Derivarea

DERIVAREA

Derivarea presupune adaugarea (uneori eliminarea) unor sufixe lexicale sau a unor prefixe, la un cuvant (chiar la o radacina sau la un radical), pentru a se obtine cuvinte noi sau cu sens modificat. Ca mijloc intern de imbogatire a vocabularului, derivarea sta la baza formarii familiei lexicale.

Familia lexicala este un grup de cuvinte cu sens inrudit, format prin derivare, compunere sau schimbarea valorii gramaticale (conversiune) de la un termen comun, denumit cuvant de baza. Spre exemplu, familia lexicala a termenului vant este formata din urmatoarele cuvinte: vant – cuvant de baza cu desinenta zero; vanticel – derivat cu sufixul substantival diminutival –icel (format din doua sufixe diminutivale: -ic + -el); vantisor – derivat cu sufixul substantival diminutival – isor; vantut, vanticut – derivate populare cu sufixele substantivale diminutivale –ut/-icut; a vantura – derivare + conversiune; verb obtinut de la forma de plural vanturi, cu sufixul verbal pentru conjugarea I –a; vanturare – conversiune; infinitiv lung substantivizat, obtinut de la verbul a vantura cu sufixul substantival abstract –re (unii lingvisti il considera derivat lexical); vanturat, -a – conversiune; adjectiv provenit din participiu, cu sufixul adjectival pentru participii/ sufix morfologic –at; vanturator, vanturatoare – derivate cu sufixele substantivale de agent –(a)tor/-(a)toare; vanturabil, -a – derivat cu sufixul adjectival –bil; in anumite contexte, mai pot aparea derivatele nevanturat, a revantura . sau compusele Vant de Seara, Vant de Zori . (in basmele populare).

Radacina este segmentul comun al tuturor cuvintelor derivate care formeaza o anumita familie lexicala, avand urmatoarele caracteristici:

se obtine direct de la cuvantul de baza (cuvantul de la care se porneste in formarea familiei lexicale), eventual prin eliminarea ultimei vocale (desinenta, sufix verbal), dupa modelul: om (cuvant de baza cu desinenta zero si radacina om) + usor (sufix substantival diminutival) = omusor; frunza (cuvant de baza cu desinenta –a si radacina frunz-, obtinuta prin eliminarea desinentei) + uca (sufix substantival diminutival) = frunzuca;

poate contine usoare modificari de sunete, denumite alternante fonetice (vocalice sau consonantice), dupa modelul carte (cuvant de baza cu desinenta –e) – cart (radacina obtinuta prin eliminarea desinentei, cu alternanta vocalica a/a si consonantica t/t) + -oi/ -oaie (sufix substantival augmentativ) = cartoi/ cartoaie;

in derivatele primare (cuvintele derivate obtinute direct de la cuvantul de baza, prin alipirea unui singur sufix sau a unui prefix), radacina este si radical: om – omulet/ neom . (om = radacina si radical, la care se alipeste sufixul substantival diminutival – ulet/ prefixul ne-).

Radicalul (sau tema lexicala) este segmentul comun tuturor cuvintelor derivate ale unei familii lexicale, care ramane acelasi pe parcursul flexiunii cuvantului (declinare si conjugare). In derivatele secundare (cuvintele derivate obtinute de la un cuvant el insusi derivat sau de la un segment care este mai mare sau mai mic decat radacina) radicalul este diferit de radacina, fiind format din:

radacina + sufix: a munci + -tor (sufix substantival/ adjectival de agent) = muncitor; de la acesta se va obtine radicalul muncitor, format din radacina munc(i) + sufixul –tor, la care se pot adauga sufixe sau prefixe, pentru a se forma alte cuvinte derivate/ derivate secundare (,,lant derivativ”): muncitoresc , antimuncitoresc . ;

radacina + prefix: ne- + bun = nebun (substantiv/ adjectiv derivat ); de la acesta se va obtine radicalul nebun (radacina bun + prefixul negativ ne-), la care se pot adauga alte sufixe sau prefixe, pentru obtinerea unor derivate secundare nebunie, innebuni . ;

prefix + radacina + sufix: verde (cu radacina verd-/ verz-) se va obtine verbul derivat in + verde + i = a inverzi; de la radicalul inverz(i), prin adaugarea altor sufixe sau prefixe, se formeaza derivatele secundare de tipul inverzibil, neinverzit . ;

radacina + grup de sunete fara un inteles anumit (afix propriu-zis): de la cuvantul de baza baba se va obtine radicalul baborn- (radacina bab- + afixul –orn, care seamana cu un sufix, dar nu are si un sens bine precizat), la care se poate adauga sufixul –ita, pentru a se forma derivatul secundar babornita;

uneori, de la radacina se elimina un afix (derivare regresiva), la radicalul astfel obtinut adaugandu-se alte sufixe sau prefixe, pentru a se obtine derivatele secundare de tipul cuviinta (derivat obtinut prin eliminarea afixului –en- de la verbul a se cuveni, iar la radicalul cuvi- se alipeste sufixul substantival abstract –inta).

Sufixul (sunetul sau grupul de sunete care se alipeste la sfarsitul unei radacini sau al unui radical, pentru a se forma cuvinte cu sens nou sau modificat) poate fi gramatical sau lexical.

a. sufixul gramatical (sau morfologic) este sunetul sau grupul de sunete care se alipeste la sfarsitul radacinii sau al radicalului, pentru ca, singur sau impreuna cu desinenta, sa indice diferitele categorii gramaticale (genul si numarul la substantive si adjective, persoana si numarul la verbe), dupa modelele:

citit, -a – radacina/ radicalul cit- de la verbul a citi + sufixul adjectival pentru participii/ sufix morfologic –it;

aducand – radacina/ radicalul aduc- de la verbul a aduce + sufixul verbal (morfologic) –and;

lucram – radacina/ radicalul lucr- de la verbul a lucra + sufixul morfologic –a- + desinenta verbala –m pentru persoana I singular.

Cuvintele care contin sufixe gramaticale (morfologice) nu sunt considerate ca derivate.

b. sufixul lexical are un sens bine precizat, iar prin adaugarea lui la o radacina sau la un radical se obtin cuvinte cu sens nou sau modificat (derivate lexicale).

Lucrare: Nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici - demonstratia ca este nuvela Eseu: Ultima noapte de dragoste - roman modern de tip subiectiv - constructia subiectului si conflictul din roman

In functie de partea de vorbire care se obtine cu ajutorul lor, sufixele lexicale se pot grupa in:

sufixe substantivale:

diminutivale (care micsoreaza): fetita, tatic, copacel, carticica, fratior, pomisor;

augmentative (care maresc): maturoi, copilandru, baietan . ;

motionale (indicand genul natural): rata – ratoi, gasca – gascan . , roman – romanca, rus – rusoaica, bucatar – bucatareasa . ;

de agent (indicandu-l pe autorul actiunii): moara – morar, pompa – pompier, a invata- invatator, a canta – cantaret . ;

colective (indicand grupari): frunzis, frunzet, frunzarie, frunzaraie, frunziste . ;

indicand provenienta: Iasi – iesean, Arad – aradean/ aradan, Buzau – buzoian;

generale/ abstracte: uzura, fereala, posibilitate, barbatie, tampenie, goliciune .

sufixe adjectivale (uneori apar ca diminutivale, de agent, indicand provenienta . sau pot avea un sens peiorativ/ depreciativ): lenes, rubiniu, tinerel, caldisor, digerabil, frumusica, muncitor, dunarean, osos, tuciuriu, galbior, lumesc, dornic .  

sufixe verbale (apar la forma de infinitiv prezent, dand tipul conjugarii, si la anumite forme verbale compuse cu infinitivul:voi lucra, ar parea, nu cere!; ele pot fi si sufixe lexicale, deoarece cu ajutorul lor se pot obtine verbe de la alte parti de vorbire: creion – a creiona, pace – a pacifica, limpede – a limpezi . , dar si sufixe morfologice, intrucat sunt caracteristici ale modului infinitiv):

pentru conjugarea I: -a, -isa, -iza, fica (a valsa, a veghea, a finisa, a bagateliza, a radiofica . );

pentru conjugarea a II-a: -ea (a avea, a parea, a putea . );

pentru conjugarea a III-a: -e (a cere, a culege, a duce . );

pentru conjugarea a IV-a: -i, -i, -ai, -ai, -ui, -ani, -ari, -isi (a iubi, a cobori, a carai, a behai, a varui, a macani, a calari, a silabisi . ).

sufixe adverbiale: barbateste, realmente, taras, grapis .

Atentie ! A nu se confunda sufixele (gramaticale/ morfologice si lexicale) cu desinenta sau cu articolul hotarat enclitic. Desinenta (sunet sau grup de sunete finale, fara un sens bine precizat) apare si la cuvinte de baza, si la cuvinte derivate, pentru a indica principalele categorii gramaticale ale acestuia – genul si numarul la substantive, la adjectivele variabile si la unele numerale (pe parcursul declinarii), precum si persoana si numarul, la verbe (in situatia conjugarii), nefiind astfel implicata in procesul derivarii. Articolul hotarat enclitic apare numai la substantive (elevul, elevei . ), la adjectivele antepuse (batranul om) si la alte parti de vorbire substantivizate ( muncitorii, zecele, eul poetic, ranitului, mersul . ). Pentru a nu confunda aceste elemente care intra in componenta cuvantului, oferim cateva modele de analiza a unor termeni apartinand familiei lexicale a substantivului cafea:

cafea (cuvant de baza, substantiv) are desinenta –a pentru feminin, singular, forma de nominativ/ acuzativ, iar la plural are desinenta –le (cafele);

cafeaua (cuvant de baza, substantiv) contine radacina/ radacina café- + desinenta –a- + vocala tematica (de legatura) –u- + articolul hotarat enclitic –a pentru feminin, singular, forma de nominativ – acuzativ;

cafeluta, -e (cuvant derivat, substantiv) contine radicalul cafel- de la forma de plural nearticulat cafele + sufixul substantival diminutival –uta (cu desinenta de singular –a/ de plural –e);

cafelutei (cuvant derivat, substantiv) contine radicalul cafel + sufixul substantival diminutival –uta, cu desinenta de plural –e + articolul hotarat enclitic –i pentru forma de genitiv-dativ, singular.

Prefixul este sunetul sau grupul de sunete, purtator de sens, care se alipeste inaintea unui cuvant (dar si inaintea unei radacini sau a unui radical), pentru a se obtine cuvinte cu sens nou sau modificat. In categoria prefixelor, alaturi de prefixele propriu-zise ale limbii romane (a-, co-, com-, con-, de-, des-, dez-, dis-, diz-, i-, in-, im-, im-, in-, ne-, pre-, ra-, ras-, raz-, re-, sub- . ), apar si prefixoidele (sau falsele prefixe, provenite din greaca sau latina si avand un sens mai bine precizat decat prefixele propriu-zise: ante-, anti-, arhi-, extra-, hiper-, inter-, intra-, intre-, post-, super-, supra-, ultra-, trans- . ).

Prefixele (si prefixoidele) pot fi alipite:

inaintea unui cuvant (de baza sau derivat): nebun, reciti, prelua, transport . ;

inaintea unui radical (obtinandu-se asa-numitele formatii derivative paralele): a imbraca – a dezbraca, implicit – explicit, intrinsec – extrinsec .

In functie de sensul pe care il confera cuvintelor, prefixele se pot grupa in:

prefixe negative: anormal, analfabet, imoral, incert, imposibil, nedemn . ;

prefixe antonimice (fixate pe serii antonimice):

zero/ prefixe negative: moral – amoral, material – imaterial, corect – incorect, posibil – imposibil, demn – nedemn . ;

zero/ de-, des-, dez-, dis-: sara – desara, coase – descoase, amagi – dezamagi, placea – displacea;

sub-/ prefixe superlative: subdezvoltat - superdezvoltat, supradezvoltat, subsonic – hipersonic, supersonic . ;

de-, des-, dez-, dis-/ in-, im-, in-: inculpa – disculpa, insuruba – desuruba, imbraca – dezbraca . ;

alte serii antonimice: interior – exterior, intracarpatic – extracarpatic, prenatal – postnatal, profascist – antifascist..;

prefixe indicand superlativul – mai vechi: stravechi, preainaltatul (imparat), arhicunoscut . sau neologice: extrafin, hipersensibil, superdezvoltat, supraetajat, ultraaglomerat . .;

prefixe indicand reciprocitatea: cooperare, concetatean, compatriot .

prefixe indicand repetarea: a reciti, a relua, a rememora . ;

prefixe indicand calitatea situata sub o limita conventionala (uneori, cu sens depreciativ): subsumat, subdezvoltat, subnutrit . ;

prefixe indicand operatia inversa celei de baza (eventual modificarea ei): desara, deshama, dezbate, dizarmonic . ;

prefixe indicand intensificarea (uneori, modificarea sensului): rasuci, rascumpara, razbate . ;

prefixe indicand interiorul/ exteriorul: intrinsec – extrinsec, intracelular – extracelular . ;

prefixe cu sens temporal: preuniversitar – postuniversitar, antebelic – postbelic .

Atentie la ortografierea prefixelor si a sufixelor !

sufixele –ean, -eala, -eata se scriu cu –ea- dupa consoanele –s/ -j: clujean, osean, roseala, oblojeala, roseata . (a nu se confunda cu scrierea verbelor nederivate: a aseza – asaza, a insela – insala in care nu exista sufix lexical, ci desinenta verbala pentru persoana a III-a);

in scrierea sufixelor –(t)ie/ -(t)iune se va tine seama de criteriul istoric (de momentul cand au intrat cuvintele in limba) si de criteriul semantic (de sensul pe care il au cuvintele derivate intr-un context), existand:

forme duble ale aceluiasi cuvant (o forma arhaica si o forma acceptata de normele limbii literare, subliniata in exemplele urmatoare): natie – natiune, meditatie – meditatiune . ;

forme diferite, denumind obiecte diferite: functie (rang) – functiune (stare de functionare), fractie (matematica) – fractiune (politica), portie (de mancare) – portiune (de teren), ratie (de mancare) – ratiune (judecata), reactie (chimica) – reactiune (politica), statie (de autobuz) – statiune (balneara)

prefixul des- devine dez- inaintea unui cuvant care incepe cu vocala sau cu vreuna dintre consoanele b, d, g, v, m, n, l, r: dezamagi, dezechipa, dezinforma, dezordonat, dezumanizare, dezbate, dezdoi, dezgoli, dezvalui, dezmosteni, deznoda, dezlega, dezradacina . ;

prefixul ras- devine raz- inaintea unui cuvant care incepe cu vreuna dintre consoanele b, d, g, j, n: razbate, razda, razgandi, razjudeca, raznepot . ;

prefixele con-, in-, in- se scriu com-, im-, im- inaintea consoanelor p si b: complacea, combate, imposibil, improbabil, imbarbata, impaciuitor . ;

prefixul con- devine co- inaintea unor cuvinte care incep cu vocala o: cooperare, cooperativa, coordonare . sau in cuvintele colaborare, colaborator, comesean;

prefixele des-, ras-, trans- pierd consoana finala –s cand se alipesc unor cuvinte care incep cu aceeasi consoana (des- devine de- si inainte de s sau j): desara, desarcina, desuruba, dejuca, dejuga, rasufla, rasuci, transcrie . (exceptii: transsaharian, transsiberian).