Notiuni de igiena individuala si zonele tropicale. Igiena sugarului.

Notiuni de igiena individuala si zonele tropicale. Igiena sugarului.

Imbracamintea: este recomandata imbracamintea de in, matase si bumbac, de culoare alba, care suporta fierberea si spalarea frecventa (cea de corp se schimba si se spala zilnic si se usuca sub insorire puternica, dar nu pe iarba sau pe trunchiuri de arbori, care prezinta risc de infestare cu diverse artropode).

In timpul serii, imbracamintea trebuie sa acopere cat mai mult din suprafata corporala, pentru a o proteja impotriva intepaturilor de insecte.

Lenjeria din fibre de nylon este adesea rau tolerata. Palaria se confectioneaza din paie cu boruri largi si, impreuna cu ochelarii antisolari, ofera protectie capului impotriva efectelor radiatiilor termice.

Incaltamintea: se recomanda pantofii inchisi si flexibili. In zonele cu scorpioni, controlul lor inaintea folosirii este obligatoriu. Se poarta intotdeauna peste sosete care trebuiesc schimbate de 2-3 ori pe zi.

Periajul dentar: va fi efectuat respectand modalitatile de periaj si timpul adecvat recomandat. Se foloseste numai apa potabila, la nevoie obtinuta prin filtrare si/sau fierbere si pastrata in recipiente curate, bine acoperite si supravegheate.

Igiena corporala: se mentine prin dusuri cu apa potabila, repetate de-a lungul zilei. Pentru uscarea corpului se folosesc prosoape frecvent spalate si expuse timp indelungat la soare. Frictiile alcoolizate sau cu apa de colonie ale tegumentelor sunt de asemenea utile. Gratarele de baie se dezinfecteaza periodic cu crezil 2% sau formol 40%, dupa care se expun la soare.

Se va evita scaldatul in rauri, lacuri, mari sau oceane, ca si in piscinele necontrolate de organele sanitare, intrucat prezinta intotdeauna un risc de infestare si contaminare.

Igiena sugarului: imbracamintea este redusa, confectionata din aceleasi materiale ca la adult, cu textura permeabila pentru apa si aer si usor lavabila.

Patul se confectioneaza dintr-un cadru rezistent care sustine o panza intinsa din fibre vegetale si se aseaza intr-un loc racoros, bine ventilat, fara curenti puternici de aer. In orele serii este acoperit cu un musticar (retea de material plastic sau metalica cu ochiuri mici) protector fata de insectele care inteapa. Se asigura o continua umidifiere a atmosferei din camera prin mijloace simple (intinderea unor panze groase frecvent umezite) sau cu ajutorul aparatelor de conditionare a aerului, mai ales in sezonul uscat sahelian.

Alaptarea la san pe o perioada cat mai mare (pana la 16-18 luni) asigura, in gradul cel mai inalt, dezvoltarea sugarului, sanatatea lui si a familiei, previne infectiile si malnutritia. Fiind alimentatia ideala pentru sugar, societatea trebuie sa protejeze femeia gravida si lehuza impotriva tuturor influentelor nefavorabile. O atentie deosebita trebuie acordata hidratarii corecte a sugarului; incepand din luna a treia, se poate administra apa pura sau sarata (1 g%0 ) intre supturi. Este foarte important ca dezhidratarea sa fie recunoscuta clinic cat mai precoce, sugarul tipa, buzele si limba sunt uscate, pielea este atona si mentine pliul cutanat format, globii oculari sunt infundati, fontanela deprimata, etc.

Un document O.M.S. din 1979, atrage atentia ca ”perioada de intarcare e o etapa critica, putand duce adesea la malnutritie, daca copilul nu primeste o alimentatie satisfacatoare cantitativ si calitativ, preparata igienic, convenabila pe plan cultural, social si economic”. O instructie adecvata a mamelor si o supraveghere atenta din partea medicului sunt in masura sa asigure insa o evolutie corecta a copilului, in conditiile cresterii standardului igienico-sanitar, al cresterii nivelului de viata in general.

96. Igiena locuintei si a activitatii curente in zonele tropicale.

Amplasarea locuintei: intre arbori inalti asigura o minima insorire directa pe fatada principala. Peretii expusi la soare se zugravesc in culori deschise. Amenajarea de verande, de deschideri si ferestre inalte permit, in absenta aparatelor de climatizare, o ventilatie suficienta si mentinerea starii de confort organic.

Izolarea termica a plafonului si existenta unui spatiu ventilat intre plafon si acoperis, contribuie de asemenea la evitarea supraincalzirii camerelor de locuit.

Materialele de constructie: pentru locuintele permanente sunt cele obisnuite si in alte locuri: caramida arsa si betonul pentru ziduri, tigla, placile de fibrociment ondulat, tolele galvanizate sau de aluminiu ondulate pentru acoperis.

Pentru locuintele temporare se folosesc paie, frunzis, impletituri, chirpici, caramizi uscate din argila amestecate cu paie si frunzis, lemn etc. Trebuie avut insa in vedere ca asemenea constructii ofera adapost artropodelor parazite cu rol patogen pentru om.

ANALIZA: Tipologia, competentele si calificarile manageriale ANALIZA: Educatia integrata si principiile sale

Intretinerea locuintei: necesita operatiuni de curatenie curenta (zilnic) si de curatenie de fond (saptamanal). Se acorda atentie deosebita salubrizarii spatiilor afectate, bucatariei, folosindu-se detergenti, produse antiseptice si insecticide. Carpele de sters se spala si se fierb frecvent si se pastreaza in saci de plastic.

In camerele de dormit se trateaza cu substante dezinsectizante spatiile de refugiu pentru unele insecte: spatele tablourilor, dulapurilor, abajurului, a altor obiecte de mobilier etc.

Nu se omite verificarea starii igienico-sanitare a sistemelor folosite pentru alimentarea cu apa potabila si pentru indepartarea reziduurilor lichide si solide.

Rezervele de petrol pentru iluminat se pastreaza in bidoane sau butelii etichetate.

Igiena activitatii curente: datele din literatura mentioneaza ca preferabil pentru activitatea profesionala sistemul zilei continue (intre orele 7-15, cu o pauza in jurul orei 9). Programul zilei discontinue (7-12 si 15-18) favorizeaza pranzurile copioase si impiedica activitatile sportive.

Pot fi practicate toate sporturile cunoscute, dar in orele racoroase, cu reprize mai scurte si cu ingrijiri cutanate riguroase.

Se mentioneaza in mod deosebit posibilitatea contractarii tripanosomiozei la pescuit si a schistosomiozei la natatie in ape necontrolate igienic.

De asemenea trebuie retinut pericolul consumului bauturilor alcoolice, care favorizeaza aparitia si agraveaza evolutia tulburarilor produse de expunerea la caldura sau printr-o alimentatie nerationala.

100. Igiena reziduurilor. Modalitati de colectare si neutralizare . Boli tropicale telurice. Rolul solului in transmiterea bolilor tropicale microbiene si parazitare. Examenul morfologic si parazitologic al solului.

Definitia reziduurilor: in urma diferitelor activitati proprii colectivitatilor umane sau animale, rezulta materii organice, minerale, metalice, sintetice (resturi de alimente, cenusa, bucati metalice sau de lemn, de sticla, de cauciuc, de bumbac, mase plastice s.a.), care nu mai sunt folositoare omului. Aceste materii si resturi de materiale se numesc reziduuri si dupa starea lor fizica pot fi lichide sau solide.

Sursele lor de producere sunt:

• activitatea fiziologica a omului si animalelor
• activitatea menajera de salubrizare a spatiilor si zonelor de habitat
• diferitele procese industriale sau agricole

Rol patogen

1. Contaminarea organica cu agenti - bacterieni

- virali

2. Infestarea cu diferite tipuri de paraziti

3. Intoxicarea cu substante chimice

4. Contaminarea radioactiva

In zonele tropicale contactul frecvent al reziduurilor cu apa, solul, alimentele faciliteaza aparitia sau intretinerea unor stari epidemiologice specifice in cadrul unor colectivitati umane. Cel mai periculos reziduu este reprezentat de MATERIILE FECALE („excretele unei persoane sunt risc potential pentru sanatatea altora”). Densitatea umana este proportionala cu intensitatea riscului (Orientul Mijlociu, zona deltelor). Pericolul este amplificat de particularitati igienico-sanitare locale:

• inexistenta in cea mai mare parte a teritoriului rural a unor sisteme acceptabile pentru colectarea dejectelor umane (87%)
• insuficienta sistemelor de alimentare cu apa potabila si a protejarii lor sanitare
• nivelul cultural si sanitar scazut al populatiilor
• anumite conditii ecologice care intretin relatia:

„dejecte – sol – apa – vectori – aliment – om”, desi solul si

radiatiile solare contribuie in mare masura la mineralizarea dejectelor si distrugerea majoritatii agentilor patogeni (exceptie germeni sporulati si anaerobi).

Modalitati de colectare si neutralizare: dupa Ehlers si Steel, un sistem de colectare a reziduurilor lichide, mai ales a dejectelor umane trbuie sa indeplineasca urmatoarele conditii igienico-sanitare:

• sa fie amplasat la mai mult de 6 m de locuinta si 30 m de put (fantana)
• sa nu contamineze solul si apa subterana
• sa nu patrunda in sursele de apa potabila
• sa nu fie accesibila animalelor si mustelor (vectori)
• sa nu necesite constructii scumpe
• sa nu degaje mirosuri neplacute

Sisteme folosite in prezent

1. Reziduuri lichide:

1.      Tineta (latrina cu galeata): continutul galetii se colecteaza periodic intr-un  rezervor mai mare care este apoi transportat cu ajutorul unui vehicul pana la un punct de deversare. Sistemul prezinta riscuri majore de contaminare si infestare.

2.      Latrina sant: mica fosa superficiala de forma patrata cu latura de 30 cm si o profunzime de 40 cm protejata de o bordura din pamant tasat. Dupa fiecare utilizare, dejectele se acopera cu un strat subtire de pamant, iar la umplere se acopera cu pamantul evacuat in timpul saparii. Descompunerea dejectelor se realizeaza in cel mult 2 luni, obtinandu-se un bun ingrasamant pentru sol.

3.      Latrina fosa: seamana cu latrina cu groapa simpla din zona temperata dar suprastructura (cabina) este confectionata din materiale locale.

4.      Closetul cu sifon de apa

5.      Toaleta chimica: sub scaun are un rezervor confectionat din otel special rezistent la coroziune, de aproximativ 500 l in care se afla o cantitate de solutie Na OH (11.3 kg Na OH la 50 l apa); favorizeaza lichefierea si sterilizarea dejectelor.

2. Reziduuri solide:

1.      Compostarea: in fose cu pereti de argila de 1 m adancime, lungime 3 m si latime 1.5 m se aseaza straturi succesive de reziduuri si dejecte animale separate prin straturi subtiri de pamant, paie sau cenusa; dupa 4-6 luni compostul poate fi folosit ca ingrasamant.

2.      Incinerarea: este o metoda simpla si satisfacatoare. Se poate improviza un incinerator dintr-un butoi de 200 l (de petrol) cu fundurile decupate care se fixeaza in pozitie verticala pe un suport de lemn sau metal, sau se prinde de zidul unei constructii la 40 cm distanta de sol. La partea inferioara a butoiului se monteaza o grila din tije metalice subtiri. Un capac de lemn protejeaza reziduurile de accesul insectelor. Cand s-a colectat 2/3 din incinerator acestea se ard, iar detritusul rezultat este faramitat si ingropat.

3.      Sistemul pubelelor: folosit numai in mediul urban. Continutul lor este incarcat in bene (recipiente mari montate pe autovehicule speciale), prevazute cu dispozitive de incarcare si descarcare. Depozitarea se face controlat, la distanta de marginea localitatilor urbane, intr-un loc departat de ape curgatoare sau de baraje. In fiecare zi reziduurile descarcate trebuie sa fie dispersate pe sol si acoperite cu un strat de pamant.

Asanarea teritoriului: folosirea de metode si mijloace prin care sa se redobandeasca potentialul sanogenetic al factorilor de mediu naturali si artificiali cu care colectivitatea umana vine in contact in viata si in munca.

Proprietatile solului: solul este compus din particule solide (grunji) care delimiteaza intre ele niste spatii libere (pori). Aceasta structura e strabatuta de aer si apa, permite ridicarea apei din straturile profunde catre suprafata prin fenomenul de capilaritate si retine in ea diverse impuritati din apa asigurand filtrarea acesteia. Primeste caldura de la soare, din pirosfera si din procesele biochimice exogene telurice, influentand astfel viata a numeroase organisme. Contine toate elementele chimice cunoscute, pe care le transfera celorlalti factori de mediu (aerului, apei, alimentului) are si o flora microbiana proprie care participa la desfasurarea complexelor procese din sol.

Potentialitati patogene bacteriene si virotice: flora bacteriana si virotica, de origine umana eliminata pe sol prin materiile fecale, are o viabilitate de cateva saptamani, mai mare in solurile umede si pentru entero-virusuri. In afara acestora, cuprinde bacilul tific si bacili paratifici, bacilul dizenteric, vibrionul holeric, virusurile poliomielitic si al hepatitei A, s.a.

Boala la om se produce mai frecvent prin contaminare indirecta, cu ajutorul apei si alimentelor neprelucrate termic, dar care au venit in contact cu solul. Flora patogena eliminata de animale pe sol (bacilul tetanic, bacilul antracic, bacilul botulinic, germenii gangrenei gazoase, leptospira, brucella, pasteurella, rickettsia burnetti s.a.) realizeaza contaminarea umana atat direct cat si indirect. Formele sporulate rezista in sol cu anii si patrund in organism prin leziuni cutanate care le pot oferi conditii de anaerobioza.

Potentialitati patogene parazitare: aceste potentialitati sunt reprezentate in primul rand de geohelminti ca Ascaris lumbricoides, Tricocephalus dispar, Ancylostoma duodenale, Strongyloides stercoralis, pentru care solul are rol activ. Tot prin sol, dar in mod pasiv se pot transmite si Enterobius vernicularis. De asemeni in sol pot prolifera fungii Blastomyces dermatitidis (in Uganda, Zair, Mozambic, Tanzania, Africa de Sud) provenit din urina si sputa bolnavilor de Blastomicoza, Histoplasma capsulatum (sau boala de „pestera cu lilieci”), Aspergyllus etc. ca si larvele artropodelor.

Transmiterea acestor parazitoze se face prin contact direct cu solul, prin contact cu obiecte murdarite cu pamant, prin consum de legume si fructe crude sau ingerarea apei venite in contact cu solul infestat.

Rezistenta acestor paraziti in sol este foarte mare, uneori de peste un an.