Comedia - specie literara

Comedia

Comedia este o specie a genului dramatic care provoaca rasul prin surprinderea moravurilor, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate.

Genul dramatic – cuprinde operele literare destinate a fi reprezentate pe scena. De aceea, creatia dramatica impune anumite limite in ceea ce priveste amploarea in timp si in spatiu a actiunii reprezentate. Conflictul dramatic este axa in jurul careia se dezvolta actiunea, bazata pe imprejurari, pasiuni si caractere care se ciocnesc. Personajele textului dramatic comunica si se comunica prin intermediul dialogului si al monologului, autorul neintervenind direct in text decat prin succinte indicatii scenice.

Dialogul – ca schimb de replici intre doua sau mai multe personaje – este principala modalitate de comunicare in textul dramatic.

Monologul dramatic – este o interventie ampla a unui personaj in prezenta sau in absenta altui personaj, de care poate face abstractie sau cu care stabileste o relatie de comunicare unilaterala.

„O scrisoare pierduta”, comedie scrisa de I.L.Caragiale intruneste atat trasaturile generale ale unei opere dramatice, cat si pe cele specifice comediei.

A fost scrisa pentru a fi jucata pe scena.

Modul de expunere folosit este dialogul, rar monologul dramatic.

Opera este structurata in acte si scene: patru acte avand 9,14,7,14 scene.

Totodata, timpul si spatiul actiunii sunt limitate. Intamplarile relatate se petrec in capitala unui judet de munte, in timpul alegerilor parlamentare din 1883.

In text sunt prezente si indicatiile de regie (scenice) prin care se fixeaza cadrul actiunii si se evidentiaza unele dintre trasaturile specifice personajelor. Descrierea si naratiunea nu sunt prezente ca moduri de expunere, decat in aceste indicatii sau in replicile personajelor.

Prezentarea conflictului dramatic este o alta trasatura specifica genului si speciei, intalnita in comedia „O scrisoare pierduta”. El se declanseaza o data cu pierderea scrisorii „de amor” si evolueaza pe masura ce Catavencu ii santajeaza pe adversarii sai cu publicarea ei. Dupa ce atinge punctul culminant in momentul pronuntarii numelui candidatului, conflictul se stinge cand Catavencu este deposedat de scrisoarea compromitatoare. Acest conflict se imbina cu alte conflicte secundare prezente in actiunea comediei.

Opera literara „O scrisoare pierduta” este o comedie, intrucat provoaca rasul prin surprinderea moravurilor, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate.

Prin prezentarea relatiei dintre Tipatescu si Zoe, prin felul in care se desfasoara alegerile pentru Camera, Caragiale realizeaza un comic de moravuri; el vizeza atat viata de familie, cat si coruptia politicienilor. Este prezent si comicul de

caracter, pentru ca autorul surprinde diferite tipuri umane care prin comportarea si

trasaturile lor de caracter provoaca rasul. Pristanda starneste rasul prin supunerea oarba cu care duce la indeplinirea ordinelor sefilor. Farfuridi si Branzovenescu devin ridicoli prin teama exagerata de tradare, iar Catavencu prin discursul demagogic si schimbarea de atitudine din final, cand din pacalitor devine pacalit. Generatore de comic sunt si ticaiala lui Z.Trahanache dar si prostia ramolitului de Agamita Dandanache.

Deoarece intamplarile comice abunda, este prezent si comicul de situatie: pierderea si gasirea succesiva a scrisorii, situatia initiala si cea finala in care se afla Catavencu; deznodamantul farsei electorale.

Caragiale are un rafinament aparte in alegerea numelor, sugerand prin ele nu numai o trasatura dominanta, ci chiar un intreg caracter. Acest comic de nume dezvaluie originea, felul de a fi, caracterul personajelor: trahana-coca moale tip- june-prin, abil rafinat; Zoeitica – numele unei cochete ambitioase, imorala; politaiul – tipul slugarnic; Cata – strigatul cotofenei; Cataveica – haina cu doua fete; Farfuridi si Branzovenescu – prin aluzia culinara a numelor sugereaza inferioritate, vulgaritate.

Comicul de limbaj este savuros; prin ele sunt individualizate personajele: acestea rezulta din unele greseli de pronuntie; folosire gresita a unor termeni; ticuri verbale: „curat-murdarcurat-miisel”; „scrofulos” in loc de „scrupulos”, „renumeratie” in loc de „reemuneratie”, „bampir”, „caraghioz”, „famelie..prebicist.., andrisant”; etimologie gresita: „capitalisti” pentru locuitorii capitalei; contradictie in termeni: „dupa lupte seculare care au durat aproape 30 de ani, iata visul nostru s-a realizat!”. Exista si asociatii incompatibile de sens „Industria romana este admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire”. Foloseste truisme (constatari de ordin general) pleonastice: „unde nu e moral, acolo e coruptie”; cacofonii:”sa zica ca nu le are”.

Toate aceste elemente de limbaj se imbina intr-o diversitate de stiluri: fmiliar, publicistic, administrativ, oratoric, folosit neadecvat.

Se observa un comic al intentiilor prin care este pusa in evidenta atitudinea scriitorului fata de evenimente si personaje: umor, ironie, sarcasm.

Umorul folosit de Caragiale, chiar si ironia ne fac sa privim cu mai multa sai mai putina ingaduinta personajele si faptele lor.

Pentru ca pastreaza aceste structuri dramatice, opera literara „O scrisoare pierduta” este o comedie.