Romanul traditional: "baltagul" de mihail sadoveanu

ROMANUL TRADITIONAL: "BALTAGUL" DE MIHAIL SADOVEANU

Contextul aparitiei; incadrarea operei intr-o perioada literara, intr-un curent literar, intr-o orientare tematica:

Romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu a aparut in anul 1930, in perioada interbelica, fiind un roman realist, mitic, de tip traditional, prin tematica rurala, prin aspectele monografice ( ilustrarea ritualurilor de botez, de nunta, de inmormantare, a altor datini si obiceiuri), prin tehnica narativa ( naratiunea la persoana a treia, cu narator omniscient, omniprezent, cu viziune "dindarat").

Capodopera sadoveniana este o opera epica, deoarece autorul isi exprima indirect sentimentele si conceptiile prin intermediul personajelor, al actiunii si prin naratiunea la persoana a treia, ceea ce argumenteaza detasarea totala, obiectivitatea autorului.

Romancierul asaza la inceputul operei sale un motto: "Stapane, stapane, / Mai chiama si-un cane", care ilustreaza viziunea mioritica a mortii, careia Sadoveanu ii da o noua interpretare, aceea a existentei duale ciclice, succesiunea existentiala de la viata la moarte si din nou la viata.

De altfel, tema, motivul, conflictul, discursul epic simplu, conceptia asupra mortii sunt cateva argumente prin care romanul se inrudeste cu balada "Miorita".

Tema operei ilustreaza lumea arhaica a satului moldovenesc, sufletul taranului ca pastrator al traditiilor stramosesti si al specificului national, ca un mod propriu de a gandi si de reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii.

Titlul este sugestiv ales, intrucat in mitologia romaneasca baltagul este arma menita sa instaureze dreptatea, este o unealta justitiara.

Structura romanului:

Incipitul cuprinde o legenda referitoare la Dumnezeu, care, dupa ce a facut lumea, a dorit sa puna ordine in neamurile de pe pamant. Muntenilor, divinitatea le-a harazit sa stapaneasca ce au: oile, asinii, casele asezate la munte, dar "si o inima usoara ca sa va bucurati cu al vostru.Sa va para toate bune; sa vie la voi cel cu cetera; si cel cu bautura; si s-aveti muieri frumoase si iubete". De aceasta legenda, spusa de Nechifor Lipan la nunti si cumetrii, isi aminteste sotia lui, Vitoria, cand se gandea ingrijorata la barbatul ei care plecase cu oile si intarziase neasteptat de mult.

Finalul prezinta iesirea personajului principal din imparatia mortii si reluarea ritmului firesc al vietii. Vitoria si-a incheiat misiunea justitiara, a finalizat ritualul integrarii cosmice a celui disparut, iar familia Lipanilor poate merge mai departe, condusa acum de Gheorghita. Finalul intra in raport de simetrie cu incipitul, prin destinul exponentului oamenilor de la munte, insasi Vitoria.

Structurat in 16 capitole, romanul are doua componente: una simbolica-mitica si alta epica-realista, care se interfereaza pe parcursul operei si evidentiaza trei idei fundamentale: primele sase capitole surprind pe eroina dominata de neliniste si grija, de semne rau-prevestitoare si prezinta gospodaria Lipanilor, oamenii si obiceiurile locului; urmatoarele capitole, de la cel de-al saptelea la cel de-al treisprezecelea, infatiseaza cautarile Vitoriei pe drumul parcurs de Nechifor, in care se fac trimiteri la traditii precum botezul si nunta si se descriu locurile abrupte ale muntilor; ultimele capitole, de la paisprezece la saisprezece, releva gasirea ramasitelor pamantesti ale lui Nechifor, ritualul inmormantarii, demascarea asasinilor, infaptuirea actului justitiar.

Relatii temporale si spatiale:

Timpul in care se desfasoara actiunea este limitat, intamplarile petrecandu-se din toamna (de la Sfantul Dumitru-26 octombrie) pana in primavara ( pana la Sfantul Gheorghe-23 aprilie), fara precizarea anului, deoarece eroii traiesc intr-un timp mitic romanesc, un timp al credintelor si datinilor stravechi, care au valabilitate in orice epoca.

Locul unde se desfasoara actiunea este vast, cuprinzand meleagurile accidentate si stancoase ale muntilor din Moldova, care sugereaza viata aspra a muntenilor.

Constructia subiectului:

Dispus pe momentele subiectului, romanul are un singur fir epic, urmarit cronologic:

Expozitiunea evidentiaza ca, in Magura Tarcaului, Vitoria Lipan traieste cu spaima ca s-a intamplat ceva rau cu sotul ei, Nechifor, om harnic si gospodar al satului.

Intriga prezinta cum eroina trece de la starea de neliniste la cea de mare ingrijorare, pentru ca barbatul plecase la Dorna sa cumpere oi, dar nu se intorsese la timp si nu daduse nicio veste. Niciodata el nu intarziase 73 de zile, desi mai zabovea pe la petreceri, caci ii placeau cantecul si vinul bun.

Referat: Trunchiul cerebral si creierul mic - cerebelul Referat: Subcuctisul - hipodermul - retea bogata de fibre de colagen si elastice

Desfasurarea actiunii contine urmatoarele evenimente: munteanca cere sfatul preotului, merge si la vrajitoarea satului, la Maranda, apoi se decide sa plece in cautarea sotului ei, intrucat unele semne rau-prevestitoare o indeamna la drum: il viseaza pe Nechifor intors cu spatele, trecand o apa neagra, cocosul canta cu ciocul spre poarta, iar norul de deasupra Ceahlaului e mai negru ca de obicei.

Vitoria oranduieste gospodaria cu spirit practic, o trimite pe fiica ei, Minodora, la manastire, vinde agoniseala pentru a avea bani de drum, ii cere fiului ei, Gheorghita, sa ia un baltag si pleaca impreuna cu el in cautarea lui Nechifor, urmand itinerarul parcurs de acesta.

Ea intreaba peste tot, pe la hanuri si pe oameni, de "barbatul cu caciula brumarie si cal negru tintat" si afla ca, la Vatra Dornei, Lipan a cumparat trei sute de oi si ca, impreuna cu el, mai erau inca doi munteni, care il rugasera sa le vanda o suta de capete. Eroina constata, trecand de Sabasa, ca la Suha nu mai ajunsesera trei ciobani, ci numai doi si isi da seama ca intre cele doua localitati s-a petrecut omorul.

Punctul culminant precizeaza ca la Sabasa, Vitoria il gaseste pe Lupu, cainele sotului ei, care o ajuta sa dea, de ramasitele lui Nechifor, omorat cu o lovitura de baltag si aruncat in prapastie. Femeia implineste datinile necesare pentru mort, cheama autoritatile ca sa constate crima si apoi trece la infaptuirea dreptatii, la demascarea si pedepsirea criminalilor: Calistrat Bogza si Ilie Cutui.

Deznodamantul se desfasoara la parastasul dat, cand Vitoria pune intrebari viclene si iscusite celor doi asasini, afirmand ca stie cum s-au petrecut faptele, relatand exact cum s-a infaptuit crima. Bogza se pierde cu firea cand femeia ii spune lui Gheorghita sa vada ca pe baltag e sange si se repede la fecior, care il paleste cu baltagul in frunte. Faptasii marturisesc ca ei sunt autorii omorului si sunt pedepsiti.

Apoi Vitoria se gandeste la implinirea tuturor datinilor in memoria lui Nechifor, la maritisul Minodorei, dupa care viata isi urmeaza cursul obisnuit.

Constructia personajelor:

Vitoria Lipan este personajul principal al romanului, este o figura reprezentativa de erou popular, deoarece intruneste calitatile fundamentale ale omului simplu din mediul rural, caracterizat prin cultul pentru adevar si dreptate, prin respectarea traditiilor, a datinilor si obiceiurilor.

Figura eroinei ilustrata la inceput in nemiscare sugereaza, indirect, nelinistea ei interioara reliefata din exterior spre interior. Ingrijorarea ei este cauzata de intarzierea mare a lui Nechifor, plecat la Dorna sa cumpere oi.

Portretul moral reiese mai ales din faptele si gandurile eroinei, prin caracterizare indirecta, Credincioasa, Vitoria merge la parintele Daniil pentru sfat si refuza sa creada ca sotul ei intarzie la petreceri. Dragostea puternica pentru sot o determina sa se duca si la ghicitoarea satului, baba Maranda, dar nu are incredere nici in prezicerile acesteia, ca barbatul ei ar fi parasit-o pentru alta femeie.

Vitoria respecta datinile stravechi, se ghideaza in presupunerile ei dupa semne ale credintei strabune, precum si dupa experienta sa morala, intuitiva, actionand in functie de acestea. Ea crede in visul care il infatiseaza pe Nechifor cu spatele spre ea, traversand calare, spre asfintit, o apa neagra.

Naratorul dezvaluie indirect, framantarile eroinei (labirintul interior), de la neliniste la banuiala, apoi la certitudinea ca s-a intamplat ceva rau cu barbatul ei. Inteligenta, darza, cu o vointa puternica, Vitoria se hotaraste sa afle adevarul si pleaca in cautarea lui Nechifor, pe acelasi drum anevoios, pe care il parcursese si el (labirintul exterior).

Inaintea calatoriei, simte nevoia unei purificari sufletesti, tinand post negru in zilele de vineri. Dintr-o profunda credinta in Dumnezeu, daruieste manastirii Bistrita o icoana cu Sfanta Ana si o lasa pe fiica ei in grija maicilor, pana la reintoarcerea acasa.

Lucida si cu un spirit organizatoric deosebit, ea se pregateste pentru drum, apoi parcurge traseul pe timp neprietenos, alaturi de fiul ei, care in aceasta calatorie castiga experienta de viata, se maturizeaza.

In drumul sau, Vitoria se opreste pentru a onora ceremoniile la care asista, un botez si o nunta.

Cu discretie si cu inteligenta ii intreaba pe oameni de sotul ei, urmand cu tenacitate si curaj calea strabatuta de Nechifor. O logica impecabila o determina sa-si dea seama ce s-a intamplat cu el si infrunta cu demnitate tragedia petrecuta, uciderea barbatului ei si aflarea osemintelor lui in rapa de la Crucea Talienilor.

Datina inmormantarii si pedepsirea ucigasilor constituie fapte sugestive pentru caracterizarea indirecta a eroinei.Ea implineste si respecta toate datinile si obiceiurile inmormantarii izvorate dintr-o credinta straveche a poporului si se conduce dupa legi nescrise.

Personajul secundar este Gheorghita, un adolescent, pentru care drumul parcurs alaturi de mama sa, este un drum al initierii, catre formarea sa ca barbat. Prin caracterizarea directa, reies trasaturile sale fizice, iar prin caracterizarea indirecta, sunt evidentiate trasaturile sale morale.Din gandurile si din faptele lui se observa ca este inteligent, sfios si supus, dar si foarte curajos in secventa finala, cand il infrunta, cu baltagul, pe asasinul tatalui sau. El si-a indeplinit astfel datoria de fiu, infaptuind un act justitiar ca un prim pas catre maturizare.

Personajul absent, Nechifor Lipan, era un cioban care isi castiga existenta ca toti muntenii, el fiind un taran gospodar, harnic, caruia ii placeau si munca si petrecerea.Infatisarea lui este reconstituita din memoria afectiva a nevestei sale, care il indragise din tinerete pana la moarte. Fire comunicativa si pasionala, el nu depasea limitele bunului simt si al respectarii familiei. Om generos, prietenos, sociabil, cinstit si mandru, Nechifor lasa o imagine bine conturata a tipului de taran de la munte, asa cum l-a surprins Sadoveanu.

Romanul "Baltagul" reuneste armonios cele patru simboluri ale prozei sadoveniene: romanul de dragoste, romanul initiatic si ritualic, romanul justitiar si romanul etic, atestand persistenta valorilor morale in conceptia poporului roman, din cele mai vechi timpuri. De asemenea, creatia lui Sadoveanu aduce o formula  romanesca inedita in peisajul epicii interbelice, prin amestecul de roman realist si naratiune construita pe un scenariu politist.