Comentariu "Moara cu noroc" de Ioan Slavici

Comentariu "Moara cu noroc" de Ioan Slavici

Ioan Slavici, prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, este un autor moralist, fin psiholog, un creator de tipologii. Intreaga creatie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuinta si intelepciune, orice abatere de la aceste principii este grav sanctionata de autor.

Nuvela "Moara cu noroc" a aparut in volumul de debut "Novele din popor", din 1881 si s-a bucurat de o larga aprecieire critica. Caracterizata de G.Calinescu drept o nuvela solida "cu subiect de roman", "Moara cu noroc" este un text in care viziunea este realista, obiectiva si in care se acorda o mare importanta analizei psihologice.

"Moara cu noroc" este o nuvela psihologica ; subiectul fiind inspirit din actualitatea imediata, in ea analizandu-se evenimente dramatice care influenteaza viata individului. Conflictul vizeaza situatia sociala a personajului, dar si nivelul sau existential sau sentimental, evidentiindu-se complexitatea sufletelor simple.

Denumirea "Moara cu noroc" indica locul actiunii. In acelasi timp, numele hanului sugereaza sansa de imbogatire a lui Ghita.

Tema nuvelei o constituie consecintele nefaste pe care setae de imbogatire la are asupra individului, hotarandu-I destinul, pe masura abaterilor de la principiile etice fundamentale ale sufletului omenesc.

Structural nuvela este alcatuita din 17 capitole in care actiunea evolueaza gradat. Cateva nuclee epice, unele chiar senzationale (uciderea femeii, moartea lui Lica etc), apar firesti in desfasurarea subiectului. El atinge un punct maxim in capitolul XVI, in care, de fapt, se produce deznodamantul , dramatic. Capitolul XVIIeste o simpla concluzie, pe care o rosteste batrana :"Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost data." Epilogul incheie actiunea, asa cum , in prolog, tot vorbele batranei o deschisese:"Omul sa fie multumit cu saracia sa caci daca e vorba nu bogatia , ci linistea colibei tale te face fericit."

Nemultumit de starea lui sociala, cizmarul Ghita , dintr-un targ transilvanean se hotaraste sa ia in arenda hanul Moara cu noroc, fara a tine cont de vorbele batranei, mama Anei.

La Moara cu noroc apare Lica Samadaul, seful porcarilor din acele locuri. Ghita intelege ca anii cat va sta la Moara cu noroc depend de Lica . Ideea de a strange bani pe seama Samadaului il ispiteste. E gata sa-si puna capul in primejdie un an, doi, pentru a se imbogati. Lica il amesteca in afacerile sale necurate , si Ghita se instraineaza treptat de familie, dar in primul rand de Sotia lui Ana.

Adus ca martor in procesul Samaului, care era banuit ca talharise impreuna cu tovarasii sai un arendas si omorase o femeie si pe copilul ei, Ghita depune marturie falsa.

Avand o tresarire de orgoliu mai tarziu, Ghita ii promite jandarmului Pintea ca i-l va da pe Lica in mana. Hotarandu-se sa plece la Ineu dupa Pintea , Ghita il lasa la han pe Lica, folosindu-se de Ana ca momeala. Apoi se intorce la Moara cu noroc si o ucide pe Ana.

Din ordinal lui Lica, Raut il omoara pe Ghita si da foc Morii . Pentru a nu fi prins de Pintea , Lica se sinucide sfamandu-si capul de un stejar.

Observator atent al realitatii, Slavici isi lasa personajele sa evolueze de la sine, potrivit cu destinul fiecaruia.Naratiunea este la persoana a III-a; sunt momente cand naratorul imprumuta vopcea eroilor, asa se intampla la inceputul si la sfarsitul romanului cand imprumuta vocea batranei.

Personajele lui Slavici sunt creatii complexe, dar verosimile, pentru ca se schimbx in fata noastra.

Ghita este unul dintre cele mai representative personaje din literature romana, impunandu-se prin complexitate, dar si putere de individualizare, ilustrand consecintele distrugatoare pe care le are asupra omului setae de inavutire.

Drama lui Ghita se dezvaluie treptat prin faptele si gandurile lui si prin opiniile celorlalte personaje. Nemultumit de conditia sa sociala Ghita tinde firesc spre bunastare si isi convinge familia sa se mute pentru trei ani la carciuma aflata la incrucisarea unor drumuri importante pentru negot, Moara cu noroc.

La inceput , el nu vrea decat sa agoniseasca atatia bani incat sa angajeze vreo zece calfe carora sa le dea el de carpit cizmele oamenilor .

Bun meserias, harnic, bland si cumsecade, trudind pentru fericirea familiei sale, Ghita devine "tot mai ursuz", "pus pe ganduri","nu mai zambea ca mai inainte".

La prima intalnire pe care o are cu "Stapanul acestor locuri", Ghita incearca sa fie auitoritar si darzin fata lui Lica sa reziste la propunerile nelegiuite ale acestuia, dar e infrant de extraordinara forta morala pe care o are Lica asupra tuturor.

Slavici dirijeaza destinul eroului prin mijloace psihologice profunde, sondand reactii, ganduri, trairi, in cele mai adanci zone ale constiintei personajului. Conflictul interior este puternic, lupta dandu-se intre fondul cinstit al lui Ghita si ispita imbogatirii. Ghita isi face reprosuri, are remuscari sincere si dureroase " iarta-ma, Ano, iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa iert cat oi trai pe fata pamantului."

Dezumanizarea lui Ghita se produce intr-un ritm alert, el insusi autoanalizandu-se, da vinba pe firea lui slaba, incercand astfel sa-si motiveze faptele : "asa m-a lasat Dumnezeu !Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?! Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoasa in spinare."

Patima pentru bani il dezumanizeaza si Ghita cade prada propriului sau destin caruia nu I se poate opune. Greselile lui atrag pedeapsa destinului ( al carui "instrument" devine Lica) si Ghita este impuscat.

Lica Samadaul este un personaj demonic, memorabil si unic in literature noastra.

Portretul fizic al personajului este detaliat, Lica era " un om de 36 de ani, inalt, uscativ, si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc". Desi era porcar , Samadaul purta " camasa subtire si alba".

El n-a stat niciodata sub "cupola" protectoare a ordinii morale. Celelalte trasaturi (istetimea, abilitatea, curajul, hotararea, barbatia) sunt puse in slujba acestui intunecat instinct.

Pana si omeneasca teama de moarte este traita altfel de Lica, acesta dorind " sa traiasca mult si lung, cat tine lumea, ca sa scape de viata cealalta" ( judecata de apoi).

Ana are deasemenea un destin tragic pentru ca incalca virtuti morale importante, cum ar fi cinstea si cor4ectitudinea fata de sotul ei pe care il inseala cu Lica.Portretul fizic realizat direct de catre autor simbolizeaza fondul sau moral in care tandretea, duiosia si caldura sufleteasca ar fi putut da echilibrul caminului ei :"Ana era tanara si frumoasa .frageda si subtirica.sprintena si mladioasa."

Ana o reprezinta topologic pe femeia care si-a pierdut candoarea , maculata de demonia lui Lica. Pe masura ce se indeparteaza in timp de lumea normelor morale in care traise, Ana isi uita iubirea pentru Ghita si datoria de sotie, fiind gata sa plece in lume cu Samaul.

Ca si sotul ei, prin savarsirea pacatului, Ana intra in hybris, fiind pedepsita cu moartea.

Titlul nuvelei isi schimba semnificatiile in final, prin inversarea sensului termenului "noroc".

Intr-o lume in care norma morala a disparut, valorile sunt rasturnate, aducand tristete si moarte.

Bun cunoscator al psihologiei umane, a randuielilor rurale, a datinilor, obiceiurilor si superstitiilor, Ioan Slavici este neindurator cu cei care se abat de la principiile fundamentale ale moralei si -si pedepseste personajele proportional cu greselile savarsite de acestea. Focul din finalul nuvelei este sugestiv pentru nevoia de a fio purificat locul acela de toate relele ce se infaptuisera la carciuma Moara cu noroc.