The present study proceeds to a textual description where the distributional analysis is completed by the semic one. The controversial issue in the Romanian grammar, i.e. the morphological status of the particle al (a, ai ale) is supported by a thorough morpho-syntactic scheme offered by the linguists in Cluj, especially by the articles and toms bearing the signature of G.G. Neamtu.

Therefore, as a result of modern analytical interpretation, a few denominative suggestions are mentioned with the hope of being acknowledged as linguistic terms, i.e.: the semi-independent pronoun as a nominal substitute, the possessive adjective, the possessive article accompanying a nominal, the adjunctive morpheme accompanying a possessive adjective that tells the gender in the singularia tantum structure of the ordinal numeral.

The present study refers to another aspect as well, this time related to the method of research for a more sensible consideration, the linguistic reasoning has as a basis the junction between formal and morphological, relational or syntactic and semantic. Consequently, while analysing the morpho-syntactic structure of language (in our case the Romanian language), we plead for the prevalence of textual description.

Ideea trecerii posesivului al (a, ai, ale ) si a demonstrativului cel ( cea, cei, cele ) din clasa

articolelor in cea a pronumelor este justificata de discutiile referitoare la conceptul determinarii, consemnate in urma cu cateva decenii, aparent recent in lingvistica romaneasca de orientare structuralista (semnificare) sau generativ-transformationala (desemnare) , cea din urma subliniind primatul grupului nominal (GN) la nivelul discursului. Lingvistii au oferit contexte diagnostice relevante sustinute de comentarii pertinente ce au pledat nu numai pentru “purificarea”articolului ca”morfem (lexical) al determinarii (MLD) de elemente care, din punct de vedere functional, nu-i apartin “ ci mai cu seama pentru “lamurirea” formativ-structurala a partilor de vorbire in discutie.

In baza specificului distributional de a fi insotit de determinant , al (a, ai, ale) si cel (cea, cei, cele) au fost incluse in grupa pronumelor semiindependente , termen frecvent folosit in literatura de specialitate

Retrospectiva critica

Referiror la statutul morfologic al acestor parti de vorbire, opiniile difera. Astfel:

a) In gramatica traditionala (istorica), reprezentata de GLR II(1963) si materialele de uz didactic,

elemente constitutive ale acesteia, inclusiv manualele scolare, se adopta in principiu calitatea de”morfem al determinarii”

b) unii lingvisti sustin rolul dublu sau “dubla functiune” , de pronume si articol;

c) cel (cea, cei, cele) este numit “varianta scurta” sau “forma redusa” a pronumelui demonstrativ;

d) se mai sustine individualizarea realizata in plan sintactic prin includerea intr-un sistem de relatii conditionate

e) altii  prefera termenul de pronume dependent : “ substitut a carui functionalitate ca parte de

propozitie este conditionata de situarea sa alaturi de un substantiv sau pronume in genitiv”.

Nota Un serios studiu numit “schita morfosintactica” a pronumelui semiindependent cel (cea,cei cele) este semnat de prof. dr. G.G.Neamtu

Neexistand puncte de vedere unitare asupra acestui capitol de gramatica romaneasca, suficient de controversat, ne permitem o“complinire”stiintific sustinuta in favoarea calitatii pronominale, nerespingand valoarea de morfem, respectiv de articol, faptele de limba fiind darnice si convingatoare in acest sens.

2. Schita morfosintactica a secventei “al(a, ai, ale)”

. In functie de gradul (intensitatea) in care al( a, ai, ale) isi contureaza calitatea pronominala, stabilim urmatoarele contexte distributionale:

cu substantiv- obiect posedat in contiguitate directa

AL(A, AI, ALE) + substantiv

. fara substantiv – obiect posedat in contiguitate directa

a) AL(A, AI, ALE) + adjectiv posesiv + substantiv

b) substantiv + AL(A. AI, ALE) + adjectiv posesiv

fara substantiv

AL( A, AI, ALE) + adjectiv posesiv / ALOR + adjectiv posesiv

in coordonare

a)   substantiv + adjectiv posesiv + SI + AL + adjectiv posesiv

b) locutiune prep. G + adjectiv posesiv + SI + AL + adjectiv posesiv

in structura numeralului ordinal

a) AL(A) + numeral

b) CEL(CEA) + DE + AL (A) + numeral

sintagma “posesiva”

substantiv + DE + AL(A) + adjectiv posesiv

Comentariu

Comentariul primelor trei exemple (2.1.1/ 2.1.2/2.1.3) consta in solutionarea chestionarului:

. Secventele in discutie- al tau jurnal; (acest) jurnal al tau; al tau- constituie:

unitati sintactice indivizibile prin cate o parte de vorbire?

sintagme autonome?

.Ce este din punct de vedere morfologic al (a, ai, ale), indiferent daca e considerat unitate sau subunitate?

. Este al (a, ai, ale) urmat de posesiv- al sau- acelasi cu al (a, ai, ale) urmat de genitiv- al copilului- ? Ce relatie gramaticala, in acceptiunea uzuala a termenului, exista intre cele doua tipuri de unitati- al + posesiv/genitiv?

Raspunsurile vor fi formulate dintr-o dubla perspectiva: una traditionala si sintetica (T), alta moderna si analitica (M), intr-o maniera impartiala, fara a fi favorizata vreuna dintre ele.

2.2.1. /T. Interpretarea sintetica, cu suficiente inconsecvente, ambiguitati, discriminari, ofera solutia: al(a,ai,ale) urmat de posesiv- al tau, ai nostri- este considerat articol posesiv, component al pronumelui posesiv, care-i intotdeauna un compus; intregul grup- al tau, ai nostri- constituie o singura parte de vorbire si ocupa o singura pozitie sintactica (subiect, nume predicativ, complement direct etc). Denumirea de articol posesiv isi verifica rostul prin includerea in structura pronumelui posesiv.

Cand al (a, ai, ale) este urmat de un genitiv- substantiv sau pronume- interpretarea este ambigua: fie al primeste calitatea de morfem al determinarii- articol genitival sau posesiv-, fie promite perspectiva interpretarii ca pronume, precum in analizele:

Ai casei au plecat.- subiect(“tine locul unui subst./N”)+ Asg

Ai lui lipseau. – Sb + Apg

Jurnalul este al prietenului.- Np + Asg

Referat: Ioan Slavici - opera, viata si activitatea literara Referat: Motiv literar - o componenta structurala a textului oricarei opere literare

I-am vazut pe ai lor. – Cd + Apg

Concluzie: Al (a, ai,ale) are un “statut dublu” (1) “articol” (in structura posesivului);

(2) articol/pronume + genitiv

2.2.1/ M. In studiile de orientare structuralista si generativ- transformationala, se adopta o interpretare   

analitica, relativ unitara, in ciuda unor “sovaieli”. Gruparea in discutie este disociata morfologic, asadar al(a) este pronume semiindependent, indiferent de determinat: posesiv/genitiv- si sintactic are functie autonoma, datorita atributelor clasei nominale: are paradigma in functie de gen, numar, caz.

Exemple:“Ai mei pieriti sunt, pasa, toti”(G. Cosbuc) – Sb/ N₁ + Aa/N₂ ( subordonat prin acord)

“armata pe care o considera a lor”(M. Preda) – Avcon (= Eps)/Ac₁+ Apg/G₁

( subordonat flexionar)

2.2.2. /T. Pentru excluderea lui al (a, ai, ale) din structura genitivului prezentam argumentele:

pronumele posesiv constituie un caz unic in clasa pronominala: dubla substitutie- fiecare parte substituie “altceva”: obiect(-e) posedat(-e)/posesor(-i).

Exemple: Al sau este relevant...- al= referent: raspunsul, studiul; sau=studentului,lingvistului

Dupa desubstituire – Studiul lingvistului este relevant – raportul de posesie ce implica obiectul posedat si posesorul se consuma in interiorul sintagmei posesive. Meu, tau, sau sunt substituibile .

Exemplu.Contextul diagnostic: # al + adjectiv “nominal” # - nominal= subst./pronume: lui, sau,

acestuia, fiecaruia, nici unuia etc

2.2.2. /M. (a) Raportate la categoriile nominale de gen, numar, caz, componentele structurii au statut diferit. al (a, ai, ale) are genul, numarul si cazul obiectului(-lor) posedat(-e), relevand un acord paradigmatic in absentia tipic pronumelor, si anume:

opozitie/numar- sg/plr: al/ai; a/ale

opozitii/gen- masc./fem.: al/a; ai/ale

opozitii/caz- N-Ac/G-D: sg.=o singura forma- N-Ac: al/a

plr.=doua forme: N-Ac: ai/ale; G-D: alor

Paradigma obiectului(-lor) posedat(-e) ofera structura morfematica:

al + Ø a + Ø a+ i a + le al + or

Nota. Forma invariabila a pentru al (a, ai, ale) este neliterara.

(b) Posesivul propriu-zis (meu, tau, sau) are numarul, genul si cazul impuse prin acord sintagmatic cu al (a, ai, ale), un acord tipic adjectivului. Posesivul are trei categorii gramaticale secunde- N₂, Ac₂, G₂, D₂ .

Exemple. Ai mei sunt veseli.                  ai= [masc., plr., N]₁; mei= [masc., plr., N]₂

Am uitat-o pe a sa. (pe) a= [fem., sg., Ac]₁; sa= [fem., sg., Ac]₂

Alor mei le place Bach. alor= [ masc., plr., D]₁ ; mei= [masc., plr., D]₂

Concluzii. Prin acord cu al (a, ai, ale), adjectivul posesiv va sta si el in N-Ac, respectiv alor in G-D. Prin acord cu un substantiv, ca nume al obiectului posedat, adjectivul posesiv poate sta in oricare dintre cele cinci cazuri posibile.

Exemple Jurnalul tau este interesant [ N₂] Am citit jurnalul sau [ Ac₂]

Jurnalului tau ii lipsesc file [D₂]                Am gasit filele jurnalului tau [G₂]

Dragul meu, te iubesc ! [ V₂]

(c) In raport cu categoria persoanei, componentele al (a, ai, ale) sunt de persoana a III-a, echivalente ale unui substantiv incadrat in grupa pronumelor apersonale. Aceasta unica persoana se verifica prin acordul subiectului cu al subiect: Al meu citeste (nu: *citesc).

Ai nostri  citesc(nu: * citim). Posesivul realizeaza lexical opozitia de persoana si numar prin radacini diferite ( si nu in flectiv).

Paradigma posesivului se materializeaza in functie de persoana si numar astfel:

un singur posesor structura morfematica

(=singularul posesorului) [=segmente morfematice]

pers. I: meu[mea, mei, mele]                                 me-u[-a/-i/-le]

pers. a II-a: tau[ta, tai, tale]                                   t-au[-a/-ai/ale]

pers. a III-a: sau[sa, sai, sale]                                s-au[-a/-ai/-ale]

mai multi posesori

(=pluralul posesorului)

pers.I: nostru[noastra, nostri,noastre]                  notr-su[-asa/-si/-se]

pers.a II-a: vostru[voastra, vostri, voastre]          votr-su[-asa/-si/-ase]

Nota. Pe pozitia persoanei a III-a se foloseste lor, G, plural, care apartine pronumelui personal.

Concluzii. Una din componentele secventei in discutie cunoaste variatia dupa persoana, fapt explicabil prin apropierea unitatilor meu, tau, sau de pronumele personal. Asadar se poate sugera apartenenta acestor componente la grupa personalelor.

2.2.3 / T. Gramatica traditionala interpreteaza secventa al(a, ai, ale) ca articol genitival sau posesiv, ignorand semantica acestor doi termeni partial sinonimi.

2.2.3 / M. In plan referential, componenta al (a, ai, ale) corespunde unui substantiv:

Exemple. Sa se compare: (1) Acesta este al sau.

(2) Acesta este jurnalul sau.

(3) Acesta este jurnalul poetului.

(4) Acest jurnal al poetului a ramas pe masa.

(5) Jurnalul lui e in sertar, iar al poetului e pe masa.

Concluzii. Componenta al (1) este substituibila cu un nominal: al= jurnalul ( 2). Drept consecinta avem interpretarea secventei al ca pronume dependent de prezenta unui determinat adjectival (1-2) sau nominal (5), contextul “*Acesta este al” neaflandu-se in structura morfologica a limbii romane. Ca fenomenalizare(1), al este nume predicativ (=adjunct verbal primar). Dar al ( 4) este diferit: este un articol genitival (sau posesiv) al substantivului determinant( al poetului).

Un “alt” fel de concluzii sau propuneri denominative

In urma acestei sumare descrieri morfosintactice, se pot rezuma faptele:

Grupurile in discutie nu sunt compuse, refuzand comparatia cu locutiunile, cuvintele compuse.

Mai mult: pledand pentru coroborarea datelor obtinute mai sus (prin descrierea morfosintactica si morfemetica) cu posibile interpretari semantice primite printr-o descriere textuala, aceste secvente se apropie de expresii (componentele lor sunt analizabile morfosintactic, la nivelul contextului) care prezinta unitate doar la nivel transfrastic. Asa s-ar putea explica existenta raportului de posesie in secventa al(a, ai, ale)+posesiv/ nominal, raport absolut obligatoriu, solicitat sau supralicitat printr-o relatie adjonctiva.

Numim secventa al(a, ai, ale) pronume semiindependent, semantic realizandu-se o progresie, caci se infiripa un sens”vectorial”- dinamic, ce anima textul-, chiar daca se vrea a fi dependent de un nominal sau adjectiv posesiv.

3.4. Al(a, ai, ale) prezinta un statut stilistic aparte: indaruieste textul cu perspectiva posesiei.

Prezentand trasaturi pronominale, componentele secventei spre analiza sunt disociabile si analizabile ca in contextele: 2.1.1,2.1.3 si 2.1.4., in care avem:

AL/ ALOR= determinat initial (dt ₀), pronume semiindependent in N-Ac/ G-D, functie sintactica distincta in cadrul contextului, realizand un raport de subordonare cu determinantul (dnt) atributiv exprimat prin adjectiv posesiv sau nominal, respectiv contextele:          

(2.1.1) AL( A, AI, ALE) + nominal ( copilului, lui, acestuia . )

(2.1.3) AL( A, AI, ALE) + adjectiv posesiv ( nostru,-a,-i,-e)/ ALOR + adj. posesiv( nostri,-e)

2.1.4) substantiv + atributiv/ adjectiv sau nominal + SI + AL(A, AI,ALE)+ adjectiv posesiv

loc. prep. G + adjectiv posesiv/ nominal + SI + AL(A) + adjectiv posesiv

Exemple : (2.1.1) Jurnalul este al ei/al acesteia/al strainei.

. Np/pron semiind.+ Ap/ pron.pers.sau pron.dem. sau Asg/subst.

N₁ G₁ G₁ G₁

Al prietenului este la mine.

S/ pron.semiind.+Asg/ subst.

N₁ G₁

A pariat pe al nostru.- C.ind./ pron. semiind.,Ac₃; Aa/ adj. posesiv, Ac ₂

Alor vostri le-am dat carti. – C.ind./ pron. semiind., D₁; Aa/adj. pos., D₂

Prietenii tai/ copiilor si ai mei v-au vizitat.- Sb/ pron.semiind., N₁; Aa/ adj.posesiv, N₂

In preajma voastra/ acestora si a mea, se adunasera multi.

C.c.loc/adj.pos /pron.dem+conj+C.c.loc/pron.semiind.+Aa/adj.posesiv+

Ac₂ / G₃ conectiv cop. G₃ G₂

Alteori, secventa al(a, ai ale) poate fi doar actualizator, fara functie sintactica, avand rolul de a anticipa posesorul nominal, ca in contextul (2.1.2).

Exemple: Ai nostri tineri la Paris invata./ Acesti tineri ai nostri . In aceste exemple, determinantul θ (dnt “zero”, fara functie sintactica) ai = conector adjonctiv sau actualizator, morfem prin care se materializeaza relatia de anticipare asemanatoare exprimarii in limba romana a complementelor directe / indirecte reluate (sau anticipate).

Analiza se rezuma astfel: Aa/ adj.posesiv+morfem actualizator, N₂ (ai nostri) + Sb/subst., N₁(tineri) .

Se observa ca determinatul nominal este nearticulat lasind posibilitatea anticiparii sau adjonctiei, adica a adaugarii de sens “posesiv”.

Aceeasi situatie se regaseste si in contextul: Acest jurnal al prietenului este la mine.

Sb/subst + Asg/subst+articol posesiv

N₁ G₁

_{Nota. Aici este prezent articolul posesiv, si nu genitival, fiindca promite o semantica a posesiei.}

In structura numeralului ordinal ( 2.1.5) fie cu valoare substantivala /adjectivala – al doilea/ a doua- sau adverbiala- (cel) de-al doilea/ de-a doua-, al/a este morfem (sau formant) categorial. Merita a sublinia folosirea morfemului categorial in marcarea opozitiei de gen masculin/ feminin mereu la singularia tantum, deoarece, indicand ordinea, numeralul ordinal selecteaza obiectul din multime.

Fenomenul poate fi interpretat ca o trecere de la sensul posesiv de semiindependenta semantica spre un alt sens discursiv, ermetic, de regresie semantica. In contextul de fata trebuie retinut morfemul de. Are sau nu sens textual?

Raspunsul este continut de contextul

(2.1.6) substantiv+DE+AL/A ( nu: ai/ale!)+adjectiv posesiv

care surprinde prin realizarea raportului de subordonare dintre un nominal si un atributiv in care “de” renunta la rolul de jonctiv cu sens partitiv- “de”este o prezenta “simptomatica” a subordonarii, in contextul dat fiindu-i inutila “activitatea”, datorita abaterii de la sensul propriu, de altfel discursiv , al prepozitiei de– un fragil sens originar, partitiv, aflat mai la toate prepozitiile-, acela echivalent cu “din/dintre”, spre o regresie semantica catre un sens“scalar” poate fi o latenta sau “non-manifestare” semantica. Este un de partitiv ce se sustrage subordonarii.

Asadar propunem ca analiza a acestui context :

Un prieten de-al poetului m-a vizitat. Niste prieteni de-ai mei .

Sb/ subst+DE+Asg/subst+articol posesiv Sb/ subst,art.neh+DE+Aa/adj.posesiv

N₁ partitiv G N partitiv N

. Propunem pentru secventa al(a, ai, ale), in functie de contextul in care functioneaza, seria terminologica:

pronume semiindependent, solicitand, spre complinire semantica textuala, un posesiv/

adjectiv posesiv sau nominal;

morfem actualizator sau adjonctiv manifest intr-o relatie de adjonctiune sau anticipare

posesiva;

morfem categorial/ categorizator in structurile singularia tantum ale numeralelor

ordinale. Contextele diagnostice date releva comportamentul semantic al secventei al(a, ai, ale) in praesentia ca semiindependenta semantica de tip disiminat (= al . apare doar in prezenta unui posesiv) si in absentia ca sens discursiv: actualizator si categorizator.

Sustinem statutul morfologic al adjectivelor posesive meu . sau/ nostru . , actualizand categorii de rangul al doilea, regasite in grupa adjectivelor fara corespondente pronominale: adjectivele nehotarate invariabile, precum: alde, niscai, niscaiva, niste.

Note bibliografice; adnotari

^{1. In acest sens, vezi Eugen Coseriu, Lingvistica: starea ei actuala, Revista de lingvistica si stiinte literare, 1993/1, p. 63}

^{2. Articolul semnat de G.G.Neamtu, Cel (cea, cei, cele)- schita morfosintactica, CL, XXXVIII, nr.1-2, p.191-203, Cluj-Napoca, 1993}

^{3. Remarca apare in art.cit. semnat de G.G.Neamtu.}

^{4. Vezi Maria Manoliu Manea, Sistematica substitutelor in limba romana standard, Bucuresti,1968, p.118.}

^{5. Limba romana contemporana 1974-p.137;p.265; 1985-p.101}

^{6. Gramatica limbii romane, Ed.Acad., Buc., 1963}

^{7. In lucrarea semnata de Theodor Hristea, Sinteze de limba romana,  Bucuresti, 1984}

^{8. Vezi G.G.Neamtu, Despre calitatea de pronume a lui cel(cea . ), CL, XV, 1970,nr.2,p.315-321}

^{9. Informatia apare in manualele pentru licee pedagogice si clasele de filologie}

^{10. D.D.Drasoveanu, Sintagma “verb+adjectiv”- o certitudine?, CL, XVIII, 1973, nr.2, p.265-277}

^{11. Dan Barbu in volumul Structura logica a morfosintaxei limbii romane, Bucuresti, 1995,}

^{G.G.Neamtu, op. cit.}

^{12/13. Contextele, ordonate de G.G.Neamtu, in Teoria si practica analizei gramaticale, Ed.Excelsior,Cluj-Napoca, 1999, au fost completate de autoare.}

^{14. In articolul Adjunct verbal conotativ-definire; descriere semantica si stilistica, CL, XXI, 1998, Cluj-Napoca, relevand existenta relatiei semice, am propus substituirea denominativa a pozitiei sintactice de element predicativ suplimentar cu adjunct verbal conotativ (abreviat : Avcon).}

^{15. “Anticiparea este procedeul gramatical al dublarii prin procliza a unei pozitii sintactice. Procliza se constituie dintr-un pronume personal/ C.d./ C.i. vs pronume semiindependent cu functia substantivului reluat”- Ion Coteanu, Anticiparea complementului prin pronume, o regula gramaticala noua?, LR, 1963/3, p. 242-246}

^{16. Sensul discursiv poate fi prezent la nivel transfrastic. In acest sens retine lectura volumului semnat de prof. dr. Carmen Vlad, Sensul, dimensiune fundamentala a textului, Ed. Dacia, 1994, Cluj-Napoca.}

^{17. Sensul “scalar” al partitivului DE este asemanator adverbelor sau pronumelor relative cu valoare adverbiala implicate in formarea gradelor de comparatie.}

^{18. In traduceri partitivul preceda un singular posesiv, si nu plural.}

^{Exemple: A book of mine( lb. engleza)/ Un livre de moi (lb. franceza).}

^{Ca jonctiv de este integrat structurii nominale: A silk dress=o rochie de matase}

^Bibliografie

^{Dan Barbu, Structura logica a morfosintaxei limbii romane, Bucuresti, 1995}

^{Luminita Chiorean, Adjunct verbal conotativ-definire. Descriere semantica si stilistica,}

^{in Studia Universitatis “Babes-Bolyai”, XLIV/ 3-4, Cluj-Napoca,1999, p.19-25}

Eugen Coseriu, Lingvistica: starea ei actuala, in Revista de lingvistica si stiinte literare, 1993, Buc.

^{Ion Coteanu, Anticiparea complementului prin pronume, o regula gramaticala noua?, LR, 1963/3, p. 242-246}

^{D.D.Drasoveanu, Sintagma “verb+adjectiv”- o certitudine?, in CL, XVIII, nr.2, 1973, p.265-277}

D.D.Drasoveanu, Teze si antiteze, Clusium, Cluj-Napoca, 1997

Maria Manoliu Manea, Sistematica substitutelor in limba romana standard, Buc, 1968

^{G.G.Neamtu, Despre calitatea de pronume a lui cel(cea . ), in CL, XV, nr.2, 1970}

^{G.G.Neamtu, Cel (cea, cei, cele)- schita morfosintactica, in CL, XXXVIII, nr.1-2,}

^{Cluj-Napoca, 1993, p.191-203}

^{G.G.Neamtu, Teoria si practica analizei gramaticale, Ed.Excelsior, Cluj, 1999}

^{Theodor Hristea, Sinteze de limba romana,  Bucuresti, 1984}

Carmen Vlad, Sensul, dimensiune fundamentala a textului, Ed. Dacia, 1994, Cluj

^{***Gramatica limbii romane, Ed.Acad., Buc., 1963}