Condamnat la nesimtire de Ursu Izabela

Condamnat la nesimtire
de Ursu Izabela

In plina zi vezi intuneric,
In plina vara ti-este frig.
Esti intre oameni dar esti singur,
Esti condamnat sa nu mai simti.

Cand rade lumea te-ntristeaza,
O floare nu poti sa mirosi,
N-auzi nici greierii cum canta,
Traiesti dar parca ai fi mort.

Nu vezi cand infloresc copacii,
Un rasarit n-ai cum sa vezi.
Nu simti nici ploaia calda a verii,
Craciunul tu nu-l intelegi.

Te-am condamnat la nesimtire,
Te-am blestemat sa nu-ntelegi,
Te-am condamnat la nemurire
Si 'ti-am urat' sa nu iubesti!