BASMUL POPULAR

I.         Definitie. Generalitati

Basmul popular - specie a genului epic in proza, de mare intindere, cu actiune mai degraba conventionala, continand o impletire de elemente reale si fabuloase, fantastice si supranaturale, axata pe ideea binelui care invinge totdeauna raul si avind astfel o marcata valoare etica si morala.

Dupa schema lui V.I.Propp, personajele basmului, raportate la erou (Praslea cel Voinic, personaj principal pozitiv), se clasifica in raufacatori (al caror rol este de a tulbura ordinea existenta, de a aduce cu sine o nenorocire sau o nelegiuire, aflate in antiteza cu eroul: cei trei zmei, balaurul si, de la un punct, fratii lui Praslea), in donatori (personaje intalnite de erou, care ii daruiesc un obiect miraculos ce va contribui la depasirea unui impas: fata cea mica) si in ajutoare (personaje care se pun la dispozitia eroului: corbul, puii de zgripsor, zgipsorul). Schema dupa care se construieste basmul ar fi urmatoarea: eroul pleaca la drum (prilej de initiere), trece diferite probe in care ii infrunta pe raufacatori, avand alaturi ajutoarele si donatorii, la capatul drumului asteptandu-l rasplata binemeritata.

Basmul popular are caracterele generale ale creatiei folclorice:  este oral (este transmis prin viu grai), anonim (nu se cunoaste numele autorului /povestitorului popular), colectiv (pana la forma finala, au contribuit generatii succesive de creatori) si traditional (creatorul anonim recurge la teme, motive, idei si procedee constructive consacrate de traditie si acceptate de colectivitatea in care traieste).

Trasaturile definitorii prin care basmul se diferentiaza de alte creatii populare sunt urmatoarele: fortele binelui triumfa in confruntare cu fortele raului; prezenta formulelor specifice (initiale, mediane, finale); intrepatrunderea planurilor real-fabulos; prezenta unor motive narative diverse : calatoria ca drum initiatic, lupta cu zmeii, victoria personajului pozitiv, probele depasite de erou, prin care isi probeaza barbatia si curajul etc.; personajele basmului sunt simbolice, avand calitati exceptionale in situatii exceptionale: eroul se poate metamorfoza; timpul actiunii este fabulos, mitic; sunt prezente cifrele magice, simbolice; finalul este fericit, axat pe rasplata eroului.

Basmul popular Praslea cel Voinic si merele de aur, cules de Petre Ispirescu de la tatal sau, publicat in revista ,,Taranul roman" (1862) si inclus in volumul ,,Legendele si basmele romanilor" (1872), este unul dintre cele mai cunoscute basme romanesti, ce respecta schema propusa mai sus. Praslea, eroul basmului, trece prin mai multe probe in confruntarea cu fortele raului si cu invidia fratilor mai mari, pe parcursul carora isi probeaza barbatia, curajul si istetimea (paza merelor de aur, ranirea zmeului, calatoria pe ,,taramul celalalt", infrangerea zmeilor, ajutorul dat puilor de zgripsor etc.), la final fiind rasplatit prin casatoria cu aleasa inimii si mostenirea imparatiei tatalui sau.

II.       Caracteristicile actiunii

Naratiunea/ povestirea:

este rectilinie/ liniara, alcatuita dintr-o succesiune de secvente/ momente narative: furtul merelor de aur, paza gradinii, urmarirea zmeilor, coborarea pe ,,taramul celalalt", lupta cu zmeii, abandonarea lui Praslea, ajutorul dat puilor de zgripsor, revenirea eroului in lumea reala, restabilirea adevarului, pedeapsa data fratilor, recompensa pe care o primeste eroul;

se observa ca actiunea este mai degraba conventionala, asemenea schema narativa (succesiune a secventelor narative) fiind intalnita in majoritatea basmelor; in actiune apar elemente reale/ posibile (invidia fratilor, dragostea lui Praslea pentru fata imparatului etc.), dar si elemente apartinand fantasticului si supranaturalului (gradina cu merele de aur, lupta cu zmeii, ,,taramul celalalt", ajutorul dat de zgripsorul, balaurul, furca de aur ce toarce singura etc.).

actiunea are o functie etica si moralizatoare (tulburarea ordinii firesti a lucrurilor este inlaturata, binele triumfand asupra raului, iar eroul este rasplatit pe masura faptelor sale); in basmele romanesti eroul si eroina au cele mai alese trasaturi fizice si morale, intruchipand imaginea unui cuplu ideal.

Conflictul:

conflictul principal este expresia luptei care se duce intre bine si rau, avand, asadar, o valoare etica si moralizatoare; porneste de la pretextul furtului merelor de aur din gradina imparatului, prilej pentru povestitorul popular de a a duce in prim-plan imaginea eroului Praslea, care intruchipeaza ideea de bine, adevar si dreptate, in  infruntarea cu zmeii;

exista si conflicte secundare (spre exemplu, intre Praslea si fratii sai), dar care nu modifica statutul eroului si nici trasaturile de caracter.

III.      Caracteristicile subiectului

momentele subiectului apar in succesiunea expozitiune-intriga-desfasurarea actiunii-punct culminant- deznodamant;

Lucrare: Sistemul circulator la om - inima, vasele de sange Lucrare: Boala lui parkinson

in basm apar formule traditionale (initiale: A fost odata ca niciodata, mediane: si merse el ce merse, de incheiere/ finale: Si-am incalecat pe-o sea . ), clisee conventionale, sabloane, repetitii complexe.

Expozitiunea:

se deschide cu formula initiala A fost odata ca niciodata care sugereaza cititorului/ ascultatorului intrarea in timpul si in spatiul miraculos al basmului;

apar in date generale, schematice, personajele implicate in actiune (imparatul, cei trei fii ai acestuia, zmeii), precum si elemente/ detalii prin care se contureaza imprejurarile conflictului (furtul repetat al merelor de aur din gradina imparatului); 

Intriga:

are menirea de a face posibila aparitia conflictului si constituie mai degraba un pretext al acestuia (furtul repetat al merelor de aur din gradina imparatului, nereusita fratilor mai mari ai lui Praslea);

pune in lumina statutul initial al eroului - mezinul/ ,,Praslea", desconsiderat de imparat si de fratii mai mari, reuseste in mod ingenios sa-si organizeze panda sa-l raneasca pe hot;

de cele mai multe ori este un pretext pentru declansarea conflictului.

Desfasurarea actiunii:

este mai degraba conventionala si contine o succesiune de secvente narative: urmarirea zmeului ranit, coborarea pe ,,taramul celalalt", lupta cu zmeii si infrangerea acestora, salvarea fetelor rapite de zmei, transformarea palatelor zmeilor in mere de aur, lupta cu balaurul etc.

accentul cade pe sublinierea actiunilor lui Praslea, menite sa-i puna in lumina trasaturile morale si de caracter, specifice eroului de basm: barbatia si curajul, tineretea si voinicia, istetimea si perseverenta, simtul onoarei, al masurii si al echilibrului etc.

Punctul culminant:

contine un lant  de momente de maxima tensiune, in functie de evolutia conflictelor, cand se hotaraste soarta eroului principal: incercarea fratilor mai mari de a-l omori pe Praslea, reintoarcerea de pe ,,taramul celalalt", judecarea fratilor;

povestirea continua intre aceste puncte culminante (angajarea lui Praslea la un argintar, faurirea obiectelor de aur, prin intermediul carora este recunoscut de fata cea mica a imparatului), astfel incat atentia ascultatorului este permanet mentinuta treaza.

Deznodamantul:

are un caracter optimist, fiind axat pe triumful deplin al eroului: pedepsirea fratilor, casatoria cu aleasa inimii si mostenirea unei jumatati din imparatia tatalui sau;

apare o formula tipica de incheiere, prin care se sugereaza sfarsitul conflictului, iesirea din timpul fabulos al basmului si revenirea la realitate.

IV.     Caracteristicile personajelor

Personajele - trasaturi generale:

intruchipeaza tipuri umane situate in antiteza (Praslea - eroul basmului zmeii, balaurul si, pana la un punct, fratii cei mari- antagonistii/ personajele negative; fata cea mica a imparatului - eroina; zgipsorul, argintarul - ajutoarele

in portretizarea personajelor apar mai ales procedee indirecte (trasaturii morale desprinse din fapte si comportament, din relatiile cu celelalte personaje, din vorbire, din mediul in care sunt situate, din statutul pe care il au in basm);

mai ales in portretizarea eroului si a eroinei se respecta principiul corespondentei dintre fizic si psihic (trasaturilor fizice le corespund trasaturi morale pe potriva).

Protagonistul/ eroul basmului (personajul central pozitiv):

ramane neschimbat (nu se nuanteaza), de la inceput avand statutul de fiu mai mic al imparatului, strabatand un drum de initiere, pana cand triumfa asupra raului;

are trasaturi fundamentale de caracter care presupun valori traditionale colective: inteligenta, intelepciune, ingaduinta si intelegere fata de semeni, calm, simtul masurii si al echilibrului, curaj, vitejie si eroism, tarie morala, generozitate, fidelitate fata de sine si de altii etc.

barbatia, curajul si voinicia sunt vizibile in confruntarile cu zmeii si cu balaurul, istetimea este probata prin ajutorul pe care i-l cere corbului, in schimbul unei recompense sau prin masurile de prevedere pe care si le ia in revenirea pe acest taram, candoarea sufleteasca este o calitate pe care o probeaza in iubirea pentru fata cea mica a imparatului, perseverenta este dovedita in paza gradinii si in indarjirea cu care il urmareste pe hotul merelor de aur, bunatatea sufleteasca se vede atunci cand protejeaza puii de zgripsor sau cand nu doreste sa se razbune pe fratii sai, iar simtul masurii si al echilibrului este prezent pe parcursul tuturor intamplarilor etc.

Personajele negative / opuse protagonistului:

au un caracter slab, sovaitor, si sunt prezentate prin antiteza cu eroul;

are trasaturi de caracter negative, respinse de valorile traditionale colective: viclenie, apararea interesului personal/ imediat, violenta, spirit de razbunare, meschinarie, egoism si avaritie, josnicie, tradare etc.

V.         Procedee de expresivitate artistica; aspecte stilistice

predomina elementele narative (accentul cade pe fapte si pe intamplari, mai putin pe ganduri si pe sentimente), basmul avand o schema narativa conventionala;

secventele descriptive sunt relativ rare, pentru ca descrierea incetineste sau chiar intrerupe naratiunea;

apar cifrele magice (trei frati, trei fete de imparat, trei zile si trei nopti), impletirea intre real si imaginar, obiectele fermecate (furca de aur care toarce singura, closca cu puii de aur);

de cele mai multe ori, apare alternanta naratiune - dialog; vorbirea personajului este introdusa printr-un verb al ,,zicerii": a zice, a spune, a grai, a intreba, a raspunde etc.

totdeauna este prezenta antiteza (intre personaje sau intre situatii).