Cunoastere
luciferica / paradisiaca
Cunoasterea luciferica si cunoasterea
paradisiaca sunt concepte originale, operationale numai in filosofia lui
Lucian Blaga, primul concept (cunoastere
luciferica) desemnand tipul special de cunoastere care consta in "rapirea
echilibrului launtric" al obiectului vazut ca un aisberg, cu o parte relevata si cu o
parte submersa, purtatoare de mister, "rapire de echilibru" incat sa
provoace "o criza in obiect", sa angajeze «"problematicul", tatonarea
teoretica», ori «constructia, adica riscul si esecul, nelinistea si aventura»,
prin potentarea / sporirea misterului, in vreme ce al doilea concept (cunoasterea paradisiaca) - dupa cum
suntem incredintati de filosof tot in «Trilogia cunoasterii» - inseamna tipul
de logica prin care «se statornicesc pozitiile linistitoare, momentele de
stabilitate, permanenta vegetativa si orizonturile, care nu indeamna dincolo de
ele insesi, ale spiritului cunoscator».
