Programul "Daciei Literare". Literatura pasoptista

Programul "Daciei Literare"

"Dacia Literara" este o revista ce promoveaza hotarat si consecvent directivele nationale. Este conceputa pe patru parti: a) o parte destinata compozitiilor originale ale colaboratorilor; b) alta destinata articolelor originale din alte reviste literare; c) o a treia parte orientata spre critica noilor carti aparute; d) ultima parte, intitulata "Telegraful Daciei", cuprinde stiri, informatii, comentarii.

Programul "Daciei Literare", care va deveni ulterior programul romantismului romanesc, va fi intitulat Introductiune si va fi semnat de M. Kogalniceanu.

Prima cerinta formulata va fi cultivarea unei literaturi originale, pentru ca "traductiile nu fac o literatura" si pentru ca "darul imitatiei a ajuns la noi o manie periculoasa."

A doua cerinta: literatura sa se inspire din realitatile nationale: istorie, natura, folclor.

Critica sa fie obiectiva - "sa se critice opera, nu omul".

Sa se cultive o limba unitara - scriitorii sa foloseasca limba romana fara particularitati dialectale.

Caracteristicile literaturii pasoptiste

Literatura pasoptista are trasaturi distincte, acum punandu-se temeliile literaturii noastre moderne. Aceasta are un fond romantic comun, prezent in: sensibilitatea, fantezia, atitudinea melancolica, reveria si aspiratia spre absolut a scriitorilor romantici. Pe de alta parte asistam la evadarea din prezent in vis sau in trecut, in fabulos sau in exotic.

Se accentueaza sentimentul unitatii etnice; apare nevoia de extindere a sensului etnicitatii din plan cultural in plan politic, aparand ca o necesitate atitudinea responsabila fata de istorie. Asa se explica faptul ca scriitorii sunt luptatori pentru implinirea aspiratiilor stravechi de libertate si unire.

Programul "Daciei Literare" devine programul romantismului romanesc, demonstrand cat se poate de clar spiritul creator al pasoptismului, care are revelatia duhului national, a specificitatii, ajungand sa redescopere radacinile culturii noastre si sa contribuie in mod esential la constituirea literaturii romane originale. De aceea vom spune ca o trasatura specifica literaturii pasoptiste este autohtonismul, legat in mod firesc de umanismul cronicarilor si de iluminismul Scolii Ardelene.

Un reper al acestei trasaturi este mitul etnogenezei, datorat orgoliului latinist, mandriei de a apartine prin origine unui neam nobil. Vom gasi, astfel, in operele pasoptiste nostalgia intoarcerii spre originile uitate (viziuni ale trecutului daco-romanic, personaje istorice sau mitologice create in aceasta directie).

Tot de autohtonism tine si prezenta culorii locale, surprinderea specificului romanesc, pe de o parte, si cultivarea interesului pentru folclor, pe de alta parte.

O alta trasatura este militantismul mesianic, in sensul ca literatura devine un instrument de influentare a constiintei nationale, de trezire a acesteia pentru lupta in vederea realizarii idealurilor noastre sociale si nationale. Acestui scop ii sunt subordonate toate operele vremii, nici una nesustragandu-se "comandamentelor epocii". Tot de mesianism tine si anuntarea noutatii literare.

O alta trasatura este coexistenta curentelor. Daca in tarile Europei apusene, intre curentele literare au existat distante mari in timp, in literatura romana, clasicismul, romantismul si realismul se dezvolta paralel; vorbim astfel de arderea etapelor. Clasicismul este prezent prin cultivarea unor specii clasice, prin prezenta echilibrului si a armoniei in structura operelor literare. Romantismul se justifica prin abordarea temelor romantice: istoria nationala, folclorul, natura - peisajul romanesc -, iubirea. Realismul se justifica prin atitudinea critica a scriitorilor fata de viciile societatii feudale.

Scriitorii pasoptisti

Sunt luptatori pentru emancipare nationala si manuitori ai condeiului;

Lucrare: Sistemul circulator la om - inima, vasele de sange Lucrare: Boala lui parkinson

Desi sunt adepti ai culturii franceze, sunt legati profund de mediul romanesc si de traditiile spirituale;

Slujesc prin opera lor nevoile politice ale momentului si aspiratiile adanci ale sufletului romanesc;

Simpatizanti ai Revolutiei de la 1848, sunt deschizatori de drumuri in multe directii ale culturii;

Incearca sa realizeze acordul intre a voi si a putea, intre idealismul avantat si vizionarismul profetic.

Teme si motive. Reprezentanti

Conform programului "Daciei Literare", scriitorii isi vor indrepta atentia spre realitatile nationale. Spiritul creator al pasoptistilor - care au revelatia specificului national - ajunge sa redescopere radacinile culturii noastre si sa contribuie in mod esential la constituirea literaturii romane originale.

Istoria nationala, care include si motivul etnogenezei, devine sursa esentiala de inspiratie. Cultivarea trecutului national are o semnificatie aparte, semnificatie subliniata de scriitorii vremii. Gheorghe Baritiu scria: "Pentru noi, fara istorie nationala nu e mantuire". Mihail Kogalniceanu adauga: "Istoria ne leaga de vesnicie, caci ne arata ce-am fost, de unde venim, ce suntem si ce avem sa fim".

Valorificarea subiectelor istorice se va concretiza in numeroase opere:

Romanii supt Mihai-voievod Viteazul - N. Balcescu;

Alexandru Lapusneanul - C. Negruzzi;

Legende istorice - D. Bolintineanu;

Dumbrava Rosie; Dan, capitan de plai - V. Alecsandri;

Umbra lui Mircea. La Cozia; Rasaritul lunii. La Tismana - Gr. Alexandrescu;

Cantarea Romaniei - Alecu Russo (Lauda patriei este proiectata pe fundalul mitic al plasmuirii poporului roman, prezentand o lupta alegorica intre "cei imbracati in fier" si "cei cu piepturile goale");

Despot-Voda - V. Alecsandri.

Prin urmare, istoria este prezenta prin evocarea unor momente din trecut, a unor lupte, prin reinvierea figurilor unor domnitori, prin evocarea prezentului militant, avandu-se in vedere principalele evenimente contemporane scriitorilor: Revolutia de la 1848, Unirea Principatelor, dezrobirea tiganilor.

Folclorul este o alta tema romantica, oferind numeroase posibilitati de valorificare a miturilor, a credintelor, a traditiilor si obiceiurilor romanesti. Exista preocupari teoretice cu privire la folclor, subliniind valoarea poeziilor populare. Amintim studiile Poezia poporala de Alecu Russo si Poezia populara de Cezar Bolliac.

O alta etapa este aceea a valorificarii textelor populare, prin alcatuirea unor culegeri de poezie populara. In acest sens, incontestabil ramane meritul lui Vasile Alecsandri, care a cules si a publicat Balade adunate si indreptate (cuvantul indreptate demonstreaza ca Alecsandri a intervenit in textul original). Volumul Doine prezinta o cuplare intre temele si procedeele folclorice si creatia individuala.

Din folclor s-au inspirat si Ion Heliade-Radulescu (Sburatorul) si Dimitrie Bolintineanu (Mihnea si baba).

Intoarcerea catre folclor a insemnat pentru romani regasirea surselor originalitatii. De aceea, vom vorbi de sentimente traduse in creatii romanesti de valoare. Dorul, resemnarea, optimismul, bucuria si jalea se vor regasi in creatiile populare, culese si valorificate la inceput de scriitorii pasoptisti, care au deschis drum si scriitorilor clasici, si interbelicilor.

Natura este vazuta ca peisaj national, capatand culoare particulara. Inserarea si dimineata, noaptea si amiaza, dealul si muntele, campia si gradina, isi vor gasi loc in poeziile despre natura, de cele mai multe ori pasteluri. Amintim, astfel, pe: Vasile Carlova (Inserare, Pastorul intristat); Vasile Alecsandri (Pastelurile); Ion Heliade-Radulescu (Pastelul inserarii in balada Sburatorul).

Natura mai este prezenta in proza de calatorie (memorial, jurnal de calatorie), specie cultivata de Grigore Alexandrescu si Vasile Alecsandri.

Iubirea este cantata de Ienachita Vacarescu (Amarata turturea); Vasile Alecsandri (Lacramioare, Margaritarele).

Genuri si specii preferate de pasoptisti:

Genul liric: oda, pastelul, elegia, idila;

Genul epic: nuvela, povestirea, proza de calatorie, fabula, incercari de roman;

Genul dramatic: comedia, drama istorica.