Terapia logopedica in gradinita

TERAPIA LOGOPEDICA IN GRADINITA

Unul din principiile terapiei logopedice este acela care recomanda debutul timpuriu.

Pana la cinci ani copilul prezinta o dislalie naturala, parintii fiind sfatuiti sa vorbeasca clar cu copilul, deoarece acesta urmareste miscarea buzelor si incearca sa o imite. De asemenea, parintii trebuie sa solicite copilului sa vorbeasca rar, in propozitii scurte, utilizand cuvinte usor de pronuntat. Dupa cinci ani, copilul care nu pronunta corect, este luat in evidenta cabinetului logopedic. Terapia logopedica merge paralel cu dezvoltarea psiho-motrica.

Care copii raman dislalici ? acestia sunt copiii rasfatati, crescuti de bunici care ii alinta excesiv, vorbind la fel de peltic ca si copilul. Nemaiavand un model corect de pronuntie, copiii raman multa vreme cu aceste deprinderi gresite de limbaj; copiii cu intarziere in dezvoltarea psiho- motrica, cu un sistem nervos insuficient dezvoltat, copiii care sunt neglijati de parinti, cei care nu frecventeaza gradinita sau cresc pe strada, ca si copiii institutionalizati, sunt clientii obisnuiti ai cabinetelor logopedice.

La inceputul anului scolar vizitez gradinitele din zona mea de interventie logopedica. La grupele mari si pregatitoare copiii vin cu placere sa recite poezii. Ma simt ca-ntr-o gradina cu flori proaspete ! o multime de ochi ma privesc curiosi: unii plangaciosi, altii senini, unii isteti, altii visatori. Mi-e drag sa lucrez la gradinita !

La prima examinare logopedica nu e timp ca fiecare copil sa spuna o poezie. Unii sunt prea indrazneti, altii sunt timizi si au nevoie de ajutor. Atunci am ales cateva cuvinte pentru principalele sunete ce se pronunta cel mai adesea deficitar : s-z-t, s-j, l-r, urmate de c-g si f-v. Il pun pe copil sa reproduca urmatoarele cuvinte: casa, zapada, bzzz, sase, joc, vjjj, catel, ata, rata, mere, rece, rrrr, creanga, strada, oglinda, chibrit, fata, vaca, caine, gaina, lapte.

Terapia dislaliei incepe cu exercitii de gimnastica generala pentru mobilizarea musculaturii gatului, membrelor si trunchiului, pentru o mai buna coordonare a miscarilor. Se continua cu exercitii de respiratie verbala si nonverbala, care il ajuta pe copil sa invete ca vorbim numai in expir, pentru a nu mai ramane fara aer cand spun poezii. Aceste exercitii sunt recomandate si pentru relaxare, pentru combaterea hiperkineziei si al balbismului, pentru controlul miscarilor corpului, concentrandu-se asupra functiei de respiratie.

Exercitiile pentru mobilizarea aparatului verbo - articulator il ajuta pe copil sa constientizeze si sa-si controleze miscarile muschilor fetei, limbii, buzelor, mandibulei si ai valului palatin. Dintre miscarile limbii cele mai importante mi se par ridicarea limbii scoase afara si miscarile de balansare sus - jos, stanga - dreapta si circular, deoarece am observat ca nu toti copiii pot sa controleze si sa execute aceste miscari chiar si dupa mai multe exercitii. Aceste exercitii sunt necesare pentru terapia pronuntiei gresite a sunetelor s - j , r.

Exercitiile pentru framantarea limbii il ajuta pe copil sa-si imbunatateasca pronuntia. Pe langa pronuntarea de onomatopee ( fsss, brrr, mrrr, trrrr, bzzz, vjjj, ssst, cling - cling, vvv ! ), jocuri de silabe si cuvinte ca : " un vultur sta pe pisc c-un pix in plisc" sau "capul caprei crapa-n patru parti", " capra calca piatra, piatra crapa-n patru", " Stanca sta-n castan ca Stan", am combinat cateva cuvinte a caror repetare sa determine miscari rapide ale limbii in diferite pozitii : la-la-la-la, li-ru, li-ru, lapte-lapte-lapte-lapte, la-ma-la-ma, no-rii, no-rii, tic - tac - tic-tac, ti-ca-ta-ca, ti-ca-ta-ca. La inceput se pronunta rar si clar, apoi din ce in ce mai repede.

Dupa incalzirea musculaturii verbo-articulatorii se trece la exercitii de dezvoltare a auzului fonematic. La varsta de cinci ani se poate incepe cu perceperea vocalelor. Adresam copilului intrebarea: " se aude sunetul a in cuvantul avion?" copilul spune " da". Apoi il intrebam: "unde se aude: la inceputul cuvantului, in cuprinsul lui sau la sfarsit?" Mai intrebam : "dar in cuvantul "verde" se aude sunetul a ? " " Da" se aude invariabil raspunsul. De obicei pana la sase ani copiii nu inteleg acest exercitiu daca nu a fost exersat de multe ori la gradinita. Numai prescolarii trecuti de aceasta varsta, care au si aptitudini lingvistice, percep si localizeaza cu precizie sunetele in cadrul cuvantului. Daca prescolarul nu percepe sunetul, il vom pronunta prelungit : aaaavion. Cerem copilului sa dea exemplu de cuvant care incepe cu a. Il ajutam: alune, alfabet, albina. Ana. Mai greu copiii percep si localizeaza sunetul la sfarsitul cuvantului, de parca educatoarele i-ar invata doar cuvintele care incep cu un anumit sunet. Dupa exersarea auzului fonematic pentru vocale, catre sfarsitul gradinitei, spre sase ani si jumatate copiii sunt invatati sa distinga si consoanele initiale ca s, z, s, j etc.

Document online: Exclamatie retorica - o figura stilistica literara Document online: Proza de avangarda - urmuz

Atentia si auzul fonematic pot fi exersate in cadrul multor jocuri cum ar fi : "Deschide urechea bine !" " Ghici, de unde vine zgomotul !" ( copilul trebuie sa ghiceasca ce obiect a produs zgomotul respectiv ), jocul prin care copilul trebuie sa dea, sa decupeze sau sa coloreze imaginea a carei denumire incepe cu sunetul respectiv etc. Din jocul respectiv alegem o figura si cerem copilului sa formuleze o propozitie despre acel obiect. Il ajutam cu intrebari: Ce face pisica? Copilul raspunde : Pisica se joaca. Facem analiza fonematica a propozitiei. Numaram cuvintele, silabele primului cuvant, apoi sunetele componente, ajutandu-l pe copil sa rapunda corect. Exercitiul nu trebuie sa devina nici plictisitor, nici obositor. Ne oprim cand vedem ca prescolarul nu mai este atent sau nu mai raspunde corect. Reluam la sedinta urmatoare, pana cand copilul intelege exercitiile si raspunde corect. Din cuvantul pisica extragem sunetul s.

Activitatea terapeutica propriu-zisa. Spunem copilului ca vom invata un sunet nou. Aratam pozitia corecta a buzelor si limbii in pronuntia sunetului s: buzele intinse ca la pronuntarea sunetului i; limba la dintii de jos ca pentru a, dintii apropiati si suflam usor : sss - zzz. Daca copilul are sigmatism discontinuu, adica suflul nu este continuu, copilul pronuntand sststtt, se fac exercitii de reglare a suflului pentru s - z. Se cere copilului sa sufle continuu, mai intai hiiiii, cu buzele intinse, apoi pregatim limba pentru pronuntia sunetului s, cerem copilului sa dea drumul la aer ca si cum un fir lung de ata ar iesi din gura, aratand cu mana cum iese acel fir; departam mana de buze incet si in acest timp copilul sufla. Daca prescolarul realizeaza iar constrictiune, o luam de la capat cu hiii. Dupa ce copilul pronunta sss prelungit, se trece la zzzz, perechea lui sonora. Daca se aude ssss si zzz clar si continuu dupa mai multe sedinte, se incearca pronuntarea lor in silabe directe ( sssi - zzzi, sssa - zzza, ssse - zzze ). Se introduce in silabe indirecte : asss - azzz, isss - izzz), apoi in cuvinte in pozitie initiala: sita, zi, sare, zece, etc.

Daca este vorba de sigmatism interdental, adica pronuntarea sunetelor s- z cu limba intre dinti, acesta se corecteaza in fata oglinzii, aratand copilului cum se pronunta corect. Se fac exercitii de retragere a limbii, pronuntand a - ca - ga - sa - za - ta sau derivam de la i - ci - gi - si - zi - ti. Precizam copilului ca cele sase silabe trebuie pronuntate fara intrerupere, cu buzele intinse si cu limba fixata la dintii de jos. Un alt exercitiu pentru retragerea limbii este acela de pronuntare a sunetelor s- z- t cu dintii apropiati sau tinand o scobitoare intre dinti. Pronuntam silabe si cuvinte cu s-z-t : sita, sare, sete, zi, za, zece, tese, tine etc.

Daca sunetele s - z sunt inlocuite cu s-j, adica avem un parasigmatism, unul din procedeele care au avut succes a fost acela de a pronunta cuvinte cu s-z in pozitie initiala cu buzele intinse. Trebuie de asemenea, sa avem grija ca limba sa fie la dintii de jos. In general copiii cu intrelect normal se corecteaza destul de usor. Este nevoie de ajutorul parintilor si al educatoarei care trebuie sa cunoasca exercitiile si sa le faca zilnic cu copiii acasa sau la grupa.

In cazul pronuntarii incorecte a sunetelor s - j , se procedeaza astfel : derivam din u ( buzele rotunjite, limba retrasa, cu varful ridicat ) suflam aer cald din gat, aburim oglinda, continuam cu hu - hu, cu-cu, su -su, ju - jjj. Daca se aud sunetele s - j clar, le introducem in silabe directe: su-ju, si - ji, so - jo sau indirecte ca us - uj, os - oj, is - ij, in cuvinte in pozitie initiala : sura, jura, soarece, joc, apoi usa, papusa, matusa, manusa, etc. Am descoperit multi copii care pronuntau "sase" dar in cuvantul masina, s era pronuntat corect. Atunci plecam de la acest cuvant, derivam sunetul s corect astfel : masina - si - su - sa - ji - ju - ja. Daca pronuntia corecta se pierdea, reluam derivarea.

Pronuntarea corecta se probeaza pe parcursul recitarii sau povestirii, desi in ultimul timp, de cand cu noile metode de predare - invatare din gradinite , am observat ca nu se mai invata atat de multe poezii. Gradinita era inainte imparatia poeziei. Cand vezi un copil prescolar, il intrebi daca stie o poezie. Se observa si un dezinteres mare al parintilor fata de rezultatele activitatii copiilor de gradinita, lasandu-se totul pe seama educatoarelor. Parintii nu mai vin, cel putin saptamanal, sa noteze cate o poezie, ca sa-l ajute pe copil sa o invete acasa, stiind ca prescolarii memoreaza doar oral, din sursa auditiva, poeziile. Atunci, cine sa-l ajute, daca nu educatoarea la grupa si parintii acasa ?!

Recitand liber, imi dau seama daca pronuntia s-a corectat, deoarece copilul da frau liber imaginatiei, nemaiexistand controlul total asupra pronuntiei. Daca se incurca la cuvintele grele, ceea ce numesc dislalie consonantica, utilizam procedeul despartirii consoanelor. De exemplu : b-rad, c-lanta, d-rum; cele doua silabe "fortate" se pronunta rar, la inceput apoi din ce in ce mai repede, pana la contopirea lor, copilul ajungand sa le pronunte corect pe amandoua : brad.

Copiii firavi sau cu un slab auz fonematic nu sonorizeaza corect consoanele b,d,g,j,v,z. Atunci alegem cateva cuvinte -pereche pentru a auzi diferenta : sare - zare. Pronuntam in soapta cuvantul sare, accentul cazand pe sonorizarea cuvantului zzare. Se poate face controlul laringelui pentru a constata vibratia. La fel se procedeaza si pentru perechile : cata - cada, pere - bere, tare - dare, sura - jura, cara - gara, etc. Mai intai se poate obtine sonorizarea suieratoarelor : zzzz, jjjjj, vvv. Copilul inspira adanc apoi sufla cu putere : bzzz! Vjjj! Se introduce in silabe : zzza, zzzi, etc.

Terapia logopedica in gradinita are rezultate rapide si eficiente, daca educatoarele sunt interesate sa continue munca logopedului si daca parintii se straduiesc sa ofere un model corect de pronuntie. Cata bucurie simt, la inceputul anului scolar, cand examinez pronuntia scolarilor de la clasa I si constat cu placere, ca fostii mei dislalici pronunta corect! Pentru cazurile mai dificile la sfarsitul prescolaritatii le completez o caracterizare psiho - logopedica, pe care o inmanez invatatoarelor care vor prelua copiii. Caracterizarea contine diagnosticul logopedic, modul in care am lucrat cu copilul respectiv, cateva recomandari pentru parinti si invatatoare si cateva teste pentru aptitudinea de scolaritate cum ar fi : testul rombului, culori, figuri geometrice, stabilire de categorii, constanta perceptiva, orientare spatio - temporala si testul matematic.

Mai asistam la un fenomen: unele familii cu pretentii, cu medici sau profesori ca parinti , ezita pana in ultima clipa sa incredinteze copilul unui logoped, cand acesta, "rasfatat si razgaiat" nu vorbeste corect, ajungand sa se prezinte chiar in clasa I cu o dislalie polimorfa de toata frumusetea si cu niste deprinderi rele de vorbire adanc inradacinate. Este foarte greu sa lucrezi cu un astfel de copil. Cu mari eforturi si chin reusim sa corectam pronuntia. De aceea, accentuez inca odata, necesitatea de a se incepe terapia dislaliei de la gradinita, unde ar trebui fixate posturile de logoped.

Aceste procedee rapide de corectare mi-au fost inspirate din necesitatea de a corecta rapid un numar mare de prescolari, intr-un timp scurt, din cauza normei incarcate a logopezilor si a faptului ca putine gradinite sunt vizitate de acestia. Desi indicatiile de stat prevad a se lucra doar cu cazurile grave ori prin rotatie, este foarte greu de realizat acest lucru deoarece , chiar daca dam in primire educatoarelor copiii cu logopatii usoare, de cele mai multe ori doamnele se plang ca nu au timp sau nu se pricep sa lucreze, iar daca lucram prin rotatie, cand sa luam seria urmatoare la corectat, daca terapia cazurilor grave se prelungeste tot timpul anului?