" morometii " comentariu - morometii de marin preda

" MOROMETII " COMENTARIU - Morometii de Marin Preda

Ca orice roman, 'Morometii' este o specie epica in proza, cu actiune complexa organizata pe mai multe planuri narrative, cu puternice conflicte si o complicate intriga, la care participa numeroase personaje bine individualizate si construite in spirit realist de Marin Preda. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si tehnica detaliului, iar indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe, prin dialog, monolog interior.

Perspectiva narativa este realista si defineste punctul de vedere al naratorului omniscient si omniprezent asupra evenimentelor relatate la persoana a 3-a. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese distantarea acestuia fata de evenimente si personaje, desi romanul are elemente autobiografice.

Perspectiva temporala este cronologica, bazata pe relatarea evenimentelor in ordinea derularii lor, iar cea spatiala reflecta un spatiu real, acela al satului Silistea-Gumesti si unul imaginar inchis, al trairilor interioare din sufletul si constiinta personajelor.

Actiunea volumului 1 este plasata cu trei ani inainte de inceperea celui de-al Doilea Razboi Mondial (1937) intr-un sat din 'campia Dunarii', Silistea-Gumesti. Axa fundamentala a romanului o constituie ideea timpului care, ingaduitor cu oamenii la inceputul operei, revine simetric in final, rasturnand imaginea 'vietii tihnite', cind 'timpul nu mai avea rabdare'. Romanul se bazeaza pe relatia omului cu timpul, a umanitatii cu istoria, la raspantia dintre epoci, cand societatea se afla sub presiunea unor evenimente zguduitoare. Autorul contureaza imaginea dramatica si realista a satului romanesc surprins in tragismul evenimentelor ce vor sparge tiparele existentei sale stravechi, prin disparitia taranimii traditionale, a clasei sociale fundamentale aflate in declin si supusa destramarii de catre istorie.

Planurile de actiune sunt paralele, destinele familiilor taranesti nu se intersecteaza si nu se determina reciproc, asa cum se intampla in romanul'Ion' al lui Rebreanu. Exista aici un plan al familiei Moromete, sta in centrul intregii naratiuni si unplan al celorlalte destine si familii din sat, care evolueaza paralel. Personajele sunt numeroase, puternic individualizate si intra in conflicte puternice, fie intre ele, fie cu oranduirea sociala.

Incipitul precizeaza locul, 'campia Dunarii', unde urmeaza sa se petreaca intamplarile si timpul, care 'avea cu oamenii nesfarsita rabdare'. Axa timpului strabate tot volumul 1, majoritatea evenimentelor avand loc de sambata seara pana duminica noaptea, cand timpul pare dilatat, in contrast cu finalul volumului, dupa fuga baietilor lui Moromete, la Bucuresti, cand timpul se precipita, se grabeste. Intre aceste doua coordonate, cea a timpului rabdator si a timpului grabit, in satul Silistea-Gumesti au loc evenimente esentiale, care schimba nu numai viata familiei moromete, ci si a altor familii din aceasta colectivitate rurala ce parea bine consolidata, avand radacini adanci in existenta traditionala milenara.

Debutul romanului prezinta intoarcerea de la camp a lui Ilie Moromete impreuna cu cei trei fii mai amri, naratorul avand si el nesfarsita rabdare, staruind asupra fiecarui amanunt, replica sau gest, construind o secventa epica monumentala- aceea a cinei- cu o simplitate desavarsita a miscarii personajelor, ce se deruleaza dupa o ordine prestabilita, dupa un cod ancestral.

Familia Morometilor este numeroasa, alcatuita din copii proveniti si din alte casatorii, este o 'familie hibrida', generatoare de conflicte in interiorulei. Ilie Moromete, tatal, venise in aceasta a doua casatorie cu trei baieti, Paraschiv, Nila si Achim, carora li se adaugasera doua fete, Tita si Ilinca, si inca un baiat, Niculae, mezinul de doisprezece ani.

Morometii se afla la cina, stransi 'in tinda', asezati in jurul unei mese mici, joase si rotunde: cei trei frati vitregi stateau spre partea dinafara a tindei, prevestind parca fuga la Bucuresti; in partea dinspre vatra, aproape de oalele cu mancare statea intotdeauna catrina, avand langa ea pe niculae, pe Ilinca si pe Tita. Autoritatea capului familiei este sugerata de la inceput, deoarece 'Moromete statea parca deasupra tuturor', veghindu-si familia si stapaninid 'cu privirea pe fiecare'.

Inca din acest prim episod, atmosfera este tensionata, fiecare dintre membri familiei avand nemultumiri care mocnesc sa izbucneasca in conflicte ce aveau sa zguduie puternic echilibrul caminului, ducand la destramarea lui. Principalele conflicte se manifesta intre Catrina Moromete si cei trei fii vitregi, Paraschiv, Nila si Achim, apoi intre Ilie Moromete si fiul sau, Niculae, care ar fi vrut sa se duca la scoala, sa invete, dar tatal il trimitea cu oile la pascut. Catrina Moromete mai fusese maritata inainte, dar barbatul ii murise in timpul razboiului. Din aceasta scurta casatorie mai avea o fata, pe care o cresteau fostii socri, iar ea ii crescuse de mici, cu greu, pe cei trei baieti ai lui Moromete, care insa incepusera s-o urasca. Resentimentele lor erau alimentate de sora mai amre a lui Moromete, Maria -zisa Guica- , nemultumita pentru ca ar fi vrut sa ingrijeasca ea de gospodaria Morometilor si de copii, ca sa poata avea pretentii asupra casei parintesti si a locului din spatele casei. Baietii mai mari sunt din ce in ce mai inversunati impotriva mamei si a surorilor vitrege, Tita si Ilinca, intrucat ele isi faceau 'toale' noi, erau 'vesele si vioaie' si li se strangea zestre pentru maritis intr-o lada ce statea incuiata si la care nimeni n-avea voie sa umble.

Lucrare: Sistemul circulator la om - inima, vasele de sange Lucrare: Boala lui parkinson

Alt conflict se naste intre Ilie Moromete si Catrina, care isi revendica, din ce in ce mai insistent, pogonul ei de pamant, pe care Moromete il vanduse in timpul foametei de dupa Primul Razboi Mondial, promitandu-i ca ii face acte pe casa, dar nu se tinuse de cuvant si chiar glumea batjocoritor cand ea aducea vorba despre asta.

Baietii se afla in conflict si cu tatal lor, fiindca acesta 'nu face nimic, sta toata ziua', iar pe ei ii trezeste cu noaptea in cap ca sa plece la munca si nu-i slabeste toata ziua cu ordine si porunci. Il acuza pe Moromete ca nu e in stare de nimic, pe cand 'altii, ca Balosu', stiu sa castige bani din vanzarea produselor si-l conving sa plece impreuna la munte cu cereale, dar nu iese nimic din aceasta calatorie, spre satisfactia cinica a lui Moromete.

Datoriile la banca, plata 'foncierii' si traiul zilnic al unei familii numeroase il sufoca pe Moromete, care trebuie sa se descurce cumva, fara sa vanda pamant. Ca sa mai acopere din datorii, se hotaraste sa-i vanda lui Tudor Balosu salcamul din curte.

Taierea salcamului este o alta secventa memorabila a romanului, atat prin maiestria construirii ei din detalii ce se aduna progresiv, prin cuvintele expresive si prin simbolistica dramatica, acesta fiind primul semn al declinului familiei Moromete, dar si a satului traditional, ramas fara aparare. Vandut lui Balosu salcamul taiat facea parte din viata familiei Moromete, si, deopotriva, din existenta satului, 'toata lumea cunostea acest salcam', simbolizand elementul pastrator al traditiilor si credintelor stramosesti, al stabilitatii taranesti.

Inima adevarata a satului era Poiana lui Iocan, locul unde se adunau gospodarii, citesc ziarul si comenteaza politica ironic si cu umor, dupa legi anume, numai de ei stiute, constituind una dintre secventele de referinta ale romanului. In fata fierariei lui Iocan 'se afla o poiana mare', unde, in fiecare duminica, aveau loc 'adunarile cele mai zgomotoase', dar 'daca de la ele lipseau Moromete si Cocosila, nu erau prea reusite.

Secventa 'foncierii'. Plata darilor funciare catre stat constituie principalul motiv de ingrijorare pentru Moromete. Chemat urgent de la fierarie, Moromete vede pe prispa casei pe Jupuitu, si un alt agent de urmarire, care venisera sa incaseze taxa restanta, incercand sa scape si de data aceasta de plata integrala a datoriei. Gesturile, vorbele rastite, agitatia lui fara rost construiesc un moment unic in literatura. Desi este singur in batatura, Moromete striga la toti ai casei pentru a parea un om ocupat, care are de rezolvat probleme mult mai importante decat cele pentru care venisera cei doi, pe care-i ignora cu desavarsire si spre care se intoarce brusc 'pe calcaie si striga:-N-am!'. Moromete ii aduce pe cei doi in stare sa-i ia din casa 'toalele', sa-i taie chitanta pentru trei mii de lei, sa se-mpinga si sa se certe cu Catrina si cu Paraschiv, apoi, impaciuitor, iida o mie de lei, urmand sa-i mai plateasca ceva 'peste o saptaman, doua'. Dupa ce ii duce la exasperare pe Jupuitu, se lauda lui Balosu: 'I-am pacalit cu doua sute de lei', bucurandu-se nespus ca nu le daduse toti banii pe care-i luase pe salcam de la vecinul sau, care-l priveste buimac: 'Glumea Moromete? Isi batea joc de el?'.

Secventa secerisuluiprezinta datini din viata satului traditional, constituindu-se intr-o adevarata monografie a obiceiurilor si ritualurilor statornicite aici din timpuri stravechi. Culegerea roadelor pamantului este un moment de bucurie. Secerisul are reguli precise, impuse de traditia strabuna: cel mai vrednic dintre copii este cel care, simbolic, porneste recoltarea granelor, masurand cu pasul partile de loc pe care va trebui sa le duca fiecare secerator la capat, iar tatal leaga snopii si-i asaza in clai. Femeile se ocupa de mancare pentru seceratori.

In finalul volumului 1 evenimentele se precipita, Paraschiv si Nila fug la Bucuresti, luand cu ei caii, oile, toti banii si cele mai bune covoare si Moromete este convins ca Achim nu va trimite niciun ban acasa. El ia hotarari decisive< ii vinde lui Balosu un lot de pamant si locul din spatele casei, reusind astfel sa-si achite taxele pe 'fonciire', datoria la banca, taxele scolare pentru Niculae si-i raman bani ca sa-si cumpere si doi cai, dar naratorul omniscient noteaza cu amaraciune ca problema datoriilor ramane nerezolvata pentru viitor. Actiunea primului volum se sfarseste inainte cu trei ani de inceperea celui de al Doilea Razboi Mondial, cand 'timpul nu mai avea rabdare' cu oamenii.

Celelalte planuri de actiune sunt reprezentate de destinele altor familii, care nu se intersecteaza cu cel al Morometilor si nu se in fluenteaza reciproc, ci alterneaza in fluxul epic al romanului.