Prezentarea coordonarii

Prezentarea coordonarii

Coordonarea este denumita de catre Iordan Robu ca fiind "relatia sintactica de nondependenta intre unitati sintactice apartinind aceluiasi nivel de analiza, asemanandu-se, din punct de vedere, cu relatia de echivalenta si de interdependenta".

Coordonarea este relatia care se stabileste intre unitati sintactice referentiale, situate pe aceeasi axa de ordonare sau pe acelasi plan. Calitatea de unitate sintactica monoplana angajata in coordonare o pot avea partile de propozitie, propozitiile principale sau secundare si la nivel textual, fraza marcata prin asa-zisa coordonare contextuala.

Relatiile de coordonare sunt "expresia sintactica a unor raporturi extralingvistice de egalitate, cu existenta obiectiva sau doar stabilite vorbitor in interpretarea lingvistica a planului referential"[1].

Relatia de coordonare se stabileste intre minimum doua unitati sintactice situate la nivelul aceleiasi structuri sintactice. Coordonarea prezinta anumite particularitati sintactico-semantice care se refera la structura unitatilor sintactice implicate in relatie si la modalitatile prin care se realizeaza relatia.

In functie de modul in care sunt organizate sintactic, unitatile implicate intr-o relatie de coordonare sunt propozitiile principale (A muncit mult si isi merita prima.) sau componente subordonate aceluiasi element regent (A cumparat carti si caiete.; A spus ca e bolnav si ca nu o sa vina; Ea vorbeste putin si cum se cuvine). Specific relatiei de coordonare este procesul de repetare a unei pozitii sintactice.

Teoretic, orice pozitie sintactica se poate repeta prin coordonare, cu exceptia pozitiei de predicat, care, prin repetare, determina schimbarea statutului unitatii, din propozitie in fraza. (El canta si danseaza).

In constructii de tipul: "Ideile unui regim, chiar daca nu le urmaresti in presa si in discursuri (si eu nu le urmaream) plutesc in aer, si se insinueaza fara sa vrei " (Marin Preda, "Viata ca o prada"), desi propozitia si eu nu le urmaream este introdusa prin si, nu este coordonata, ci incidenta.

Cea mai simpla forma de manifestare a coordonarii presupune o amplificare a extensiunii. Intr-un enunt de tipul Mananca ciorba complementul direct este generat prin extensiune (satisfacerea valentei verbului tranzitiv).

Un enunt, precum Mananca ciorba si cartofi presupune o amplificare a exteensiunii. Coordonarea este extensiva. Se poate insa observa ca unitatile sintactice aflate in coordonare satisfac, amandoua, aceeasi valenta sintactica.

Coordonarea este asadar monovalenta extensiva.

Cand sunt puse in relatie de coordonare doua unitati sintactice diferite (Citeste oriunde si oricand), coordonarea este bivalenta extensiva. Mai rar intalnim grupari realizate prin coordonare trivalenta, tetravalenta: Citeste orice, oriunde si oricand.

Exista posibilitatea ca una dintre unitatile sintactice aflate intr-un grup coordonativ sa fie angajata in expansiune (transformarea unei parti de propozitie in propozitie subordonata, prin predicativizare): Ma gandesc la faptele lui bune si la greseli - Ma gandesc la faptele lui bune si la ce a gresit. Coordonarea (Cprep - CPrep) este monovalenta, extensiv-expansiva.

Poate exista si coordonare monovalenta expansiva: Ma gandesc la ce a facut si la ce a facut rau.

Ultimul tip reprezinta coordonarea bivalenta expansiva: Ma plimb cand vreau si cu cine-mi place.

Prin urmare, schema coordonarii este prezentata in figura de mai jos(fig nr. 1).

STRUCTURA COORDONARII

Fig nr. 1    Stefan Gaitanaru, Sintaxa limbii romane, I. Unitati si relatii

Potrivit autoarelor DSL, coordonarea este "o relatie intre unitati sintactice cu acelasi statut (intre propozitii principale, intre propozitii secundare dependente de acelasi element sau intre parti de propozitie de acelasi fel); rar poate aparea raportul de coordonare si intre propozitii subordonate ce apartin unor tipuri de subordonate distincte (Vine cum vrea si cand poate)" (DSL, coordonare). In Enciclopedia limbii romane, coordonarea este extinsa si la fraze.

In cele mai multe gramatici, sunt identificate urmatoarele tipuri de coordonare:

1. copulativa

2. adversativa

3. disjunctiva

4. concluziva

Mioara Avram adauga coordonarea alternativa, altii, coordonarea cauzala sau explicativa.