Coordonarea disjunctiva

Coordonarea disjunctiva

Coordonarea disjunctiva se desfasoara intre termeni supusi unei optiuni si care, ca atare, se exclud reciproc; ei nu pot participa simultan la realizarea planului semantic concret al unei functii sintactice si al relatiei sintactice in care functia isi are originea.

Exemplu de coordonare disjunctiva: Vorbeste, atunci, cu mama, cu tata, cu cine vrei (coordonare intre grupuri cu aceeasi pozitie sintactica); "Si eu am, n-am infatisare la douasprezece trecute fix ma duc la tribunal." (I. L. Caragiale, "O scrisoare pierduta"; coordonare intre propozitii);

Coordonarea disjunctiva presupune posibilitatea unei alegeri, a unei selectari care poate implica excluderea sau alternanta termenilor. Termenii corelati prin coordonare disjunctiva au in comun o serie de trasaturi semantice  la care se adauga altele care se exclud reciproc in toate situatiile (Urca sau coboara scara?) sau care doar circumstantial se exclud (Toarna-mi un pahar de vin sau tuica!).

Constructia disjunctiva poate exprima un raport inclusiv (Citeste cursul sau notitele, poate chiar pe amandoua) sau exclusiv, marcat neambiguu de prezenta conjunctiilor inaintea fiecarui termen (Invata sau dupa curs, sau dupa notite.), cu diverse nuante semantice, cum ar fi aproximarea (Cumpara o paine sau doua.) sau explicarea, parafrazarea unui termen prin celalalt (Acolo creste multa matraguna sau doamna-mare, cum ii spuneti voi.).

Coordonarea disjunctiva poate aparea, cu frecvente diferite:

"in limitele propozitiei, la partile de propozitie multiple si complexe (Baiatul SAU fata vine/vin; citeste FIE poezie, FIE proza, FIE teatru);

in limitele frazei, intre  propozitii/sustinute de propozitii importanta, care daca sunt secundare/subordonate, sunt si de acelasi fel"[1].

Exemplu:     Oare ochii ei o mint

SAU aievea-i, adevaru-i?

(Mihai Eminescu, op. cit., p. 103)

Tot ce-a fost ORI o sa fie

In prezent le-avem pe toate.

(Mihai Eminescu, op. cit., p. 149).

Coordonarea disjunctiva, ca si cea copulativa, poate asocia un numar variabil de termeni: Stai, pleci sau te mai gandesti., "Vorbeste in toate limbile fara sa le fi invatat si sporovaieste si-i turuie mereu gura si spune fel de fel de taine si pare (): ba ca  "sacul cu lire de la paharnicul Iordache din Dudesti () se afla acum pus bine", ba ca "adiata lui Agap () nu-i scrisa de raposatul (); ba ca"fratele ala tinerelul () este fata a mai micsoara a lui Ristache Muscalagiul de la Ploiesti...." (I.L.Caragiale, "Kir Ianulea"), Acum se supara, acum ii trece, acum nu reactioneaza in niciun fel.