Sintaxa cazurilor

SINTAXA CAZURILOR

Functiile fundamentale ale cazurilor din limba latina sunt in general aceleasi ca in limba romana; ablativul, caz care nu se regaseste in limba romana, este cazul complementelor circumstantiale.

NOMINATIVUL

Poate avea urmatoarele valori sintactice:

1 SUBIECT exprimat prin substantiv, adjectiv, pronume, verb la infinitiv:

Ex.: Homo laborat. (omul munceste) – subiect exprimat prin substantiv.

ATRIBUT ADJECTIVAL AL SUBIECTULUI:

Ex.: Solvitur acris hiems. (Hor. Od.) (Se imblanzeste cumplita iarna).

APOZITIE A SUBIECTULUI:

Ex.: Alexander, rex Macedonum, multas gentes subegit. (Alexandru, regele macedonilor, a supus multe natii).

4 NUME PREDICATIV:

Ex.: Scythae invicti manserunt. (Scitii au ramas neinvinsi).

VOCATIVUL

Vocativul nu are nici o functie sintactica. El exprima o chemare sau o strigare.

Ex.: Quousque tandem abutere, Catilina, patientia nostra? (Cic., Cat.) (Pana cand, in sfarsit, vei abuza, Catilina, de rabdarea noastra?)

GENITIVUL

Functia sintactica principala a genitivului este cea de atribut.

I GENITIVUL CU FUNCTIA DE ATRIBUT este de mai multe feluri: posesiv, partitiv, explicativ, al calitatii, subiectiv, obiectiv.

GENITIVUL POSESIV arata posesorul sau obiectul posedat

Ex.: Forum populi Romani.(Forul poporului roman).

GENITIVUL PARTITIV arata intregul din care se ia o parte:

Ex.: Magnum numerum hostium venerunt. (Au venit o mare parte a dusmanilor).

GENITIVUL EXPLICATIV precizeaza, explica intelesul substantivului determinat.

Ex.: Arbor cerasi. (Arborele (numit, care este) cires).

GENITIVUL CALITATII exprima o insusire a unei persoane sau a unui lucru, precum si rangul, clasa etc. Este insotit de un adjectiv.

Ex.: Vir magni ingenii. (Barbat de mare talent).

GENITIVUL SUBIECTIV determina un substantiv de origine verbala. Genitivul devine subiect al substantivului determinat prin transformarea acestuia din urma in verbul din care provine:

Ex.: Adventus magistri. (Sosirea profesorului). > Magister advenit. (Profesorul soseste).

GENITIVUL OBIECTIV determina substantive de origine verbala. Genitivul devine obiect (complement in acuzativ) al substantivului determinat, prin transformarea acestuia din urma in verbul din care provine:

Ex.: Amor patriae. (Iubire de tara). > Amamus patriam. (Ne iubim tara).

II GENITIVUL COMPLEMENT

In limba latina exista anumite verbe, adjective si adverbe al caror complement se afla in genitiv.

GENITIVUL MEMORIEI determina verbe care contin ideea de amintire sau uitare:

Ex.: Memento mei. (Aminteste-ti de mine).

GENITIVUL VINEI determina verbe care exprima ideea de condamnare, acuzare, achitare si adjective ca suspectus, reus.

Ex.: Proditionis accusare. (A acuza de tradare).

GENITIVUL PRETULUI este complementul verbelor „a pretui”, „a cantari”, „a cumpara”, „a vinde”: aceste verbe sunt determinate de genitivul unor adjective cu valoare de adverbe de cantitate: tanti , quanti s. a

Ex.: Emit tanti, quanti Pythius voluit. (Cic., De off.). (Pythius a cumparat cu atat cat a vrut).

Referat: Salm - fie piciorul metric pentasilabic (numit si zalm) Referat: Portret - reprezentarea unei persoane ca subiect al operei plastice

GENITIVUL COMPLEMENT AL ADJECTIVELOR care exprima dorinta, pricepere, cunoastere, aducere aminte, uitare:

Ex.: Cupidissimus litterarum fuit. (C. Nep., Cato) (A fost foarte dornic de literatura).

DATIVUL

Functia sintactica principala a dativului este cea de complement indirect.

Ex.: Bene tibi sit. (Sa-ti fie de bine).

DATIVUL este si complementul unor verbe tranzitive in limba romana, dar intranzitive in limba latina:

Ex.: Discipulus sedulus tempori parcit. (Elevul silitor cruta timpul).

Verbele compuse cu prepozitii: ad, ante, cum s. a. si compusele verbului esse cer complement indirect in dativ:

Ex.: Salus patriae omnibus commodis nostris anteponantur. (Salvarea patriei sa fie mai presus de toate interesele noastre).

DATIVUL CU VERBE IMPERSONALE ex.: accidit, evenit, contigit (se intampla):

Ex.: Quid potest accidere ei? (Ce i se poate intampla?)

DATIVUL POSESIV SAU DATIVUL CU ESSE : posesorul este dat in dativ, iar obiectul posedat in nominativ cu functie de subiect, verbul esse se traduce prin verbul habere:

Ex.: Huic filia una est. (Plt., Aul.). (Acesta are o singura fiica).

Mihi nomen est. (Eu am numele, ma numesc).

DATIVUL FOLOSULUI SAU AL PAGUBEI arata persoana in folosul sau in dauna careia are loc actiunea.

Ex.: Mihi cane et populo. (Cic., Brut.) (Canta pentru mine si pentru popor).

DATIVUL DE SCOP arata scopul pentru care se indeplineste actiunea verbului.

Ex.: Dies colloquio dictus est. (Caes., B. G.) (S-a stabilit o zi pentru convorbire).

DATIVUL ETIC arata o participare morala la actiune a persoanei care vorbeste; se foloseste mai mult in limbajul familiar.

Ex.: Quid tu mihi tristis es? (Plt., Men.) (De ce-mi esti trist?)

DATIVUL PUNCTULUI DE VEDERE arata persoana din punctul de vedere al careia se face o afirmatie.

Ex.: Suum cuique pulchrum est. (Cic., Tusc.) (Pentru fiecare este frumos ceea ce este al sau).

DATIVUL DE AGENT este subiect logic pe langa verbe la diateza perifrastica pasiva[1].

Ex.: Legatis pax petenda erat. (Solii trebuiau sa ceara pacea).

11. DATIVUL COMPLEMENT AL ADJECTIVELOR – unele adjective au complementul in cazul dativ; raspunde la intrebarile cui? pentru cine?

Ex. de adjective: similis, -e= asemanator; utilis, -e = folositor; gratus, -a, -um = placut; amicus, -a, -um = prietenos; par, -is = egal; vicinus, -a, -um = vecin; necessarius, -a, -um = necesar etc.

Ex.: Iam vero videtis nihil est morti tam simile quam somnum.(Cic., De sen.) (Intr-adevar, vedeti ca nimic nu este asa de asemanator cu moartea ca somnul).

ACUZATIVUL

Functiile principale ale acuzativului sunt : complement direct, complement circumstantial de loc, complement circumstantial de timp.

I      ACUZATIVUL – COMPLEMENT DIRECT raspunde la intrebarile

Ex.: Manus manum lavat. (O mana spala pe alta).

ACUZATIV CERUT DE VERBE INTRANZITIVE IN LIMBA ROMANA DAR TRANZITIVE IN LIMBA LATINA. Verbe ca :

Timeo, -ēre = a se teme; deficio, -ĕre = a lipsi; caveo, -ēre = a se pazi; fugio, -ĕre = a fugi.

Ex.: Timeo Danaos et dona ferentes.(Verg., Aen.) (Ma tem de greci, chiar cand imi aduc daruri).

ACUZATIV DUPA VERBE IMPERSONALE CARE EXPRIMA UN SENTIMENT. Verbele urmatoare:

Miseret = mi-e mila, piget = ma supara, imi pare rau, pudet = mi-e rusine, paenitet = ma caiesc, imi pare rau, taedet = mi-e sila.

Ex.: Eum tui miseret. (Ii este mila de tine).

ACUZATIVUL DUPA VERBE IMPERSONALE. Verbe ca: decet = se cuvine, iuvat = place, fallit = insala etc.

Ex.: Homines probos laus decet. (Lauda se cuvine oamenilor cinstiti).

ACUZATIV DUPA VERBE DE SIMTIRE. Verbe ca: mirari = a fi uimit, horrere ? a-i fi teama, dolere = a suferi pentru, stupere = a se mira de, subire = a suferi etc.

Ex.: Subire iniuriam. (A suferi o paguba).

ACUZATIV DUBLU: un acuzativ al persoanei ca obiect direct si un acuzativ al lucrului sau al actiunii.

Ex.: Necessitudo etiam timidos fortes facit. (Sal., Cat.) (Nevoia ii face viteji chiar si pe cei fricosi).

ACUZATIVUL INTERN este un complement cerut de anumite verbe intranzitive, cu care este inrudit ca forma si ca sens, sau numai ca sens.

Ex.: Vitam vivere. (A trai viata).

Aetatem vixit. (Si-a trait viata).

II ACUZATIVUL COMPLEMENT CIRCUMSTANTIAL DE LOC

ACUZATIVUL DIRECTIEI arata tinta spre care se indreapta actiunea insotit de prepozitiile in, ad, apud, sau fara prepozitie in cazul numelor de orase, insule mici si al substantivelor domus, humus, rus.

Ex.: In patriam redeamus. (Plt., Men.) (Sa ne intoarcem in patrie).

Accusare ad populum. ( A acuza in fata poporului).

Eo rus. (Merg la tara).

ACUZATIVUL SPATIULUI PARCURS se exprima fara prepozitie.

Ex.: Milia passuum tria ab eorum castris ponit. (Caes., B. G.) (Asaza tabara la trei mii de pasi de tabara lor).

ACUZATIVUL COMPLEMENT AL VERBELOR DE MISCARE compuse cu prepozitii.

Ex.: Adeo hereditatem. (Primesc mostenirea).

Ingredior iter. (Incep un drum).

III ACUZATIVUL EXTINDERII IN TIMP

ACUZATIVUL DURATEI raspunde la intrebarile quamdiu?= cat timp? ex quo tempore? quam dudum?= de cand? de cat timp?

Ex.: Quinque dies aquam in os suum non coniecit. (Petron.) (Cinci zile nu a luat apa in gura).

Iam annum esuritio fuit. (Petron.) (Foametea dura de un an).

ABLATIVUL

Principala functie a ablativului este cea de complement circumstantial, dar mai indeplineste si alte functii preluate de la doua cazuri mai vechi: instrumentalul si locativul.

I ABLATIVUL PROPRIU-ZIS

ABLATIVUL SEPARATIEI arata punctul de plecare al unei actiuni si sta pe langa verbe care au sensul de indepartare, impedicare, alungare, eliberare. Acest ablativ poate aparea fara prepozitie sau insotit de una din  prepozitiile ab, de, ex.

Ex.: Direptione militem abstinere. (A indeparta pe soldat de prada).

Alpes Italiam ab Gallia seiungunt. (Alpii despart Italia de Gallia).

ABLATIVUL ORIGINII arata originea, locul de nastere, familia, rangul si determina verbe ca nascor = a se naste, oriri = a rasari, a se naste.

Ex.: Libero homine natus est. (S-a nascut dintr-un om liber).

ABLATIVUL COMPARATIEI arata lucrul sau fiinta cu care se face comparatia. Este un complement al adjectivului la gradul comparativ.

Ex.: Nihil est enim virtute amabilius. (Cic., De am.) (Nimic nu este mai frumos decat virtutea).

ABLATIVUL CAUZEI indeplineste functia complementului circumstantial de cauza. Poate fi exprimat fara prepozitie ori insotit de prepozitiile ex sau prae.

Ex.: Iovis iussu venio. (Plt., Amph.) (Eu vin din porunca lui Iupiter).

Laboro ex capite. (Sufar de cap/din cauza durerii de cap).

ABLATIVUL AUTORULUI este complementul de agent al verbelor la diateza pasiva. Se exprima simplu sau insotit de prepozitia a sau ab.

Ex.: In summo colle ab hostibus conspiciebantur.(Caes. B. G.) (De pe culmea dealului erau vazuti de dusmani).

Discipuli a magistro laudantur. (Elevii erau laudati de catre profesor).

II ABLATIVUL INSTRUMENTAL

ABLATIVUL INSTRUMENTAL PROPRIU-ZIS arata lucrul cu ajutorul caruia se realizeaza actiunea. Se exprima fara prepozitie. Cand instrumentul este o fiinta se foloseste acuzativul insotit de prepozitia per.

Ex.: Pellibus et sutis arcent mala frigora bracis. (Ov., Trist.) (Alunga frigul aspru cu piei si itari).

ABLATIVUL SOCIATIV arata fiinta sau lucrul care  insotesc subiectul sau complementul avute in vedere de actiunea verbala. Apare insotit de prepozitiile cum sau sine.

Ex.: Hodie in Epidamnum veniet cum servo suo. (Plt., Men.) (Va veni astazi    in Epidamnus cu sclavul sau).

Uxor sine dote veniet. (Ter., Ad.) (Sotia va veni fara zestre).

ABLATIVUL DE MOD arata modul in care se desfasoara actiunea verbului. Apare singur sau insotit de prepozitiile cum sau sine.

Ex.: More maiorum supplicium sumpsit. (Caes., B. G. ). (A fost pedepsit dupa obiceiul stramosilor).

Cum voluptate librum lego.(Citesc cu placere cartea).

ABLATIVUL PRETULUI este un complement pe langa verbele cu sensul „a cumpara”, „a vinde”.

Ex.: Diem, aquam [ . ], haec argento non emo. (Plt., Asin.). (Ziua, apa [ . ], acestea nu le cumpar cu bani).

ABLATIVUL LIMITATIV restrange sfera unei notiuni.

Ex.: Hi omnes lingua, institutis, legibus inter se diferunt. (Caes., B. G.). (Acestia se deosebesc intre ei in ce priveste limba, institutiile, legile).

ABLATIVUL CALITATII arata insusirile morale sau fizice ale unei fiinte.

Ex.: Adulescens incredibile virtute. (Cic., De am.) (Un tanar de o virtute de necrezut).

ABLATIVUL BELSUGULUI SAU AL LIPSEI sta  pe langa verbe care exprima ideea de belsug sau de lipsa.

Ex.: Hominibus opus est eruditis . (Cic., De or.) (Este nevoie de oameni invatati).

ABLATIVUL CERUT DE ADJECTIVE care arata abundenta, lipsa, pretul s. a.

Ex.: Nudus agris, nudus nummis. (Hor., Sat.) (Lipsit de mosii, lipsit de bani).

III ABLATIVUL LOCATIV

arata locul in care se afla cineva precum si momentul in care are loc o actiune.

ABLATIVUL LOCULUI arata locul unde se petrece actiunea. Se foloseste fara prepozitie in cazul numelor de orase si in cazul unor substantive care exprima ideea de loc: loco, parte, litore s. a. Pentru celelalte substantive se foloseste ablativul cu prepozitiile in sau sub.

Ex.:  Mercator fuit Syracusis senex. (Plt., Men.). (A fost odata un negustor batran la Siracuza).

Sub monte consedit. (Caes., B. G.). (S-a asezat la poalele muntelui).

ABLATIVUL TIMPULUI raspunde la intrebarea quanto tempore? = in cat timp.

Ex.: Tribus horis Aduatucam venire potestis. (Caes., B. G.). (In trei ore puteti ajunge la Aduatucam).

LOCATIVUL PROPRIU-ZIS

Latina pastreaza si forme ale vechiului locativ: domi (in casa, acasa), Romae (la Roma), ruri (la tara), humi (pe pamant).

Ex.:  Maxime mihi fuit optatum Romae esse tecum. (Cic., Ad. Fam.). (As fi dorit foarte mult sa fiu la Roma cu tine).