Harap-Alb - argumentare

Harap-Alb - argumentare

Pasiunea lui Ion Creanga pentru literatura populara a facut posibila scrierea unor basme in care autencitatea folclorica se imbina in mod miraculos cu plasmuirea artistica a realitatii, fantasticul fiind umanizat si puternic individualizat.

"Povestea lui Harap-Alb" este un basm, o naratiune ampla, scrisa in proza care cuprinde elemente supranaturale si personaje purtatoare de valori simbolice, si se incadreaza in genul epic, iar ca specie literara este un basm cult, deoarece are un autor identificat, Ion Creanga.

Impletirea elementelor realiste cu cele fabuloase creeaza fantasticul, ca specific ancestral al basmelor, insa in aceasta creatie narativa, Creanga imbina supranaturalul popular cu evocarea realista a satului moldovenesc de unde reiese originalitatea unica a acestei opere.

"Povestea Lui Harap-Alb" poate fi un "Bildungsroman" intrucat fiul craiului evolueaza de la tanarul naiv, cu incredere excesiva in propriile calitati, la tanarul chibzuit si destoinic, maturizat prin depasirea tuturor piedicilor intalnite in cale.

Semnificatia titlului "Harap-Alb" reiese din scena in care Spanul il pacaleste pe fiul craiului sa intre in fantana. Naiv si lipsit de experienta, acesta isi schimba statul de nepot al imparatului Verde, in acela de sluga al Spinului. Numele lui are sensul de "rob alb".

Fiind un basm cult are influente ale basmului popular, de aceea subiectul este simplu, cu eroi si motive populare, iar ca modalitate narativa, incipitul este reprezentat de formula initiala tipica oricarui basm : "Amu cica era odata intr-o tara". Perspectiva narativa este aceea de narator omniscient, iar naratiunea la pesoana a III-a imbina supranaturalul cu planul real, armonizand eroii fabulosi cu taranii humulesteni.

Actiunea sta la baza conflictului dintre fortele binelui si ale raului, dintre adevar si minciuna, care se sfarseste cu biruinta valorilor pozitive asupra celor negative.

Momentele subiectului sunt subordonate unei scheme conventionale intalnite si-n basmul popular. Expozitiunea creeaza fabulosul, prin plasarea actiunii intr-un tinut indepartat, peste mari si tari, la capatul lumii, in timp mitic. In itriga echilibrul este conturbat, datorita lipsei de comunicare dintre personaje. Prin actiunea recuperatorie, care are loc in desfasurarea actiunii, eroul trece prin trei probe importante. Prima proba este acea de a aduce "salatile" din gradina ursului, a doua proba ii solicita eroului curajul, stapanirea de sine, rabdarea si loialitatea, deoarece cerbul este foarte periculos. In a treia proba, acesta incepe sa aibe initiativa proprie, reusind sa treaca si peste aceasta devenind mai matur si mai inteligent. In punctul culminant se restabileste echilibrul, fata imparatului Ros demacindu-l pe span. Deznodamantul sugereaza recompensa, adica fiul craiului o va lua de sotie pe fiica imparatului Ros.

Formulele specifice basmului popular sunt preluate si de cel cult: formula de inceput: "Amu cica era odata intr-o tara un crai care avea trei feciori"; formule de mijloc: "Si merg ei, si merg" si de incheiere: "Si a tinut veselia ani intregi, su acum mai tine inca".

Arta naratiunii se contureaza cu totul aparte in proza lui Creanga prin ritmul rapid al povestirii, prin dialogul dramatizat, prin umorul debordan realizat cu jovilitate prin expunerea poznasa, combinatii neasteptate de cuvine: "Tere-mi esti dragTe-as vari in san, dar nu incapi de urechi", vorbe de duh, porecle: "Pasarila", "Buzila", diminutive valoare augmentativa "buzisan", "bauturica", iar prin oralitatea stilului, data mai ales de eruditia paramiologica: dativul atic "Si odata mi ti-l", proverbe si zicatori "Capul de-ar sanatos, ca bulele curg garla".

Prin toate aceste argumente, demonstram ca "Povestea lui Harap-Alb" scrisa de Ion Creanga este un basm.