In vreme de razboi - i.l. caragiale - - comentariu

IN VREME DE RAZBOI - I.L. CARAGIALE - REFERAT - COMENTARIU

 Comentariu literar - referat

*Universului comic din schite si comedii i se substituie - in drama 'Napasta' si in nuvele - dimensiunea tragica a existentei umane, in care Ion Luca Caragiale se dovedeste acelasi artist desavarsit in crearea de caractere si situatii surprinzatoare.
Nuvelele lui Caragiale se situeaza intre tragic si grotesc, intre comic si macabru, construind un impresionant spectacol al lumii prin creatii realiste, psihologice sau fantastice:
* nuvele realiste eroii se afla la limita dintre comic si tragic in 'Doua loturi', 'Inspectiune', 'Canuta, om sucit';
* nuvele fantastice de factura romantica, in care creeaza un epic fantastic din imbinarea subtila a realului cu irealul: 'La hanul lui Manjoala', 'Kir lanulea', 'Abu Hassan';
*nuvele psihologice de factura naturalista, care ilustreaza adevarate cazuri palologice:'In vreme de razboi', 'O facle de Paste'.
Alaturi de loan Slavici, Ion Luca Caragiale este creatorul nuvelei realisl-psihologice, deosebindu-se de acesta nu numai prin tematica abordata, ci mai ales prin capacitatea artistica de a insera si principiile estetice naturaliste, reprezentate in literatura universala de Emil Zola. Barbu Stefanescu Delavrancea afirma ca Ion Luca Caragiale este 'scriitorul cel mai zolist, naturalistul nostru prin excelenta'.
Naturalismul este curentul literar care, investigand realitatea, se preocupa mai ales de legile cauzale intre fapte, prezentand nu atat tipologii, cat cazuri patologice in care primeaza factorul ereditar, ca fiind determinant in evolutia destinului uman.
Nuvela 'In vreme de razboi' a aparut in 1898 si este o nuvela realist-psihologica cu accente naturaliste.
Tema o constituie evolutia unei obsesii pana la nebunie, respectand toate simptomele acestei boli, eroul principal fiind urmarit prin analiza crizelor de constiinta si de comportament, ca intr-o adevarata fisa medicala.
Structura nuvelei:
Nuvela este structurata in trei capitole:
1. Popa Iancu din Podeni, capetenia unei bande de hoti, este in pericol de a fi prins de potera si de aceea fratele sau, Stavrache, il sfatuieste sa se inroleze voluntar in armata si sa plece pe frontul din Balcani, pentru a i se pierde urma. Popa Iancu urmeaza sfatul fratelui sau, iar averea sa ii ramane lui Stavrache atunci cand acesta primeste o scrisoare prin care ii este anuntata moartea fratelui.
2. Prezentarea obsesiilor si a cosmarurilor lui Stavrache, iscate din teama ca fratele sau mi ar fi murit si ca s-ar putea intoarce sa-i ia averea.
3. Confruntarea' dramatica dintre cei doi frati si declansarea nebuniei lui Stavrache.
Momentele subiectului:
Firul epic al nuvelei urmeaza linia unei compozitii clasice si urmareste conturarea treptata a obsesiei lui Stavrache si evolutia ei spre nebunie. Caragiale compune astfel un destin tragic printr-o detaliata analiza psihologica, sugerand in acelasi timp o tara ereditara, genetica.
inceputul nuvelei este o adevarata expozitiune, in care se prezinta datele esentiale ale celor doua personaje. Hangiul Stavrache este negustor si proprietarul unei pravalii si 'cu han la drum', iar afacerile merg bine, asigurandu-i o viata confortabila. Fratele lui mai mic, popa Iancu din Podeni, 'om cu dare de mana', este capetenia unei bande de talhari prinse de autoritati, iar el scapa in chip miraculos, inscenahdu-si o talharie in propria casa. Pentru a se salva de potera, popa Iancu se inroleaza in armata si pleaca voluntar in. razboi, la sfatul fratelui sau, Stavrache. Dupa un timp, Stavrache primeste o scrisoare prin care i se anunta moartea fratelui sau si, dupa ce 'a plans mult, mult, zdrobit de trista veste', se incurajeaza barbalesle pentru ca 'nu trebuie sa se lase coplesit asa de durere' , iar, ca urmare, face toate demersurile necesare pentru a mosteni averea acestuia si intra oficial in posesia ei. Autorul este permanent cel care deapana sirul intamplarilor cu obiectivitate, intervine cu paranteze sau scurte comentarii privind atitudinea si comportamentul hangiului.
Intriga. Consultand un avocat in legatura cu conditiile legale de pastrare a averii, alia ca numai popa este singurul care ar avea dreptul sa-i ceara restituirea averii. Din acest moment, pe Stavrache incepe sa-l chinuie gandul in legatura cu posibila intoarcere a fratelui sau si actiunea nuvelei creste in tensiune.
Desfasurarea actiunii. Gandurile chinuitoare ale,lui Stavrache ('dar claca indrazneste .si se intoarce?'; 'o veni?n-o veni?') devin obsesii, se transforma (rcplat in cosmaruri care il terorizeaza, el traind parca aevea momentele tulburatoare ale 'vizitei instrainatului', dar de fiecare data isi linisteste sufletul cu o festanie in memoria fratelui mort. Un tablou sugestiv pentru evolutia obsesiilor este acel 'dialog cu umbrele' , are vedenii, halucinatii chinuitoare, marcate de obsedanta intrebare 'Gandeai c-am murit, neica?'. Fratelui, care ii apare in haine vargate de ocnas, cu ochii mari ca de Ilara, gata sa-1 omoare, i se adreseaza cu un glas Incarcal de ura si de teama ca-si va pierde averea: '- Ticalosiile, () ne-ai acut neamul de ras! () Pleaca! Du-le inapoi de-ti ispaseste pacatele!'. Havrache se schimba, devine irascibil, suspicios, are reactii ciudate in relatiile cu clientii, dialogul cu fetita situandu-1 in lumea negustorilor avari si nemilosi: 'Scric-v-ar popa sa va-scrie, de parliti!'. Popa Iancu ii apare acum din ce in ce mai des in cosmaruri, de asta data imbracat in haine militare de capitan, venit sa-i ceara inapoi banii. invalmasala de ganduri provoaca treceri de la realitate la vis, cele doua planuri se confunda, sugerand astfel degradarea psihica evolutiva a lui Stavrache.
Punctul culminant este reprezentat de momentul intalnirii reale dintre cei doi frati, cand Iancu Georgescu vine, impreuna cu un camarad, sa-i ceara bani lui Slavrache, deoarece delapidase fondurile regimentului. Hangiul, ajuns la capatul incordarii psihice, ramane intepenit cand replica lui popa Iancu este aproape la fel cu aceea din cosmarurile lui, 'Ma credeai mort, nu-i asa?' si constituie lovitura definitiva primita de mintea buimacita si confuza a lui Stavrache.
Deznodamantul. Cu o arta desavarsita, Caragiale analizeaza reactiile, atitudinile si comportamentul lui Stavrache: 'hangiul deschise gura mare sa spuna ceva, dar gura. Iara sa poata sa spuna un sunet, nu se mai putu inchide; ochii clipira de cateva ori foarte iute si apoi ramasera mari privind tinta peste infatisarea aceea; mainile voira sa se ridice, dar cazura tepene de-a lungul trupului.' Daca la inceput criza psihologica abia se infiripa, ea se adanceste evolutiv, sub imperiul obsesiilor, ducand la o manifestare exploziva si violenta premergatoare nebuniei si declansand dementa: ''Stavrache se duse la icoane, facu cateva matanii, apoi se sui in pat si incepu sa horcaie tare si sa geama () fratele il atinse cu mana () Ia acea usoara atingere, un racnet! ca si cum i-ar fi implantat in rarunchi un junghi. Si omul adormit se ridica drept in picioare, cu chipul ingrozitor, cu parul valvoi, cu mainile inclestate, cu gura plina de spuma roscata. Dete un alt racnet si se napusti asupra fratelui sau. Atunci incepu o lupta crancena. Stavrache se prabusi ca un taur. scrasnind si ragind () Stavrache il scuipa si radea cu hohot () Cum ii dete lumina in ochi, Stavrache incepu sa cante popeste.'
Popa lancu si camaradul sau reusesc sa-1 imobilizeze pe Stavrache. Iegandu-1 cu o curea.
Finalul nuvelei prezinta un caz patologic tipic, autorul reusind sa intocmeasca o adevarata fisa clinica. in care notatiile simptomelor fiziologice sunt unele medicale: 'chipul ingrozit'. 'parul valvoi', 'mainile inclestate', ''gura plina de o spuma roscata', 'scuipa si radea cu hohot', 'incepu'sa cante popeste'.
Eroul principal, Stavrache, este conturat in evolutia sa de ia lacomie la iluzie, apoi la halucinatii, de la frica la spaima si groaza pana k nebunie, toate aceste stari definind labilitatea sa psihica.
Caracterul naturalist al nuvelei este dat si de stransa relatie intre natura ce se dezlantuie treptat si evolutia patologiei personajului: 'Leganate de miscarea sunetelor, gandurile omului incepura sa sfaraie iute in cercuri stramte.' Elementul auditiv devine pregnant, ploaia marunta si rece de toamna cazand 'in clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit () facea un fel de cantare cu nenumarate si ciudate intelesuri.' Cand in final Stavrache se prabuseste, 'vantul afara ajuns in culmea nebuniei facea sa trosneasca zidurile hanului batran'.
Stilul:
Nuvela are un caracter scenic, specific manierei literare a lui Ion Luca Caragiale, dialogurile au replici scurte, gesturile sunt descrise detaliat, completand fisa psihologica pe care o realizeaza autorul in aceasta nuvela.
Nuvela 'In vreme de razboi' este o proza psihologica de factura naturalista, urmarind starile de constiinta si de comportament ale eroului principal, al carui destin dramatic are la baza lacomia exagerata a acestuia, dar si tare genetice, intrucat 'incontestabil exista o tara in familia in care un frate innebuneste, iar altul se face talhar ca popa si delapidator ca ofiter.' (George Calinescu).

De asemenea albastrul, simbolizeaza infinitul, departarile marii si ale cerului, iar floarea poate fi fiinta care pastreaza dorintele.

8. Structura:

Poezia este construita pe doua planuri distince, inegale ca intindere: un plan al femeii, ilustrand monologul liric, iar celalalt al barbatului, ilustrand monologul lirico-filozofic. Femeia este o copila naiva, dornica sa se maturizeze prin iubire, iar barbatul este un contemplative, sedus de dulceata jocului innocent, dar preocupat de idei filozofice.

Elementele de prozodie se caracterizeaza prin: rima imbratisata, masura de 8-7 silabe, si ritmul trohaic, in spiritual metricii populare.

9.  Cuprins:

Incipitul este o interogatie retorica a iubitei, adresata barbatului visitor "cufundat in stele" si in "ceruri nalte".

In "Floare albastra", Eminescu evoca amintirea unei povesti ce a esuat din cauza confuziei barbatului asupra cailor omului de a fi fericit.

Planul feminitatii cuprinde strofele 1-3 si 5-12. Are forma unui monolog, alcatuit in prima parte dintr-un repros, si apoi, in partea urmatoare dintr-o provocare inocenta, acre este un act de seductie.

Reprosul este expresia intuitiei feminine, care simte instrainarea barbatului cufundarea lui "in stele", "in nori" si "ceruri nalte".

Adverbul "iar" arata repetabilitatea confuziei barbatului asupra cailor omului de a fi fericit (el crezand ca aceasta stare se poate implini prin cunoasterea ideilor filozofice). Versul "De nu m-ai uita incalte" sugereaza dorinta inocenta a fetei de a nu fi uitata de barbatul meditative. Din structura "in zadar" reiese inutilitatea preocuparilor reflexive, intrucat ceea ce dorea sa afle nu era necomplicat, ci pur si inocent.

In discursul fetei se regasesc simboluri ale civilizatiilor apuse: soare, campiile asire, piramidele.

Confuzia barbatului o determina pe fata sa-l avertizeze asupra capcanei in care ar putea sa cada, si anume sa nu caute prea tarziu fericirea, iubirea: "Nu cata in departare/ Fericirea ta, iubite!"

Ghilimelele care delimiteaza primele trei strofe evidentiaza vorbirea directa, textul cit/div>

Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -|