au reusit trimiterea in Parlament a 35 de deputati. In program fascistii solicitau: Republica, desfiintarea serviciului militar obligatoriu, asigurari sociale, imbunatatirea situatiei taranimii.

La 26 octombrie 1922 Mussolini a organizat 'Marsul asupra Romei'. Acesta era de fapt o actiune in forta a gruparilor fasciste care nu au intampinat nici o rezistenta din partea militiei si armatei ceea ce le-a permis intrarea in Roma. Regele Emmanuel al III-lea l-a numit pe Mussolini sef al guvernului. Senatul a fost mentinut doar pentru a putea exploata referinta la Institutia romana. Camera deputatilor era aleasa astfel incat sa depinda strict de Partid. Esenta puterii apartinea in fapt Ducelui. Observam ca debutul s-a facut cu respectarea institutiilor parlamentare, inclusiv presa fiind acceptata dar cenzurata.

Primele actiuni au fost: desfiintarea unor impozite pe mostenire, reducerea salariilor in intreprinderile de stat, crearea unor militii fasciste din 'camasile negre', modificarea legii electorale.

Mussolini a lansat lozinca 'Totul in stat, nimic in afara statului, nimic contra statului'.

S-au luat masuri si impotriva partidelor de stanga.

Treptat s-a intrat intr-o perioada de stabilizare economica, in 1925 productia depasind productiile antebelice, iar numarul somerilor ajungand la aproximativ 100 de mii. Prin masurile luate, Mussolini a provocat o stare de nemultumire in Parlament mai ales ca in aprilie 1924 s-au organizat primele alegeri de catre fascisti. El a obtinut 350 de locuri, iar opozitia - socialistii, comunistii doar 130 de locuri. Giacomo Mateoti a demascat falsitatea alegerilor ceea ce a determinat asasinarea lui de catre fascisti la 10 iulie 1924. Opozitia a protestat organizand 'Blocul Adventin' dar acesta s-a destramat la sfarsitul anului 1924 ceea ce a permis ca in 1925 si dupa aceea fascismul sa se consolideze.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

La 3 ianuarie 1925 Mussolini a declarat ca indiferent de pozitia partidelor potrivnice regimul fascist ramane la putere. S-au inmultit atentatele impotriva lui Mussolini, se pare unele organizate chiar de fascisti pentru a crea posibilitatea de riposta.

In 1926 au fost adoptate legile fasciste exceptionale. In ianuarie s-a adoptat o hotarare prin care legile guvernului intrau in vigoare fara ratificarea Parlamentului. In februarie municipalitatile s-au desfiintat fiind inlocuite cu prefecti. In aprilie s-au desfiintat sindicatele fasciste. In octombrie s-au interzis celelalte partide. In noiembrie este adoptata legea pentru apararea statului constituindu-se tribunalele militare si instituindu-se pedeapsa cu moartea. Tot in noiembrie a fost infiintat Ministerul Corporatiilor si s-a adoptat Carta muncii, in care prin articolul 30 se specifica faptul ca munca este o indatorire sociala. Conform prevederilor Cartei sectoarele de productie si societatea erau impartite, statul devenind un stat de tip corporatist.

Carta avea patru articole, primul despre statul corporatist, al doilea despre contractele colective, al treilea despre angajarea fortei de munca, al patrulea despre asigurarile sociale. Toate problemele majore ale productiei, ale muncii, ale planificarii salariilor se rezolvau in cadrul corporatiilor in care intrau reprezentanti ai industriasilor si sindicatelor la paritate. Mussolini preciza ca solutia corporatista mosteneste de la socialism si capitalism ceea ce aveau mai vital. Se incerca de fapt crearea unei armonii de clasa.

In 1928 s-a creat o noua lege electorala prin care candidatii erau propusi de Consiliul Fascist care conducea partidul.

Raporturile Statului italian cu Vaticanul. Pentru rezolvarea acestei chestiuni s-a incheiat in 11 februarie 1929 Concordatul de la Laterano, o conventie religioasa, bilaterala cu caracter international intre Vatican si un stat suveran. Din 1870 raporturile statului italian cu papalitatea ramasesera nesolutionate. Concordatul poarta numele de Laterano pentru ca s-a semnat intr-unul dintre palatele de pe teritoriul Vaticanului cu acest nume. Sta la baza crearii statului papal Vatican pe o suprafata de 44 ha. Prin acest document se recunostea suveranitatea Vaticanului asupra catedralelor si palatelor care alcatuiau ansamlul arhitectonic al Vaticanului.

Documentul stipula conditiile in care Vaticanul avea relatii cu lumea catolica si cu alte state. Regimul fascist recunostea catolicismul ca religie oficiala si dona 675 mii de lire italiene.

Evolutia Italiei in perioada crizei 1929-1933. Tara saraca, fara materii prime, economia italiana depindea de importuri. Criza s-a facut simtita 'in foamea de capital'si scaderea productiei.

In industrie intre 1929-1932 productia a scazut in sectorul metalurgic, in industria textila, in industria constructoare de masini. Mii de societati au dat faliment. Pe ansamblu productia a scazut cu 33%, numarul somerilor atingand un milion. Criza a lovit si agricultura prin scaderea preturilor. Statul a inceput sa acorde prime de export.

In 1931 s-a adoptat un plan oficial prin care statul se implica in finantarea marilor monopoluri, rascumpararea actiunilor unor societati. S-au creat institutii pentru sprijinirea economiei ca: Societatea de finantare a industriei, Institutul de constructii industriale. De asemenea, s-au cartelat intreprinderi din principalele ramuri industriale.

In agricultura regimul lui Mussolini a lansat 'o lupta pentru paine'. In 1931 s-au obtinut productii mari care au acoperit nevoile interne dar salariile erau in continuare cu 50% mai mici decat in alte sectoare.

Au loc actiuni indreptate impotriva statului. Luptatorii antifascisti sunt arestati. In Italia a existat o miscare cu caracter antifascist si s-au tiparit ziare ca 'Unita', 'Avangarda'.

Intre 1933-1934 organizatiile fasciste numarau circa 3 milioane de membrii. Intreaga conducere a organizatiilor fasciste o avea Marele Consiliu Fascist.

O atentie deosebita au acordat fascistii propagandei prin scoala. Profesorii erau controlati, cei care nu impartaseau ideile fasciste fiind inlaturati. S-a lansat lozinca 'Cred in geniul Ducelui si in fascismul atotputernic'. Alte lozinci 'Mussolini are intotdeauna dreptate', 'un lucru trebuie sa-ti fie mai scump decat orice pe lume - viata Ducelui'.

Propaganda s-a intrebat si spre organizarea Imperiului italian - serviciul militar se prelungea pana la 60 de ani, Mediterana trebuia sa devina Marae Nostrum. Mussolini spunea 'razboiul, un cuvant care nu ne infricoseaza'. S-au organizat parade, defilari, uniforma fiind introdusa de la copii pana la adulti. Treptat se impune un spirit fascist de comportament.

Anii crizei sunt ani de consolidare a fascismului in Italia.

Educatia tineretului preocupa in mod direct statul. In acest sens a fost creata Organizatia Balila in care copiii primeau uniforme, arme de jucarie, fetele erau educate pentru a deveni mame viguroase. Cresterea populatiei ocupa un loc deosebit in conceptia lui Mussolini. Se introduce impozitul pe celibat. Studentii au fost inclusi in grupari fasciste universitare, nemembrii de partid in organizatii care depindeau de partid. Profesorii erau obligati sa poarte uniforme si sa depuna juramant 'Jur sa fiu credincios regelui, regimului fascist sa-mi indeplinesc functia de a preda cu scopul de a forma cetateni activi, credinciosi statului si regimului fascist'.

Radioul, cinematograful, afisele repetau continu cuvintele de ordine ale ducelui 'Mussolini are intotdeauna dreptate', 'crede, supune-te, lupta', 'e mai bine sa traiesti o singura zi ca un leu decat o mie de ani ca o oaie'.

Regimul a pus pret deosebit pe purtatorii carnetului de membru de partid, care devine o conditie sine-qua-non pentru ocuparea oricarei functii in stat. De asemenea somerii care aveau carnet de membru erau angajati primii.

S-au realizat unele lucrari necesare Italiei - electrificarea cailor ferate, mare lucrari de urbanizare, prin crearea unei infrastructuri moderne.

In poitica italiana s-a urmarit si o politica de mare putere. Dupa consolidarea regimului fascist Italia s-a aratat preocupata de relatiile cu vecinii, cu statele din sud-estul Europei. In ianuarie 1924 Italia a semnat un tratat cu Iugoslavia, in 1926 un tratat cu Romania si in noiembrie 1927 un tratat de alianta cu Albania.

Unul din obiectivele pe care Italia le-a urmarit a fost si realizarea unui Imperiu. Primul obiectiv vizat de Italia a fost Etiopia ultimul stat independent din Africa. Pretextul razboiului cu Etiopia l-a constituit incidentele aparute la granita Somalia-Etiopia. Desi s-au abordat problemele in plan diplomatic la 3 octombrie 1935 Italia s-a angajat in ultima expeditie coloniala din perioada interbelica. In mai 1936 Addis Abeba era ocupata. Imparatul Etiopei a fost nevoit sa paraseasca tara. Desi Societatea Natiunilor a cerut aplicarea unor sanctiuni, in special in legatura cu aprovizionarea cu petrol, totusi lipsa de fermitate a facut ca masurile sa fie incalcate. De asemenea, desi s-a interzis navelor italiene sa navige prin Canalul de Suez, si aceasta interdictie a fost incalcata.

Cucerirea Etiopiei la 5 mai 1936 i-a permis lui Mussolini sa declare constituirea Imperiului italian. La 9 mai 1936 el anunta anexarea Etiopei care impreuna cu Eritreea si Somalia formau Africa italiana de est. Victor Emmanuel al III -lea devenind imparat era reprezentat la Addis Abeba de un vicerege. Actiunile in forta au condus la deteriorarea relatiilor cu Anglia si Franta, aceasta si ca urmare a politicii Italiei in centrul si estul Europei.

Dupa venirea hitlerismului la conducere, Italia s-a apropiat de Germania. Impreuna vor interveni in 1936 in Spania alaturi de generalul Franco, pe care l-au sprijinit impotriva regimului de stanga controlat de comunisti si socialisti. In 1937 Italia si Germania, carora ulterior li s-a alaturat si Japonia au semnat Pactul Anticomintern punand bazele Axei Berlin-Roma-Tokyo. Adept a actiunilor revizioniste, Mussolini a participat la Conferinta de la München sprijinind actiunile de destramare a Cehoslovaciei.

Incepand cu 1938 se aplica o legislatie de tip rasist asemanatoare celei germane, evreii fiind persecutati.

In aprilie 1939 Italia ocupa Albania.

Pe linia apropierii italo-germane, Italia si Germania au semnat Pactul de Otel in martie 1939, care era menit sa apropie cele doua tari precizand conditiile de actiune comuna in plan international.

In aceasta perioada in Italia campania antisemita se intensifica adoptandu-se in acest sens si o serie de legi.

Se elimina strangerea mainii si se inlocuieste cu salutul fascist.

In martie 1939 Camera deputatilor este inlocuita cu Camera fasciilor si corporatiilor.

In perioada 1933-1939 Italia inregistreaza succese in plan economic. Daca luam 1922 ca an de reper, in 1938 se observa o crestere economica de peste 200 %.  Istoricii economiei italiene au sesizat faptul ca aceasta a avut si puncte slabe vizibile in insuficienta pietii interne, in cresteri artificiale de productie si mai ales prin aceea ca clasele conducatoare si populatia beneficiau in mod ilegal de pe urma schimburilor. Veniturile erau diferite in ceea ce priveste activitatea in Italia, regimul fascist italian practicand o politica economica si sociala pentru clasele avute.

Atat in mediul urban cat si in mediul rural, bataliile pentru grau au continuat si in anii de dupa criza. Cresterile sunt vizibile fiind rezultatul masurilor adoptate de stat pentru realizarea de imbunatatiri funciare - redarea unor terenuri noi circuitului agricol, controlul comertului, masurile vamale prohibitive pentru orice produs nevital economiei italiene, precum si acordurile de schimb pe baza de clearing cu tari precum Romania si Bulgaria, au fost masuri cu caracter autarhic, care incercau sa rezolve problemele economiei italiene.

In preajma razboiului Italia era o tara cu o economie prospera cu o populatie in crestere. Cu toate acestea fascismul nu s-a bucurat de acceptiunea totala a societatii italiene existand o miscare de rezistenta de stanga - membrii Partidului Comunist si Socialist care au actionat atat in tara cat si in strainatate. Comunistii italieni actionau in detasamente internationale care au luptat in Spania impotriva lui Franco.

Perioada deceniului patru a fost o perioada de accelerare a inarmarilor. Incepand cu 1933 Ducele a preluat direct conducerea ministerelor de razboi, aviatie si marina.