FIGURILE DE STIL

Figura de stil este un procedeu utilizat pentru a creste expresivitatea unui text, care nu defineste, ci sugereaza, pentru ca lumea prezentata este imaginara.

PERSONIFICAREA este figura de stil prin care se atribuie insusi omenesti unor fiinte necuvantatoare, unor lucruri, unor fenomene ale naturii.

,, Primavara, mama noastra,

Sufla bruma de pe coasta. " ( Folclor )

,, Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada . "

( Vasile Alecsandri - Iarna )

,, Singuratice izvoare fac cu valurile larma . "

( Mihai Eminescu - Calin ( file din poveste ) )

COMPARATIA este figura de stil cu ajutorul careia se exprima un raport de asemanare intre doua obiecte, persoane sau actiuni, cu scopul de a evidentia sau de a evoca unul dintre termeni.

,, Soarele rotund si palid se prevede printre nori

Ca un vis de tinerete printre anii trecatori. "

( Vasile Alecsandri - Iarna )

,, Pe un deal rasare luna, ca o vatra de jaratic. "

( Mihai Eminescu - Calin ( file din poveste ) )

,, Frumos e campul ce se-ntide ca si o mare de verdeata . "

( Alexandru Macedonski - Padurea )

,, . ca-s plin de noroc ca broasca de par . "

( Ion Creanga - Amintiri din copilarie )

ENUMERATIA este figura de stil care consta intr-o insiruire de termeni de acelasi fel sau cu sensuri apropiate, facuta cu scopul de a evidentia ideea exprimata.

,, Sa strecor pe un fir de ata

Micsorata, subtirica si nepipaita viata. " ( Tudor Arghezi - Cuvant )

,, . erau stigleti cu pete de sange, pitigoi rotunzi cu pene cenusii si negre, cintezi cu piepturile caramizii. " ( Mihail Sadoveanu - In padurea Pietrisorului )

,, Grasut, curat, atragator,

In fracul lui stralucitor

Asa era Apolodor " ( Gellu Naum - Cartile cu Apolodor )

REPETITIA este figura de stil care consta in reluarea de doua sau de mai multe ori a aceluiasi sunet, cuvant, grup de cuvinte sau a aceleiasi relatii sintactice.

Repetitia, in functie de nivelul limbii la care se intalneste, este:

fonetica

lexicala

gramaticala

REPETITIA FONETICA

ALITERATIA consta in repetarea unei consoane.

,, Si-n creasta coifului inalt

Prin vulturi vantul viu vuia,

Vreun print mai tanar cand trecea . " ( George Cosbuc - Nunta Zamfirei )

,, Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni il incarca . " ( Mihai Eminescu - Lacul )

,, Am discutat multe si marunte. "

ASONANTA consta in repetarea vocalei accentuate in doua sau mai multe cuvinte.

,, Apele plang clar izvorand in fantane . " ( Mihai Eminescu - Sara pe deal )

,, Las sa vie cat de multi,

Sa ai cu cin sa te lupti. " ( Pintea Viteazul )

,, Se plimba ca voda prin loboda. "

REPETITIA LEXICALA

,, Si plutesti, plutesti, plutesti,

Printre alge, printre pesti

Si inoti, inoti, inoti,

Pana simti ca nu mai poti " ( Gellu Naum - Cartile cu Apolodor )

,, O furnica mica, mica,

Dar infipta, vasazica . " ( Tudor Arghezi - O furnica )

Stapane, stapane,

Iti cheama s-un cane . " ( Miorita )

Eseu: Ganglionii nervosi - ganglionul spinal la pisica Referat: Formarea si dezvoltarea oaselor - osificarea intramembranoasa si intracartilaginoasa

Vrea totul, stie totul, poate totul.

EPITETUL esta figura de stil care consta in determinarea unui substantiv sau a unui verb printr-un adjectiv sau adverb, evidentiind insusiri deosebite ale obiectului sau ale actiunii.

Epitetul ornant:

,, S-a dus zapada alba de pe intinsul tarii . " ( Vasile Alecsandri - Sfarsitul iernei . )

,, Dumbrava cea verde pe mal

Se-oglinda in umedul val . " ( Mihai Eminescu - Frumoasa-i . )

Epitete ale substantivului:

,, . se ridica departe intr-un pisc prapastios, in varful caruia sageata spre cer un brad vechi, care vestea cel intai, printr-un suiet adanc, sosirea vanturilor. "

( Mihail Sadoveanu - In padurea Pietrisorului )

Epitete ale verbului:

,, . imi pare

ca ochii tai, adancii, sunt izvorul

din care tainic curge noaptea peste vai . " ( Lucian Blaga - Izvorul noptii )

Epitet simplu:

,, . or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori . "

( Lucian Blaga - Izvorul noptii )

Epitet dublu:

,, Vesela, verde campie acu-i trista, vestezita . "

( Vasile Alecsandri - Sfarsit de toamna )

Epitet triplu:

,, . razbatea o chemare nedeslusita, moale, stansa. "

( Mihail Sadoveanu - In padurea Pietrisorului )

Epitet in cumul:

,, Rece, fragila, noua, virginala

Lumina duce omenirea-n poala. " ( Tudor Arghezi - Vant de toamna )

Epitetul se poate combina si cu alte figuri de stil, fiind:

Epitet personificator:

,, Langa lacul care-n tremur somnoros si lin se bate,

Vezi o masa mare-ntinsa cu faclii prea luminate."

( Mihai Eminescu - Calin ( file din poveste ) )

Epitet metaforic.

,, In vremile batrane, candva, nu se stie cand, acest fel de pereti se aflau cu partea de din sus privind tocmai spre cer . "             ( Ioan Slavici - Popa Tanda )

Epitet hiperbolic:

,, Gigantica poart-o cupola pe frunte . " ( George Cosbuc - Pasa Hassan )

HIPERBOLA este figura de stil care consta intr-o exagerare, prin marirea sau micsorarea obiectului.

Hiperbola apare totdeauna combinata cu o alta figura de stil:

Metafora:

,, Gigantica poart-o cupola pe frunte,

Si vorba-i e tunet, rasufletul ger,

Iar barda din stanga-i ajunge la cer,

Si voda-i un munte. " ( George Cosbuc - Pasa Hassan )

Comparatie:

,, Crapii-n ele-s cat berbecii,

In pomi, piersici cat dovlecii,

Pepenii de zahar rosu,

In grau, spicul cat cocosul . " ( Tudor Arghezi - Mama Tara )

Epitet:

,, O ! tablou maret, fantastic ! . Mii de stele argintii

In nemarginitul templu ard ca vecinice faclii. "

( Vasile Alecsandri - Mezul iernei )

ANTITEZA este figura de stil care consta in punerea in opozitie a doua cuvinte, idei, imagini, personaje, situatii menite sa se reliefeze reciproc.

,, Nu stie de-i vis, ori aieve-i . " ( George Cosbuc - Pasa Hassan )

,, Ea un inger ce se roaga,

El un demon ce viseaza;

Ea o inima de aur -

El un suflet apostat. " ( Mihai Eminescu )

METAFORA este figura de stil prin care se trece de la semnificatia obisnuita a unui cuvant sau a unei expresii la o alta semnificatie, trecerea facandu-se pe baza unei com-paratii subintelese.

,, Ele sar in bulgari fluizi . " ( Mihai Eminescu )

,, Soarele, lacrima Domnului, cade in marile somnului " ( Lucian Blaga )

,, Facutul meu, Cuvantul

Paste-n munte

Imagini verzi sub norii toamnei grei. "

( Constanta Buzea - Facutul meu, Cuvantul )

ALEGORIA este figura de stil care consta in prezentarea unei idei abstracte prin elemente concrete, substituind o imagine cu alta pe baza unor asemanari.

In Miorita, ideea abstracta a mortii este inlocuita de imaginea concreta a unei nunti:

,, Sa le spui curat

Ca m-am insurat

Cu-o mandra craiasa,

A lumii mireasa . " ( Miorita )

INVERSIUNEA este figura de stil care consta in modificarea, in primul rand, a topicii propozitiei si, in al doilea rand, mai rar, a frazei cu scopul de a scoate in evidenta un cuvant sau o propozitie.

,, Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni il incarca " ( Mihai Eminescu - Lacul )

,, Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada . "

( Vasile Alecsandri - Iarna )

INVOCATIA este o formula de adresare catre o persoana absenta sau imaginara, de la care nu se asteapta un raspuns. Este situata, de obicei, la inceputul operei si este realizata prin substantive in cazul vocativ. Este un procedeu specific stilului retoric.

,, Frumoaso,

ti-s ochii- asa de negri incat seara

cand stau culcat cu capu-n poala ta . " ( Lucian Blaga - Izvorul noptii )

SIMBOLUL este figura de stil (procedeul artistic) care consta in utilizarea numelui unui obiect concret pentru a desemna un alt obiect sau, cel mai adesea, o idee abstracta. Simbolul este o imagine care revine cu insistenta intr-un text literar si care ocupa o pozitie cheie, esentiala pentru eroul liric sau epic, pentru conflict etc. .

,, imi pare

ca ochii tai, adancii, sunt izvorul

din care tainic curge noaptea peste vai . " ( Lucian Blaga - Izvorul noptii )

OXIMORONUL este figura de stil care consta in asocierea neasteptata, cu efecte expresive surprinzatoare, a doi termeni contradictorii sau chiar cu semnificatii opuse.

,, Izvorul noptii - ( . )

lumina mea. " ( Lucian Blaga - Izvorul noptii )

VERSIFICATIA sau PROZODIA

VERSUL este un rand dintr-o poezie.

STROFA este o grupare de versuri, in numar variabil, despartita de alte asemenea unitati printr-un spatiu alb.

Dupa numarul de versuri, strofa este:

Monovers - cand este alcatuita dintr-un vers.

Distih - cand este alcatuita din doua versuri.

Tertina - cand este alcatuita din trei versuri.

Catren - cand este alcatuita din patru versuri.

Strofa mai poate avea cinci versuri (cvinarie), sase versuri (sextina), sapte versuri (septima), opt versuri (octet), noua versuri (nona), zece versuri (decima).

MASURA reprezinta numarul de silabe dintr-un vers.

RIMA consta in potrivirea sunetelor de la sfarsit de vers, incepand cu ultima vocala accentuata.

Tipuri de rime:

Monorima - cand toate versurile rimeaza ( a a a a ):

,, La circ, in targul Mosilor,

Pe gheata unui racitor,

Traia voios si zambitor

Un pinguin din Labrador. " ( Gellu Naum - Cartile cu Apolodor )

Rima imperecheata - cand primul vers rimeaza cu al doilea si al treilea cu al patrulea ( a a b b )

,, Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,

Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;

Fulgii zbor, plutesc an aer ca un roi de fluturi albi,

Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi. "

( Vasile Alecsandri - Iarna )

Rima incrucisata - cand primul vers rimeaza cu al treilea si al doilea cu al patrulea

( a b a b ):

,, A fost odata ca-n povesti,

A fost ca niciodata,

Din rude mari imparatesti,

O prea frumoasa fata. "               ( Mihai Eminescu - Luceafarul )

Rima imbratisata - cand primul vers rimeaza cu al patrulea si al doilea cu al treilea

(a b b a ):

,, Tot miroase via a tamaios si a coarna,

Mustos a piersici coapte si crud a foi de nuc .

Vezi, din zavoi sitarii spre alte veri se duc;

Ce vrea cu mine toamna pe dealuri de ma-ntoarna? ( Ion Pillat - In vie )

Cand versurile nu rimeaza, se numesc versuri albe.

Versurile lipsite de rima, fara structura ritmica regulata, se numesc versuri libere.

RITMUL consta in succesiunea regulata si armonioasa a silabelor accentuate si neaccentuate dintr-un vers.

PICIORUL METRIC ( METRUL ) este unitatea ritmica alcatuita dintr-un numar constant de silabe accentuate si neaccentuate care se repeta intr-un vers.

Printre picioarele metrice sunt:

Troheul - picior bisilabic, in care prima silaba este accentuata si a doua este neaccentuata.

Iambul - picior bisilabic, in care prima silaba este neaccentuata si a doua este accentuata.

Amfibrahul - picior trisilabic, in care prima silaba si atreia sunt neaccentuate iar a doua silaba este accentuata.

In functie de tipul de picior metric, ritmul poate fi:

Ritm trohaic - alcatuit dintr-o succesiune de trohei

Ritm iambic - alcatuit dintr-o succesiune de iambi

Ritm amfibrahic - alcatuit dintr-o succesiune de amfibrahi.

CEZURA - pauza ce se face in interiorul versului.