REVEDERE - comentariu

REVEDERE - comentariu

Dintre poeziile puternic influentate de folcloor poezia Revedere publicata in revista Convorbiri literare la 1 octombrie 1879 este prima poezie in metru popular trohaic a lui Eminescu. Poezia a fost scrisa cu citiva ani inainte de a fi publicata. Modelul ramine Vasile Alecsandri din poezia Doina, dar Eminescu adinceste aceasta tematica populara prin forta poetica, prin viziunea filosofica si tehnica versificatiei. Pornind deci de la un model popular Eminescu creaza in poezia Revedere o elegie pe tema perisabilitatii omului, a efemeritatii omului (conditia trecatoare) in comparatie cu trainicia, cu eternitatea naturii. Revedere este cu alte cuvinte un cintec melancolic despre fragilitatea omului in fata timpului. Punctul de plecare este doina populara dar Eminescu rescrie totul din perspectiva poetului romantic impresionat de spectacolul naturii vesnice  care-l face sa se simta marunt si trecator. In acest fel poezia capata un substrat filosofic, care nu este de origine folcloorica. La o analiza atenta a poeziei se pot deosebi atit elemente de origine populara cit si elemente de origine culta. De origine populara sint: a) motivul codrului ca fiinta mitica in folcloor codrul e frate cu romanul, crai intelept, sau chiar imparat.In aceasta ultima ipostaza de imparat apare si Eminescu. b) dialogul cu natura reprezentata de codru. c) in al treilea rind este familiaritatea silului. d) unele locutiuni de tipul: 'mie-mi curge Dunarea'. e) ritmul trohaic, masura de 7-8 silabe si rima imperecheata sint de asemenea de origine populara. De origine culta sint: a) accentuarea ideii de perenitate (trainicie) a codrului, a naturii; b) accentuarea si amplificarea opozitiei dintre om si natura; c) rafinamentul expresiei; d) viziunea romantica asupra conditiei umane; e) sentimentul elegiac. Din punct de vedere al compozitiei poezia este compusa sub forma de dialog intre doi 'parteneri' de discutie, care apartin la doua planuri distincte al omului si al codrului. Planurile sint in opozitie, marcata de cele doua intrebari si de cele doua raspunsuri,care-i transforma pe interlocutori in simboluri ale unor relitati diferite: omul conditia trecatoare iar codrul eternitatea. Poezia se deschide cu planul omului mai scurt, mai concis, interogativ personificindu-l si luindu-l ca interlocutor poetul se adreseaza pe un ton familiar, cald, apropiat codrului. Folosind diminutivele: codrutule, dragutule poetul vorbeste cu codrul asemeni unei persoane apropiate intrebindu-l ce mai face de cind nu l-a vazut pentru ca a trecut mult timp decind s-a departat de el si in acest timp "multa lume am umblat". In raspunsul codrului, care este afirmativ constatam o serie de elemente care sugereaza permanenta, continuitate in natura.Din raspunsul codrului personificat aflam de existenta lui indiferent de anotimpuri. Rotatia anotimpurilor se petrece an de an iar codrul ramine acelasi. Raspunsul debuteaza cu o forma populara: "Eu fac ce fac de mult" dupa care urmeaza imaginea codrului iarna cu crengile descuiate de frumze si chiar cu crengi rupte, care cad si acopera apele cu ierni care troienesc cararile gonind cintarile. Acelasi codru intinereste odata cu venirea primaverii si a verii anotimp in care codrul iar rasuna de cintecul doinei cintat de femeile ce duc apa de la izvoarele din codru. Cea de a doua interventie a poetului este mai degraba o constatare decit o intrebare. Poetul constata ca in ciuda vremii care vine si trece codrul mereu intinereste. Poetul este bucuros de revederea cu codrul, dar bucuria sa este umbrita de melancolia data de contrastul dintre propria lui infatisare si natura vesnic tinara. In raspunsul codrului acesta enumera citeva dintre elementele cu caracter de eternitate sugerind prin aceasta statornicia naturii. Indiferent ca vremea e rea sau buna natura este aceeasi. Numai omu-i schimbator, in timp ce natura cu marea, riurile, pustiurile, luna, si soarele, izvoarele si codrul ramine neschimbata, eterna.

Mihaiu

 29 August '79*

 *Scrisoarea este datata, cu cerneala violeta, si de Veronica Micle.

Roman Sambata 8 dim.

24 Septembrie 1879*

 
 Dulce amica,

 Am primit in sfarsit biletul si ti-l trimit. Ajungand la Roman tu trebuie sa-ti scoti de la cassa o jumatate de bilet de clasa a III-ea, aratandu-ti biletul tau, care va fi stampilat.
 Cu trenul de la 12 ore plec la Bucuresti.
 Te sarut de-o suta de mii de ori de la picioare incepand pan-in varful crestetului.
 Petite gentilesse, je t'aime!

Mihaiu*

 

 21 Septembrie**

 *Scrisoare datata, cu cerneala violeta, de Veronica Micle.
 ** Datare facuta cu aceeasi cerneala pe pagina a patra a scrisorii.
 

Bucuresti 23 Oct. [1] 879

 Dulcea mea amica,
 
 Abia ieri seara am primit scrisoarea ta, de vreme ce ea a venit la palatul Dacia, din carele noi ne mutaseram deja. Adresa noua este: Redactia Timpului, Strada Academiei No. 19 vis-á-vis de poarta Hotelului 'Union'.
 Mi-a parut bine vazand ca ai ajuns vesela la Iasi - dulcea mea pasarica - si ca nu-ti pasa de nimic. Eu stiu ca-ti duc dorul in singuratatea, la care sunt osandit. Indealtmintrelea ma mai iau cu grijile, mai am de scris, mai caut casa pentru Sf. Dumitru, mai nu stiu ce sa-mi fac capului.
 Suplica ta catre Camera am dat-o de Sambata inca lui Chitu, fostul ministru al instructiei, care a promis lui Teodor Nica, ca o va sustine ca deputat.
 In lipsa-ti a venit o suplica de la Mme Livezeanu, adresata tie. Eu, cunoscand scrisoarea, am desfacut-o, am dus-o la ministru si am dat-o in mana Directorului, care mi-a promis a regula cat de curand eliberarea actului de constatare.
 Rau e pentru tine ca rosii sunt asupra caderii, caci atunci pana la venirea unui alt guvern is-tar intarzia citirea si trecerea prin camera.
 Pe Anton Pann nu-l pot trimite pana nu ma voiu muta, caci colectia e-n locuinta cea veche gramadita si ascunsa in neoranduiala proverbiala, in care autorii lirici isi tin bibliotecile.
 Prin vazduhul ploios si innegurat iti trimit mii de sarutari si doresc ca una cel putin sa-ti atinga gurita.
 

Al tau pentru totdeauna

Eminescu

Bucuresti 31 Oct. [1]879

 Draga si dulcea mea amica,
 
 De cand ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea ci si linistea si sanatatea mea. Dureri reumatice am inceput a simti in picioare, i