LEGENDA GHIOCELULUI
A fost, cica,
odata, demult, o floare gingasa cu petale albe ca zapada
din jurul ei. Si aceasta floare era GHIOCELUL.
Intr-o zi, cand
soarele strapunse cu sagetile sale aurii nourii negri,
intunecati, Ghiocelul aparu pe coasta dealului. Il salvase de gerul
aspru o zana buna si frumoasa, pe care o chema
PRIMAVARA. Dar, din palatul sau de gheata si
omat, se repezi naprasnicul Crivat sa-l nimiceasca
pe indraznetul ce-i calcase recea imparatie.
In goana-i turbata Crivatul
smulse o tufa de maracine si ,aruncand-o cu furie, o
rani pe blanda si dragalasa PRIMAVARA la
degetul cel mic.
Sangele rosu si fierbinte
de craiasa incepu sa picure peste albul petalelor lui GHIOCEL.
De bucurie si-a saltat in
sus capsorul alb si peste dealuri si vai a
rasunat dintr-o data minunata sa voce:
- Bucurati-va, oameni. Cu
mine vine PRIMAVARA. Cu mine vine SOARELE si viata.
De atunci aceasta fapta
buna a zanei a dat nastere frumoasei traditii de a purta in luna
martie martisorul, impletit dintr-un fir alb si altul
rosu. El este simbolul reinvierii naturii.
