Ion Pillat poezii - la cumpana apelor 1933

La cumpana apelor

SAT  NATAL

lui lon Pillat

Dupa douazeci de ani trec iarasi pe-aceleasi uliti

unde-am fost prietenul mic al taranii din sat.

Port acum in mine febra eternitatii,

negru prundis, eres vinovat.

Nimeni nu ma cunoaste. Vantul, el singur, sau plopul

de aur. Plop inaltat de-un fir nevazut asemenea fusului.

Nedumirit turnul se va uita doua ore in urma mea

pana m-oi pierde din nou subt dunga apusului.

Totul cat de schimbat! Casele toate sunt mult mai mici

decat le-a crescut amintirea.

Lumina bate altfel in zid, apele altfel in tarm.

Porti se deschid sa-si arate uimirea.

Dar de ce m-am intors? Lamura duhului nu s-a ales,

ceasul meu fericit, ceasul cel mai fericit

inca nu a batut. Ceasul asteapta

subt ceruri cari inca nu s-au cladit.

* BOALA

Intrat-a o boala in lume,

fara obraz, fara nume.

Faptura e? Sau numai vant e?

N-are nimenea grai s-o descante.

Bolnav e omul, bolnava piatra,

se stinge pomul, se sfarma vatra.

Negrul argint, lutul jalnic si grav

sunt aur scazut si bolnav.

Piezise cad lacrimi din veac.

Invoc cu semne uitare si leac.

* LUMINA DE IERI

Caut, nu stiu ce caut. Caut

un cer trecut, ajunul apus.

Cat de-aplecata e fruntea menita-naltarilor altadata!

Caut, nu stiu ce caut. Caut

aurore ce-au fost, tasnitoare, aprinse

fantani - azi cu ape legate si-nvinse.

Caut, nu stiu ce caut. Caut

O ora mare ramasa in mine fara faptura

Ca pe-un ulcior mort o urma de gura.

Caut, nu stiu ce caut. Subt stele de ieri,

subt trecutele, caut

lumina stinsa pe care-o tot laud.

* SEMNAL DE TOAMNA

O voce ieri din adanc s-a-naltat

amara, amara, amara.

Ingeri multi murind si-au lasat

lutul in tara.

Un semn pe subt cer ieri

s-a dat in cercul inselaciunii.

Apoi spre Saturn au plecat

vantul, lastunii.

* SEPTEMVRIE

Prin ceasul verde-al padurii

otravuri uitate adie.

Cresc langa ochiuri ciudate

brandusi cu viata tarzie.

Cantecul vechi inc-o data

vrea sipotul sa si-1 invete.

In jilavul muschi mi se-mbie

pareri sterse de tinerete.

Mari turme cu clopote vin

prin amurgul gorunilor sferici

in codru starnind ca un zvon

de trecute pierdute biserici.

Inalt unicorn fara glas

s-a oprit spre-asfintit sa asculte.

Subt boltile-adanci ma omoara

padurea cu tulnice multe.

* CANTARETI BOLNAVI

Purtam fara lacrimi

o boala in strune

si mergem de-a pururi

spre soare-apune.

Ni-e sufletul spada

de foc stinsa-n teaca.

Ah iarasi si iarasi

cuvintele seaca.

Vant vesnic rasuna

prin cetini de zada.

Purces-am in lume

pe punti de balada.

Strabatem amurguri

cu crini albi in gura.

Inchidem in noi un

sfarsit sub armura.

Purtam fara lacrirni

o boala in strune

si mergem de-a pururi

spre soare-apune.

Document online: Critica de text - examinarea aprofundata a manuscriselor Eseu: Constructivism - curent de avangarda - rezultate in domeniul arhitecturii

Rani ducem - izvoare -

­deschise subt haina.

Sporim nesfarsirea

c-un cantec, c-o taina.

* MUNTE VRAJIT

Intru in munte. O poarta de piatra

incet s-a-nchis. Gand, vis si punte ma salta.

Ce vinete lacuri! Ce vreme inalta!

Din feriga vulpea de aur ma latra.

Jivine mai sfinte-mi ling manile: stranii,

vrajite, cu ochii intorsi se strecoara.

Cu zumzet prin somnul cristalelor zboara

albinele mortii, si anii. Si anii.

PLAJA

Platanii suri si cedrii-n mare

semintiile si-adapa.

In larguri vinetele brazde

se-ntind subt pluguri mari de apa.

Vazduh si port, pescari si vamesi

au atipit in spatial cald.

Vantul alb c-un ochi se cauta

de-aici pe tarmul celalalt.

Ins pierdut in ceasul rar

ma uit prin spinii de la usa,

oameni goi zac in nisip

tacuti, ca-n propria lor cenusa.

In joc cu piatra cate-un val

si-arata solzii de pe pantec.

Intre slava si veninuri

ma-ncearca boala ca un cantec.

SEARA MEDITERANEANA

Faruri ghicite

pe mare dau semn.

Viespii se-nchid in

cristale de lemn.

Se strange in tarna

de nu stiu ce chin,

ca o mana crispata,

amarnicul spin.

Adie sud cald

prin urnele sparte,

prin sangele meu,

prin fluier departe.

Din Hades cantand

privighetorile vin,

s-asaza pe masa

'ntre pane si vin.

* HOTAR

Calea Lactee abia ghicita se pierde

scrisa in noapte fierbinte si calma,

ca linia vietii runic sapata

intr-o imensa zabavnica palma.

Pasnic ca untdelemnul cel vesnic

se scurge subt bolti Aheronul.

Acum ah de trecere cine va-ncepe cantarea?

Acum ah negrele ape cui ii dau tonul?

Pescarusi speriati din tenebre se-nalta

cand luntrea cu umbre aluneca iara.

Suflete-n zbor de frunte mi se lovesc

zbarnaind ca radastile-n vara.

Total e implinit. De sapte ori rasucit

rasufla in somn Aheronul.

Acum ah de trecere cine va-ncepe cantarea?

Acum ah negrele ape cui ii dau tonul?

VRAJA SI BLESTEM

Pe creasta noptii moara seaca

macina lumina-n gol.

Lopeti se-nalta si s-apleaca.

Razboiul dupa usa pus

tese singur - vezi suveica?

Fa o cruce spre apus!

Fantanile la uliti rele

galeti coboara si ridica

'n cerul jefuit de stele.

Cuiburi in copaci s-aprind

ca de-o mana. Ard cu flacari.

Auzi ouale pocnind.

Duhul raului tot vine

'n sat nelocuit sa pasca

iarba mortilor de bine.

In satul vechi de langa luna

usi se-nchid, usi se deschid.

Umbra mea cade pe zid.

* TRENUL MORTILOR

Cat e noaptea-n lung si-n lat

nu s-aude un latrat.

Colo numai dintre spini

pan' la stelele-n vecini

licuricii dau lumini.

Licuricii cu lampase

semne verzi dau spre orase

pentr-un tren care va trece

prin vazduhul mare, rece.

Pentr-un tren care-a veni,

nimeni nu-1 va auzi.

* CEREASCA ATINGERE

Ce aratare! Ah, ce lumina!

Stea alb-a cazut in gradina,

necautata, neasteptata: noroc,

sageata, floare si foc.

In iarba inalta, in mare matasa,

cazu din a veacului casa.

S-a-ntors, ah, in lume o stea.

Mi-s manile arse de ea.

* INTREBARI CATRE O STEA

Stea care subt carul cel mare abia licaresti

nedumerita-ntre sapte lumini, a cui stea esti?

Esti steaua lui Verde-mparat - duhul nemantuit?

Ce sarbatoare scutesti? Ce ceas implinit?

Aperi un mare mormant, sau vreo apa vindecatoare?

Pazesti un norod, o cetate, sau numai o floare?

Peste ce suflet, peste ce sfinte recolte

veghezi mistuita subt vinete bolte?

De esti a mea, pazindu-mi anul si vatra,

n-arunca nimenea dupa tine cu piatra?

* RUNE

In chip de rune, de veacuri uitate,

poart-o semnatura fapturile toate.

Slavitele pasari subt aripi o poarta

'n liturgice zboruri prelungi ca viata.

In slujba luminii, urna fara de toarta,

luna si-o tine ascunsa pe fata

vrajita sa nu se intoarca.

Stane de piatra, jivine, cucuta

poart-o semnatura cu cheie pierduta.

Pecete tainuita de doua ori -

fata de foc, aratare, care pe tarm

ridici acum bratele peste mare,

o  porti subsuori.

Rune, pretutindeni rune,

cine va-nseamna, cine va pune?

Fapturile toate, stiute si nestiute,

poart-o semnatura - cine s-o-nfrunte?

Crinii muntelui - subtlunari ­-

si-o duc neajunsa pe crestet.

Subt ceruri mumele-o poarta pe frunte.

* NASTERE

Faptura noua, iata pe frunte

intaia lumina te-a uns!

Pe noi repede soarta ne mana

­tu fara pas ne-ai ajuns.

Faptura de nicairi coborata-n

imperiul mumei,

auriu, tanar, proaspat ulcior

rupt din coastele humei!

Griji, biruinti si uimiri incercand

in preajma ta sta-vom ades.

Dura-vei in not o lumina, mare ca-ncrederea

cu care tu azi ne-ai ales.

Sus stelele cele mai treze

aprind carbuni de diochi.

Subt strasina vremii vei creste

incet, ca o lacrima-n ochi.

* ARHANGHEL SPRE VATRA

Ma-ntorc de acum ca

albina spre stup,

cu harul subt aripi

cu-amurgul in trup.

Pe cumpana lumii

o zi se inclina

plina de fapte

si fara de vina.

De cate ori calc

prin brazda batuta,

buzele humei

pe talpi ma saruta.

Ma-ntorc de acum spre

vatra-n lumina.

Adancile mele

orzuri se-nchina.

STA IN CODRU FARA SLAVA

Sta in codru fara slava

mare pasare bolnava.

Nalta sta sub cerul mic

si n-o vindeca nimic,

numai roua dac-ar bea

cu cenusa, scrum de stea.

Se tot uita-n sus bolnava

la cea stea peste dumbrava.

* DIN  ADANC

Mama, - nimicul - marele! Spaima de marele

imi cutremura noapte de noapte gradina.

Mama, tu ai fost odat' mormantul meu.

De ce imi e asa de teama - mama ­

sa parasesc iar lumina?

* COLINDA

pentru Dorli

Doarme colo in poiata

pruncusor fara de tata.

Si maicuta mama lui

se tot plange boului

c-a nascut in Vifleim,

n-are scutece de in,

n-are apa, n-are fasa,

nici opait, nici nanasa.

Iosif cercul de pe cap

in cuier si 1-a lasat

si-a plecat unde-a plecat

ca sa-1 latre canii-n sat.

Noaptea-i neagra, ceasu-i lung,

sta maicuta langa prunc.

Sa le tie de urat

inger nalt s-a coborat.

Si in noapte inadins

degetul si l-a aprins.

Arde ingerul lui Dumnezeu

ca o lumanare de sau.

* URSUL CU CRIN

Se odihneste subt prunii bisericii, adulmeca

arhaicul vant. O fata i-a pus ieri in brate un crin.

Va mai trece printr-o mie de sate.

I se va-ntinde prescura, pe drumuri stropite cu vin.

Bolnavii de oase din cele o mie de sate

in cale-i s-astern. El ii calca de rau. Si de bine

el joaca, vorbe uitate spunand langa umerii lor.

Spre seara boala iese din casa, din gand si din vine.

Are-un mers larg, cand purcede, ca de-mparat.

Chihlibar - miez galben - poarta subt fruntea-n apus.

Cu manile - in stanga si-n dreapta - pare ca vesnic

si-ar imparti padurile, ce le are in tara de sus.

* LUMINA DIN LUMINA

In mijlocul diminetii sta taurul neinjugat.

Stapaneste un camp. Luceste ca o castana

proaspat cojita.

Printre coarnele lui soarele vine in sat.

Langa apa lina sta in puterea zorilor taurul

nemiscat. Inaltat si frumos.

E ca Isus Christos:

lumina din lumina, Dumnezeu adevarat.

HAIDUCUL

Intra in codru, in patria verde.

Mai sta o clipa cu mana in barba.

Gandeste aiurea, la aur, la sange,

si-si face inele de iarba.

Va trebui sa taie de-acum

potecile toate de-a curmezisul.

S-a pierde in munte, s-a pierde,

uitandu-si de muma si moarte.

S-a duce tot mai adanc pana unde

se-nchid toamna serpii subt stanca.

Va sa desferece duhul padurii

si sipote negre cari canta.

N-o sa-1 mai vada nimeni cu anii.

Numai de sus pretutindeni

1-a dovedi cu tipat uliul

si buha cu scurte jelanii.

* TARA

Pe dealuri se-nalta solare

podgorii albastre si sonde.

Rauri spre alte semintii

duc slava bucatelor blonde.

Tara si-a-mpins hotarele

toate pana in cer.

Pajuri rotesc - minutare in vesnicul ceas -

­peste camp si oier.

Fluturand in vesminte

de culoarea sofranului,

ard fetele verii ca steaguri

in vantul si-n rasetul anului.