INFLUENTELE ECRANULUI ASUPRA COPIILOR

Traim intr-o societate in care parintii dedica tot mai putin timp copiilor , preferand sa ii uite in fata televizorului, pentru a-si putea rezolva problemele casnice.

Voi prezenta in continuare un material deosebit de important, bazat pe cercetari aprofundate, din care se poate intelege cat de grave pot fi efectele micului ecran asupra mintii copilului.

In urma cercetarilor desfasurate in ultimii ani s-a ajuns la concluzia ca vizionarea TV si calculatorul dauneaza dezvoltarii si functionarii creierului uman. Aceasta, deoarece activitatea corticala, atunci cand ne asezam in fata ecranului este complet diferita de aceea intalnita in mod obisnuit in viata oamenilor. Cele cateva ore petrecute zilnic de copii in fata televizorului si a calculatorului, inca din primii ani de viata , vor influenta definitoriu modul in care creierul va raspunde pe viitor la provocarile lumii reale, modul in care va procesa informatia.

Astfel, mintea tinerilor ajunge sa fie dependenta de starea de pasivitate, de neconcentrare, si negandire, care i-a fost indusa zilnic, cateva ore, prin intermediul vizionarii.

Emisfera stanga a creierului, a carei activitate este inhibata cand privim la televizor, nu se dezvolta normal, ceea ce va face ca tinerii acestia sa fie deficienti in ceea ce priveste gandirea logica si analitica, in vorbire, in construirea frazei, in scris si citit-procese desfasurate in ariile acestei emisfere.

Cele mai grave sunt consecintele pe care televizorul si jocurile pe calculator le au asupra functionarii partii din fata a creierului- cortexul prefrontal- care il deosebeste pe om de animal -slabirea capacitatii de concentrare, scaderea memoriei, aparitia starii de pasivitate si a plictiselii, a depresiilor, a anxietatii si a tulburarilor de personalitate.

Vizionarea afecteaza, de asemenea, capacitatea de concentrare a atentiei, slabeste motivatia si favorizeaza comportamentele instinctive-bulimia, agresivitatea si pulsiunile sexuale.

Acestea sunt doar cateva din motivele pentru care Academia Americana de Pediatrie(Reinsenberg, 1998) recomanda ca pana la 2 ani copiii sa nu fie lasati sa se uite la televizor, iar dupa aceasta varsta, pe toata perioada varstei scolare, sa se limiteze timpul vizionarii-cumulat-televizor, video sau calculator- la una , cel mult doua ore pe zi.

Unii autori opineaza ca macar pana la 5-6 ani, cand se incheie prima perioada esentiala in dezvoltarea creierului, copiii sa fie tinuti departe de televizor si de calculator.

Copilul nu se poate opune. El nu are discernamantul necesar, de aceea este important sa fie aparat de mijloacele care-i pun in pericol sanatatea mentala si viitorul.

Cum ar putea oare un copil sa se protejeze singur in fata unor tehnologii care fascineaza, au un caracter hipnotic si care dau dependenta.Mai cu seama in conditiile in care ei nici macar nu banuiesc pericolul si nu-si pot imagina consecintele?

Acesta e rolul parintilor: de a-I apara si calauzi pe cei mici pana cand vor capata discernamantul necesar ca sa se descurce singuri in viata.Desigur, este mult mai simplu sa-i abandonam in fata unui ecran ca sa ne vedem de treaba, sau ca sa adunam ceva bani pentru a le putea asigura viitorul.Ar trebui insa sa ne gandim si la faptul ca dupa 10-15 ani petrecuti in fata unui ecran, cateva ore pe zi, copiii nostri s-ar putea sa nu mai aiba nici un viitor.

Se vorbeste foarte mult de drepturi. Oare n-ar trebui sa le asiguram copiilor nostri dreptul fundamental la mai multa afectivitate, la mai mult timp petrecut impreuna cu ei, la o stimulare normala a mintii si trupului, pentru a fi paziti in fata ofensivei unor mijloace care le pot distruge mintea?

Si pentru adulti, vizionarea constituie un important factor in intensificarea starii de nervozitate si agitatie mentala, in slabirea capacitatii de concentrare si a memoriei.

Pe de alta parte, nu se poate sustine faptul ca majoritatea copiilor nu mai vor sa invete, deoarece multi dintre ei urmeaza chiar tratamente medicamentoase pentru cresterea succesului scolar sau cursuri speciale pentru recuperarea deficientelor. Si in Romania , numarul copiilor tratati de adhd este in crestere.Asadar, ca o concluzie, se poate sustine faptul ca tinerii de azi nu mai pot invata si avea aceleasi rezultate scolare ca ale tinerilor de acum cateva generatii pentru ca nu-i mai ajuta mintea.Devin , oare copiii mai putin inteligenti?

Eseu: In asteptarea primaverii - proiect de AVAB Document online: Structura proiectului pentru sustinerea examenului in vederea obtinerii certificatului de competente profesionale – Clasa a XII-a

Recentele rezultate ale Institutului National de Evaluare a Procesului Educational din America au indicat aparitia unor importante  deficiente in ceea ce priveste capacitatile cognitive de un nivel superior, mai cu seama cele necesare pentru o intelegere profunda a textului scris, in matematica si in stiinte.

Rezultatele la matematica sunt deprimante cand li se cere elevilor sa-si concentreze atentia la probleme care necesita mai mult de o etapa. De exemplu, doar 44% dintre absolventii de liceu pot calcula restul ce ar trebui sa le revina de la 3 dolari care au fost platiti pentru doua articole comandate la masa de pranz.

Dupa Albert Shanker, presedinte al Federatiei Americane a Profesorilor, doar 20% dintre tinerii de 20 de ani pot scrie in mod corect o cerere de angajare, doar 4% inteleg o mostra de program de autobuze si doar 12% pot aranja 6 fractii comune in ordinea marimii.Doar 20-25 % dintre actualii elevi, arata dl Shanker, pot invata efectiv prin metodele traditionale de predare.

Efectele acestor tendinte , universal observate au inceput sa devina evidente chiar si in cele mai bune colegii, astfel ca profesorii au gasit de cuviinta sa coboare nivelul sarcinilor pentru scris si citit, precum si asteptarile in ceea ce priveste gandirea analitica. Insa, in ciuda efortului depus de profesorii scolilor elementare pentru imbunatatirea programei, elevii nu arata vreun castig vizibil in deprinderile de ordin superior.(Healy, 1990)

Copilul in fata televizorului nu are parte de experienta obisnuita a limbajului, de stimularea dialogica a gandirii si reflectiei pe care parintii, bunicii sau mediul uman , in general, le ofera. Stimulii vizuali si analitici perceputi in fata micului ecran sunt atat de agresivi, se succed cu o asemenea rapiditate, incat depasesc capacitatea creierului de a-i controla. Efectul inevitabil va fi inhibarea unor importante procese mentale.

COPIII SE OBISNUIESC DE LA TELEVIZOR SA NU MAI DOREASCA SA INTELEAGA CE SE INTAMPLA IN LUMEA CARE II INCONJOARA.SE MULTUMESC DOAR CU SENZATIILE.(LARGE, 2003)

Experienta vizionarii TV nu este una a spatiului si a timpului real, a distantelor si a duratelor reale, ci a unora virtuale, sugerate sau doar simulate in interiorul lumii televizorului. Copilului ii lipseste posibilitatea cunoasterii prin atingerea si manipularea fizica a materialelor, una dintre conditiile desfasurarii procesului de cunoastere si , prin urmare, de structurare a traseelor neuronale. Prin televizor, cei mici sunt lipsiti de linistea si ragazul necesare dezvoltarii mecanismelor limbajului intern si ale gandirii reflexive.

Televizorul, nu numai ca nu favorizeaza o participare interactiva la procesul de cunoastere, ci dimpotriva presupune o experienta pasiva si pasivizanta pentru mintea umana.

Dupa vizionarea prelungita copiii vor avea tendinta de a ramane in aceeasi stare de pasivitate sau de neimplicare in cunoasterea lumii reale. Celor care se uita mult la TV li se saraceste in mod proportional capacitatea de a imagina jocuri, le slabeste dinamismul mintal.(Winn, 1996)

Proportional cu cresterea timpului petrecut la televizor scade dispozitia sau placerea unei implicari in viata comunitara si chiar in cea de familie.

Majoritatea specialistilor in domeniu sustin ca nu trebuie permis ca TV sa inlocuiasca jocurile fizice-alergatul, inotul etc.-lucrul de mana –a construi, a coase , a intreprinde , in general ceva cu mainile sau alte activitati prin care cele doua parti ale corpului- stanga –dreapta si conexiunile corespunzatoare lor din creier invata sa se coordoneze intre ele.(HEALY, 1990)

Copiii au nevoie de parinti, in special de mama, care sa le calauzeasca fiecare pas, sa le vorbeasca, invatandu-i incet-incet cum sa foloseasca limba, cum sa inteleaga realitatea, sa gandeasca si sa simta, in general.

Experienta spatiului si a timpului real, cunoasterea prin atingere si intrebuintare a lucrurilor care-l inconjoara pe copil, joaca, de asemenea, au un rol deosebit de important. Copilul trebuie sa se implice activ in diferite jocuri folosindu-si imaginatia si interactionand cu alti copii.Toate acestea constituie mediul ideal pentru dezvoltarea normala a mintii copilului, pentru punerea bazelor structurale si functionale ale creierului, necesare tuturor activitatilor de mai tarziu.

Asadar, vizionarea Tv ,si a calculatorului scade nivelul de inteligenta si performantele intelectuale, creeaza o atitudine mentala pasiva, cultiva plictiseala, dezinteresul sau apatia si inhiba comportamentele sau initiativele de ordin subiectiv,” ii antreneaza pe oameni pentru a fi momai”(MANDER, 1978)