Educatie prin joc, fantezie, invatare - jocul si invatarea

JOCUL SI INVATAREA

Gradinita cu P.P. nr. 1

Educatoare:

Omul, prin natura sa, este jucaus Homo ludens". Astfel, pe toata durata vietii sale, din copilarie pana la batranete, se joaca in permanenta, din porniri sau din tendinte interioare sau exterioare, care ii satisfac atat activitatea motrica si pe cea emotionala in scop recreativ.

Jocurile si distractiile sunt mai intense la varstele copilariei si tineretii. Stim cu totii ca, copiii de varsta ante sau prescolara se joaca tot timpul. Aceasta le confera conduitelor lor multa flexibilitate si mai ales le dezvolta imaginatia si creativitatea. Tot prin joc este exprimat si gradul de dezvoltare psihica. Spunem de multe ori "Se comporta ca un copil" sau "Parca nu e maturizat" ,aceasta datorita unei exagerate antrenari in distractii care conduce la o personalitate nematura, puerila.

Jocul presupune un plan, fixarea unui scop si fixarea anumitor reguli, ca in final sa se poata realiza o anumita actiune ce produce satisfactie. Prin joc se afirma eul copilului, personalitatea sa. Adultul se afirma prin intermediul activitatilor pe care le desfasoara, dar copilul nu are alta posibilitate de afirmare decat cea a jocului. Mai tarziu, el se poate afirma si prin activitatea scolara.

Copiii care sunt lipsiti de posibilitatea de a se juca cu alti copii de varsta asemanatoare fie din cauza ca nu sunt obisnuiti, fie din cauza ca nu au cu cine, raman nedezvoltati din punct de vedere al personalitatii. Un copil care nu se joaca nu este un copil normal, iar viata sa ulterioara, de adult, va avea de suferit. A folosi deci jocul, adaptat formelor sale exterioare la scopuri educative precise, inseamna a canaliza in scopuri benefice una din energiile cele mai profunde ale copilariei, contribuind astfel la formarea si dezvoltarea personalitatii copiilor.

Jocul ofera copiilor o suma de impresii care contribuie la inbogatirea cunostintelor despre lume si viata, totodata mareste capacitatea de intelegere a unor situatii complexe, creeaza capacitati de retinere stimuland memoria, capacitati de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacitati de a lua decizii rapide, de a rezolva situatii - problema, intr - un cuvant dezvolta creativitatea. Fiecare joc are reguli. Atunci cand un copil vrea sa se joace cu un alt grup de copii, el accepta regulile in mod deliberat, voit. Cu alte cuvinte, el va accepta normele stabilite, adoptate si respectate de grupul respectiv inainte ca el sa intre in joc.

Pentru omul adult, jocul provoaca placere, distreaza, amuza, contribuind mai ales la reenergizarea sa. Contribuie decisiv si la anularea oboselii, fiind in acest caz un element de psihoterapie.

Pentru copil, jocul presupune de cele mai multe ori, pe langa consumul nervos chiar si la cele mai simple jocuri, si efort fizic, spre deosebire de persoanele adulte unde acesta lipseste cu desavarsire. Vom vedea foarte des copii jucand fotbal, sau plimbandu-se cu bicicleta, si nu jucand table sau sah pe o banca dintr-un loc linistit asa cum fac de obicei adultii.

Unele jocuri sunt complicate, altele sunt mai simple. In functie de varsta si de capacitatea de intelegere si actiune, copilul manifesta preferinte diferite pentru joc, pe masura trecerii de la o etapa la alta a dezvoltarii psihice. Copilul mic tinde sa participe la jocurile celor mari, dar de multe ori nu reuseste sa se integreze conditiilor impuse de joc. Un copil cu o personalitate mai puternica nu se resemneaza, ci depune eforturi pentru a face fata. Ceilalti, cu o personalitate mai slaba, renunta, spunandu-si "Ei sunt mai mari, iar eu sunt mic". Pentru copiii mai mari jocurile usoare nu prezinta interes, pentru ca nu le ofera posibilitatea de a se antrena, de a-si etala puterile cu colegii lor de joc.

Exista cateva lucruri de remarcat in primul rand, jocul fortifica un copil din punct de vedere fizic, ii imprima gustul performantelor precum si mijloacele de a le realiza. In al doilea rand, jocul creeaza deprinderi pentru lucrul in echipa, pentru sincronizarea actiunilor proprii cu ale altora, in vederea atingerii unui scop comun. Un al treilea rand, jocul provoaca o stare de buna dispozitie, de voie buna, oferindu-i omului posibilitatea de a uita pentru un timp de toate celelalte si de a se distra,dandu-i parca mai multa pofta de viata.

Jocul este una dintre cele mai importante forme de manifestare a copilului.

In mod obisnuit o asemenea activitate este izvorata din nevoia de actiune, de miscare a copilului, fiind o modalitate de a-si consuma energia, sau de a se distra, un mod placut de a utiliza timpul liber,si nu numai.

Jocul reprezinta un ansamblu de actiuni si operatiuni care urmaresc obiective de pregatire intelectuala, tehnica, morala si fizica a copilului.

Incorporat in activitatea didactica, elementul de joc imprima acesteia un caracter mai viu si mai atragator, aduce varietate si o stare de buna dispozitie functionala, de veselie si bucurie, de destindere, ceea ce previne aparitia monotoniei si a plictiselii, a oboselii.

Atunci cand jocul este utilizat in procesul de invatamant, el dobandeste functii psihopedagogice semnificative, asigurand participarea activa a copilului, sporind interesul de cunoastere fata de continutul ce-i este prezentat.

Prin joc, copii pot ajunge la descoperiri de adevaruri, isi pot antrena capacitatea lor de a actiona creativ, pentru ca strategiile jocului sunt in fond strategii euristice, in care se manifesta istetimea, spontaneitatea, inventivitatea, initiativa, rabdarea, indrazneala, etc.

Analiza: Teatrul ca text si performare - posibilitati de abordare Referat: Ion Budai Deleanu - epistolia inchinatoare

Jocurile copiilor devin metoda de instruire in cazul in care ele capata o organizare si se succed in ordinea implicata de logica cunoasterii si a invataturii. In acest caz, intentia principala a jocului nu este divertismentul, rezultat din incercarea puterilor, ci invatatura care pregateste copilul pentru munca si viata.

Jocul nu este o actiune care are totdeauna o utilitate imediata, dar este generatoare de distractie si reconfortare, de sentimente de placere si de bucurie. Datorita spontaneitatii, jocul reclama o imbinare armonioasa intre cerintele situatiei de joc si aptitudinile celor care se joaca.

Chateau spunea ca jocul ofera posibilitatea aparitiei unor potentialitati care se concretizeaza selectiv si apare ideea ca jocul este o pregatire pentru munca. Leontiev sustinea insa , ca jocul este o modalitate de exprimare a vietii psihice mai ales la varsta prescolara de exercitare a personalitatii: originea jocului rezultand din decalajul dintre cerintele mediului extern si posibilitatile copilului.

Jocul ca activitate didactica specifica, indeplineste multiple functii printre acestea aflandu-se cea de distractie, de creativitate in conformitate cu varsta, precum si cea de modelare si formare a personalitatii copiilor. Incorporate in activitatile didactice, elementele de joc imprima un caracter mai viu si mai atragator, aduc varietate si o stare de buna dispozitie, de veselie, de destindere, prevenind aparitia oboselii.

In procesele de interactiune din cadrul jocului au loc procese de invatare, importante pentru dezvoltarea sociala, cognitiva si psihomotorie. Jocul pleaca de la ideea ca are un scop, dar este deschis modificarilor, finalul sau nefiind totdeauna previzibil. Nivelul jocului exprima nivelul dezvoltarii psihice a copilului, dar jocul este si un stimulator principal al dezvoltarii psihice, confirmand si prin aceasta locul lui fundamental in viata prescolarului.

Psihologia jocului evidentiaza importanta activarii acestei metode mai ales in invatamantul prescolar si primar. Analiza sa permite cadrului didactic valorificarea principalelor cinci directii de dezvoltare,orientate astfel :

,, -de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase ;

-de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile ;

-de la jocurile fara subiect spre cele cu subiect ;

-de la sirul de episoade nelegate intre ele spre jocul cu subiect si cu desfasurare sistematica ;

-de la reflectarea vietii personale si a ambiantei apropiate,la reflectarea evenimentelor vietii sociale''(Elkonin).

Aceasta metoda dinamizeaza actiunea didactica prin intermediul motivatiilor ludice care sunt subordonate scopului activitatii de predare-evaluare intr-o perspectiva pronuntat formativa. Modalitatile de realizare conduc la urmatoarele criterii pedagogice de clasificare a jocurilor :

-dupa obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive, vizuale,motorii, tactile ), jocuri de observare, jocuri de dezvoltare a limbajului,jocuri de stimulare a cunoasterii interactive ;

-dupa continutul instruirii : jocuri matematice, jocuri muzicale,jocuri sportive, jocuri literare/ lingvistice ;

-dupa forma de exprimare : jocuri simbolice, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare, jocuri conceptuale, jocuri-ghicitori,jocuri de cuvinte incrucisate ;

-dupa resursele folosite :jocuri materiale, jocuri orale, jocuri pe baza de intrebari,jocuri pe baza de fise individuale, jocuri pe calculator ;

-dupa regulile instituite : jocuri cu reguli transmise prin traditie,jocuri cu reguli inventate,jocuri spontane,jocuri protocolare ;

-dupa competentele psihologice stimulate : jocuri de miscare, jocuri de observatie, jocuri de imaginatie,jocuri de atentie, jocuri de memorie, jocuri de gandire, jocuri de limbaj, jocuri de creatie.

La intrarea in gradinita, copilul cunoaste impunerea unor restrictii in privinta tendintelor pe care le manifesta, se loveste de impunerea unor norme de convietuire in noul grup. Gandirea lui este caracterizata, printre altele, de egocentrism, ceea ce ii marcheaza direct comportamentul. Pe parcursul anilor de prescolaritate, achizitiile fundamentale si particulare evidentiaza inceputul unei socializari ce trebuie corect sustinute si ghidate atat de catre educatoare, cat si de catre familie, in calitate de initiator, apoi de continuator si exersant zilnic al muncii de formare caracteriala. Invatarea prin efort personal si in grup, prin manifestarea independentei in actiune, gandire si exprimare, insotita de bucurie si satisfactie, va fi temeinica si va genera noi interese de cunoastere. Prin folosirea jocului de rol se poate instaura un climat favorabil conlucrarii fructuase intre copii in rezolvarea sarcinilor jocului, se creeaza o tonalitate afectiv pozitiva de intelegere si respectare a regulilor, se stimuleaza dorinta copiilor de participare. In joc, cadrul didactic poate sugera copiilor sa incerce sa exploreze mai multe alternative, se poate chiar integra in grupul de copii in scopul clarificarii unor directii de actiune, sau pentru selectarea celor mai favorabile solutii. Prin intermediul jocului de rol se pot asimila noi informatii, se pot verifica si consolida anumite cunostiinte, priceperi si deprinderi, se pot dezvolta capacitatile cognitive, afective si volitive ale copiilor, se pot educa trasaturi ale personalitatii creatoare, se pot asimila modele de relatii interpersonale, se pot forma atitudini si convingeri. Copiii pot invata sa utilizeze bine informatiile in mod democratic, timpul, spatiul si materialele puse la dispozitie, li se poate dezvolta spiritul de observatie, spiritul critic si autocritic, capacitatea anticipativ-predictiva, divergenta si convergenta gandirii, flexibilitatea si fluiditatea. Poate fi solicitata capacitatea copiilor de a se orienta intr-o anumita situatie, de a gasi solutii, de a le analiza si opta corecta, de a extrapola consecintele unei situatii concrete, de a interpreta si evalua anumite experiente, fenomene, etc. Manifestand creativitate, cadrul didactic va determina avantul libertatii si creativitatii copiilor sai, va realiza echilibrul intre preocuparile pentru formarea gandirii logice, rationale, depasind intelegerea ingusta, eronata, potrivit careia libertatea de manifestare si creatie a copiilor se dezvolta spontan. Aplicand de exemplu, cu pricepere jocul de rol, un cadru didactic trebuie sa poata valorifica unele din bogatele resurse formativ-educative ale acestuia in angajarea personalitatii copilului de a desfasura o activitate ce solicita efort sustinut, dar intr-o atmosfera de cooperare si intelegere.

Reforma invatamantului preprimar vizeaza democratizarea sistemului prin: descentralizare, flexibilitate, egalizarea sanselor la educatie, diversificarea ofertei pedagogice, imbunatatirea calitatii invatamantului. Invatamantului prescolar ii revin sarcini importante in pregatirea copiilor pentru scoala, aceasta asigurand in buna masura eficienta invatamantului in prima sa treapta.

Invatarea este o activitate serioasa, ce solicita efort voluntar pentru punerea in actiune a disponibilitatilor interne ale psihicului. A pregati copilul prescolar pentru scoala inseamna a-l inarma cu acele achizitii, capacitati, aptitudini, abilitati care sa-l ajute in parcurgerea in continuare si la o alta treapta a drumului atat de complicat in cunoasterea lumii inconjuratoare. Astfel, gradinita de copii impreuna cu familia si cu societatea civila isi conecteaza eforturile pentru asigurarea unui invatamant prescolar de calitatate, eficient, centrat pe trebuintele copiilor.
Jocul are un caracter universal, fiind o manifestare la care este evidenta o lupta a contrariilor, un efort de depasire, avand rol de propulsare in procesul obiectiv al dezvoltarii . Jocul este o realitate permanenta, cu mare mobilitate pe scara varstelor. Evolutia sa in raport cu dezvoltarea perscolaritatii sau scolaritatii mici, cu alte activititi umane, cu unele mecanisme ale vietii sociale, ii determina, in diverse momente, locuri si roluri diferite, dar cert este faptul ca el nu lipseste, indiferent de varsta omului.

Jocul din cadrul perioadei prescolare se schimba in perioada scolara mica si se transforma in joc didactic. El este cel care imbina elementele distractive cu cele de munca, de invatarare.

Rolul si importanta jocului didactic consta in faptul ca el faciliteaza procesul de asimillare, fixare si consolidare a cunostintelor, iar datorita caracterului sau formativ, influenteaza dezvoltarea personalitatii copilului. Jocul didactic este un important mijloc de educatie intelectuala care pune in valoare si antreneaza capacitatile creatoare ale scolarului. El este folosit pentru cunoasterea realitatii pe o cale mai accesibila deoarece copiii descopera unele adevaruri noi pentru ei, angajandu-se in eforturi de gandire ce le ofera satisfactii. Ei sunt participanti nemijlociti la propria formare si, antrenati in joc, ei sunt capabili sa depuna eforturi mari pentru indeplinirea sarcinilor date. Totodata, jocul didactic contribuie la dezvoltarea judecatii, memoriei, atentiei, spiritului de observatie, la cultivarea deprinderii cu munca intelectuala si cea independenta. El constituie un mijloc si un procedeu deosebit de valoros de acumulare de noi cunostiinte, de echilibrare a procesului de invatare si a activitatii de joc, putandu-se desfasura atat in cadrul activitatilor libere cat si in cele comune.

Vorbind despre jocurile didactice,Ursula Schiopu preciza ca ele "educa atentia, capacitatile fizice intelectuale, perseverenta, promtitudinea, spiritul de echipa, de ordine, darzenie, moduleaza dimensiunile etice ale conduitei".             

Poate ca e bine sa ne amintim, atunci cand suntem in fata vlastarelor pe care le modelam, ca varsta lor este varsta jocului, iar in activitatile didactice ce le desfasuram cu ei sa fie folosite cat mai multe jocuri didactice si atunci . ..succesul este garantat.

Stim cA, fata de scoala unde invatarea este forma dominanta, in gradinita aceasta este inlocuita cu jocul. Acesta este baza conceperii intregii activitati intructiv-educative. Fara joc nu se poate ajunge la o finalitate reala. Insa, incepand cu grupa mare pregatitoare si pana la clasa a IV-a se foloseste jocul didactic.

Jocul didactic ajuta la instruirea copiilor, le consolideaza si le precizeaza cunostinte despre lumea inconjuratoare. Ele imbina armonios elementele instructive si exercitiul cu elementele distractive

Folosirea jocului didactic in cadrul procesului de invatare ne va demonstra ca :

-randamentul este mai mare, verificarea cunostintelor facandu-se in mod placut, activ, temeinic ;

-gandirea copiilor este mereu solicitata si astfel in continua formare ;

-independenta, creativitatea se formeaza de timpuriu ;

-initiativa copiilor creste, in joc devine mai curajos, mai degajat ;

-prin jocuri ii putem cunoaste pe copii mai repede si mai bine ;

-prin varietatea lor, prin creare unor situatii-problema, ele dezvolta spiritul de observatie, de analiza, de judecata, inlatura, monotonia, rutina, stereotipia, dau posibilitatea copiilor sa-si dezvolte vocabularul, comunicarea devine mai permisiva ;

-jocul didactic ne ofera prilejul de a afla mai usor cum gandesc copiii si de a modela logica gandirii lor.

Educatia prescolara nu se reduce la pregatirea intelectuala, ci reprezinta mai cu seama educatia simturilor, a comportarii civilizate, a stapanirii de sine, a vointei, a creativitatii, a atitudinii pozitive fata de semeni si mediul ambiant. Prescolarul reprezinta o personalitate in devenire, un viitor adult. El trebuie cunoscut si educat in consecinta, sprijinit sa-si materializeze capacitati si sa-si formeze aptitudini care sa-i serveasca integrarii scolare, profesionale, sociale.

Sarcina noastra, a educatoarelor, este de a forma si de a modela caracterul copiilor din fiecare noua generatie, astfel incat fundamentul personalitatii viitorului tanar sa fie unul corect si solid, nu alterat de influentele ce apar inerent intr-o societate democratica.

Bibliografie

E. Cretu, Psihopedagogia scolara pentru invatamantul primar, edit. Aramis, Bucuresti, 1999

I. Nicola, Tratat de pedagogie scolara, edit. Aramis, Bucuresti, 2000

P. Osterrieth, Introducere in psihologia copilului, E.D.P., Bucuresti, 1976

U. Schiopu, E. Verzea, Psihologia varstelor, E.D.P., Bucuresti, 1995

T. Cretu, Psihologia varstelor, edit. Credis, Bucuresti, 2001