Brosura cu activitati si modalitati de abordare a prescolarilor mici, in vederea cresterii tolerantei la frustrare - grupa mica-

BROSURA CU ACTIVITATI SI MODALITATI DE ABORDARE A PRESCOLARILOR MICI, IN VEDEREA CRESTERII TOLERANTEI LA FRUSTRARE - grupa mica-

Modalitati de abordare a copiilor care raspund la frustrare prin violenta

Copiii nu se nasc cu abilitatea de a tolera neplacerile aceasta se invata in timp.

Pe masura ce ei cresc, au din ce in ce mai multe oportunitati de a-si dezvolta toleranta la frustrare.

De multe ori, copiii raspund la frustrare prin agresivitate. Se enerveaza, tipa sau incep sa se imbranceasca, sa muste, sa loveasca, suparati fiind ca nu ies toate lucrurile asa cum ar dori ei. Loviturile sau muscaturile sunt normale pana la o limita pentru toti copiii. Insa, aceasta nu inseamna ca le putem ignora; dimpotriva, il putem ajuta pe copil sa-si exprime emotiile intr-un mod diferit. Felul in care copilul este invatat sa suporte frustrarea, determina aparitia sau atenuarea acestor stari de furie.

Fara corectarea necesara, singurul lucru care va fi depasit va fi doar tipatul, lovitul si trantitul pe jos. Atitudinea din spatele iesirii temperamentale ramane. Nu este depasita; dimpotriva, ea va aparea din nou si din nou atata vreme cat vom trata doar simptomul si nu cauza comportamentului indezirabil. Tipatul si lovitul sub forma de protest, mai tarziu se vor dezvolta in forme si mai violente de agresivitati fizice si verbale.

Iata cateva modalitati prin care putem veni in sprijinul copiilor:

Oferiti propriul exemplu. Copiii ii observa cu multa atentie pe adulti si incearca sa le imite comportamentul. Prin urmare, pastrati-va calmul! Modul in care dumneavoastra reusiti sa va controlati temperamentul constituie un pas important in formarea copilului.

Reactionati calm, dar ferm atunci cand copilul este nervos. Astfel, ii oferiti un bun model despre cum sa faca fata frustrarii si veti creste probabilitatea ca acesta sa se calmeze in scurt timp.

Procedati treptat. Toleranta la frustrare a copiilor va creste odata cu varsta, prin practica si experienta. Ei trebuie sa se confrunte in mod gradual cu cerintele adaptarii la situatii neplacute. Astfel, acceptarea prezentei unor frustrari mai mici si raportarea corecta la acestea, ii va ajuta pe copii sa-si creasca toleranta la frustrare.

Eliminati frustrarile inutile; copiii se pot usor simti coplesiti de prea multa frustrare.

Inarmati-va cu rabdare. Copiii vor invata doar in timp sa nu raspunda prin agresivitate atunci cand se confrunta cu o situatie frustranta. Acest lucru va necesita mult efort din partea dumneavoastra. Nu va pierdeti rabdarea. Rezultatele pe care le veti obtine pe termen lung, vor fi pe masura asteptarilor.

Ajutati-i sa accepte realitatea. Copiii trebuie invatati sa accepte ca lucrurile nu se pot intampla de fiecare data asa cum isi doresc ei. Prin urmare, supararea si furia sunt inutile in asemenea cazuri. Puteti face fata sentimentelor de frustrare ajutandu-i pe copii sa inteleaga ca nu trebuie sa aiba tot ceea ce isi doresc.

Recompensati-i! Apreciati chiar si cel mai mic efort pe care-l observati in incercarea copilului de a face fata frustrarii. Daca va primi un raspuns pozitiv, copilul se va stradui sa repete comportamentul dezirabil.

Ignorati unele atitudini. De multe ori, comportamentele ignorate tind sa scada din frecventa. Cand copilul dumneavoastra da dovada de toleranta scazuta la frustrare, ignorati-i manifestarile nedorite (daca acest lucru este posibil si nu are consecinte prea grave).

Lasati-i pe copii sa se descurce si singuri! Cand se afla intr-o situatie frustranta, copilul dumneavoastra trebuie sa incerce sa se descurce singur. Pentru un copil de 3 ani, solicitarea sprijinului din partea adultilor, inseamna de multe ori rezolvarea problemei! Daca sunteti tentat sa-i raspundeti copilului inainte ca el sa vi se adreseze, sa-l ajutati sa se imbrace, sa-si aranjeze jucariile . fara sa aveti rabdare sa vedeti cum reactioneaza singur in situatia respectiva, nu faceti decat sa-i incetiniti cresterea tolerantei la frustrare.

Motivati-l pe copil sa renunte la agresivitate! Evidentiati de fiecare data consecintele pozitive ale comportamentului copilului. Cand reuseste sa faca fata unei situatii frustrante fara sa recurga la violenta, laudati-l. Prietenii lui il vor aprecia, iar pentru el este important acest lucru.

Lauda si atentia venita din partea dumneavoastra sunt modalitati pline de efect pe care le puteti folosi pentru a modela comportamentul copilului in directia dorita; acordati o atentie minima crizelor de furie si atentie maxima raspunsurilor calme la frustrare.

Uneori este intelept sa lasam copiii foarte mici sa isi exprime toata furia pentru a se linisti; chiar si in cazul copiilor mai mari, este greu sa te intelegi cu ei cand sunt in mijlocul unei crize de furie. In asemenea cazuri, ii puteti sugera eventual o activitate alternativa pentru a-l ajuta sa se linisteasca. Asteptati pana cand enervarea copilului a scazut inainte de a-l ajuta sa invete cum sa faca fata mai bine situatiei data viitoare.

"Copilul are o psihologie speciala. Exact la fel cum, in timpul perioadei embrionare, corpul lui este parte a trupului mamei, tot astfel, mintea sa este pentru multi ani parte a atmosferei mentale parentale." (C.G.Jung)

Iata de ce este atat de important modul in care adultul se raporteaza la nemultumirea copilului. Acesta va cauta in parinte sau in educator un sprijin pentru a putea face fata situatiei stresante; prin intermediul lui, va incerca sa inteleaga de ce lucrurile nu decurg intotdeauna asa cum isi imagineaza el.

EU SUNT

Scop:

v                  Dezvoltarea capacitatii de autocunoastere si intercunoastere; dezvoltarea tolerantei fata de ceilalti (care nu sunt si nu se comporta asa cum am vrea noi).

Obiective operationale:

Sa identifice caracteristici personale elementare;

Sa identifice propriile "puncte tari" si "puncte slabe";

Sa manifeste toleranta fata de ceilalti .

Metode si procedee: conversatia, explicatia, exemplificarea, jocul, analiza;

Mijloace didactice: oglinda, recompense, antologie de ghicitori;

Desfasurarea jocului:

Captarea atentiei se realizeaza printr-o ghicitoare:

"N-are limba si nici gura, /Si-arata orice faptura." - (oglinda)

In fata copiilor se afla o oglinda. Prin utilizarea oglinzii, fiecare copil este pus fata in fata cu propria imagine. Ei primesc ca sarcina sa se priveasca in oglinda si sa vorbeasca despre ei (trebuie sa comunice cu "personajul" din oglinda). Intrebarile adresate de educatoare/profesor consilier scolar orienteaza copilul spre identificare: "Priveste-te in oglinda! Spune, cum esti tu? Cum ai parul? etc". Apoi, educatoarea/profesorul consilier scolar le solicita copiilor sa precizeze si cateva insusiri morale/calitati personale pe care le au; insusirile morale/calitatile personale sunt motivate: "sunt bun pentru ca imi ajut colegii cand imi cer ajutorul", "sunt ordonat deoarece imi adun jucariile dupa ce ma joc" etc.).

Fiecare copil va desena pe ecusonul personal un obiect care sa-l reprezinte (ex. un calculator, o carte de colorat, o papusa, o minge de fotbal, etc.); apoi, vor motiva, pe rand, de ce au desenat obiectul respectiv. Ecusonul va fi prins in piept.

Se va trage concluzia ca fiecare dintre ei este diferit de ceilalti (este unic), fiecare are anumite calitati si anumite defecte si se comporta intr-un anumit fel. Educatoarea/profesorul consilier scolar ii va sfatui sa se accepte si sa se respecte unul pe celalalt.

Copiii vor primi recompense: jetoane ilustrand oglinzi vesele.

GRADINITA SUPARICI

Obiectiv: Formarea unei atitudini pozitive fata de tolerarea unor situatii frustrante.

Materiale: Povestirea "Gradinita Suparici".

Mod de desfasurare:

1. Copiii sunt asezati in semicerc si li se explica faptul ca urmeaza sa asculte o poveste despre o gradinita ca si a lor, dar care a devenit tare suparata si mohorata la un moment dat. Povestea va fi spusa din prisma unui personaj - detectiv (Puc - mascota din plus) care a venit in vizita la gradinita lor (care pare a fi fericita) pentru a le povesti ce a facut el pentru a gasi solutii de a readuce bucuria in Gradinita Suparici.

2. Copiii asculta povestea Gradinitei Suparici, fiind insa implicati activ in aceasta activitate (sunt incurajati sa-si exprime parerile, sa raspunda la intrebari, sa gaseasca solutii). Povestea se spune oral intr-un limbaj adecvat, pentru a facilita intelegerea ei.

Gradinita Suparici

Intr-o zi de primavara, dupa ce iarna a plecat departe, departe, spre Tinuturile Ghetii, toti copiii din Gradinita Suparici au observat ca in curtea gradinitei lor nici macar un pom nu se grabea sa infloreasca, nici o floare nu dorea sa apara in gradina gradinitei si nici macar o pasare nu dorea sa cante in acea curte care parea atat de trista. Copiii stiau bine de la lectiile din gradinita ca primavara infloresc toate florile si copacii si multe, multe pasarele se joaca printre crengile copacilor din gradini, cantand frumos cantecele noi si frumoase pe care cu siguranta le-au invatat cat au fost plecate in tarile calde, special pentru a le aduce in dar tuturor copiilor din gradinita si tuturor oamenilor de pe strada.

Totusi, in anul acela, primavara parca a uitat sa vina si la Gradinita Suparici. Ea era singura gradinita din oras pe care primavara a uitat-o. De aceea, ea a devenit din ce in ce mai trista. Si toata lumea ii spunea: gradinita Suparici.

In aceasta gradinita, copiii aproape ca nu vorbeau niciodata unii cu altii. Jucariile si creioanele nu erau "ale tuturor" ca in alte gradinite, ci fiecare copil avea jucariile si creioanele lui. Nimeni nu indraznea sa se atinga de jucariile celorlalti copii, pentru ca acest lucru era cu totul interzis in aceasta gradinita. Astfel, copiii niciodata nu ajungeau sa se certe sau sa planga din cauza jucariilor, pentru ca nu puteau si le era cu totul interzis sa imparta jucariile. Asa ca, in scurt timp, fiecare copil ajungea foarte repede sa se plictiseasca de jucariile lui si neputand sa se joace cu jucariile celorlalti, toti stateau singuri, nu se jucau niciodata impreuna si nimeni nu avea astfel nici un prieten in aceasta gradinita. Era probabil singura gradinita din oras in care nu exista nici un prieten. Nici nu este de mirare faptul ca primavara nu a vrut sa vina si la Gradinita Suparici. Aici, nici macar jucariile nu erau prietene intre ele ca in alte gradinite. Fiecare jucarie stia exact carui copil apartine si pentru ca niciodata, nici un alt copil nu s-a jucat cu ea, nici o jucarie nu stia cat de frumos este sa poata aduce bucurie la cat mai multi copii, nu doar unuia singur.

Intr-o zi insa, pentru ca educatoarele din aceasta gradinita erau foarte ingrijorate, l-au chemat pe detectivul Puc pentru a investiga cazul si pentru a gasi o solutie ca primavara sa vina din nou la gradinita lor.

Dupa cateva zile de investigatii, detectivul Puc, observand ca in aceasta gradinita nimeni nu impartea jucariile cu ceilalti, s-a mirat foarte tare si s-a gandit ca aproape sigur acesta este motivul pentru care primavara a ocolit anul acesta Gradinita Suparici. Tocmai de aceea, a chemat toate educatoarele si le-a intrebat de ce in aceasta gradinita exista regula aceasta ca nimeni sa nu poata imparti jucariile cu ceilalti si astfel, nimeni sa nu poata avea prieteni? Educatoarele i-au povestit atunci ca inainte, si Gradinita Suparici era exact ca celelalte gradinite si jucariile erau ale tuturor. Copiii erau prieteni si se jucau toti impreuna. Nimeni nu se plictisea si jucariile erau foarte fericite ca faceau atatia copii fericiti. Dar, la un moment dat, copiii au inceput sa se certe din cauza jucariilor, sa nu mai imparta nimic si chiar sa se bata pentru ele. Unii plangeau ca nu se puteau juca cu jucariile celorlalti si vechii prieteni ajunsesera sa se certe mereu. Tocmai de aceea, pentru a nu mai exista copii suparati, in Gradinita Suparici a aparut aceasta regula. Acum, copiii nu se mai cearta, dar sunt tristi si singuri; nu mai au deloc prieteni.

Detectivul Puc a hotarat atunci sa mearga sa cerceteze si celelalte gradinite la care primavara a venit, pentru a descoperi ce anume le face pe ele fericite si de ce primavara a venit la ele, iar la Gradinita Suparici, nu.

Asa se face ca azi a venit detectivul Puc si la gradinita voastra, pentru a va povesti despre Gradinita Suparici.

3. Copiii sunt incurajati sa discute despre urmatoarele aspecte:

motivele pentru care primavara nu a vrut sa vina la Gradinita Suparici;

posibile solutii la aceasta problema;

sa-si exprime opinia in legatura cu tipul de gradinita pe care ar dori sa o aiba: una in care fiecare copil sa aiba jucariile lui si sa nu fie nevoiti sa imparta jucariile sau una in care sa imparta jucariile cu ceilalti;

cum pot face fata posibilelor frustrari care pot aparea daca alt copil le ia jucaria cu care se joaca;

care sunt beneficiile de a imparti jucariile cu ceilalti copii, desi nu este mereu placut acest lucru (ex. isi fac prieteni).

4. Se trage concluzia povestirii. Detectivul Puc le spune care sunt solutiile pe care le-a gasit el in urma investigatiilor facute la toate gradinitele la care a fost si modul in care s-a rezolvat problema Gradinitei Suparici. Copiii au inceput sa imparta toate jucariile, sa se joace impreuna, sa se imprieteneasca si in curand primul ghiocel a iesit in gradina gradinitei si primavara a venit si la ea, odata cu cantecul vesel al pasarelelor.

Copiii sunt indemnati sa ia exemplul colegilor lor din Gradinita Suparici, astfel incat primavara sa vina anul acesta si la ei.

Propunatoare: prof. psiholog Cristina Enache

IONUT INVATA SA COLOREZE

Scopul: Dezvoltarea tolerantei la frustrare

Obiectiv: Sa invete sa faca fata acelor sentimente de frustrare care pot aparea in situatiile in care nu pot face anumite lucruri.

Materiale: Povestirea "Ionut invata sa coloreze".

Mod de desfasurare

1. Copiii sunt asezati in semicerc si li se explica faptul ca urmeaza sa asculte o poveste despre un baietel de varsta lor, pe nume Ionut, care nu stia sa coloreze.

2. Copiii asculta povestea, fiind insa stimulati sa se implice activ in aceasta activitate. Povestea se spune oral intr-un limbaj adecvat, pentru a facilita intelegerea ei.

Ionut invata sa coloreze

Acesta este primul an de gradinita al lui Ionut. La inceput, i-a placut tare mult la gradinita, desi primele zile a plans destul de tare dupa mamica si taticul lui. Credea ca il vor lasa acolo si nu se vor intoarce niciodata dupa el. Apoi si-a dat seama ca nu era deloc asa si ca gradinita este de fapt, un loc magnific. Cel mai mult, lui Ionut ii placea sa se joace si sa invete poezii. A invatat printre primii toate cantecelele si poeziile si mereu raspundea la lectii. Educatoarea era tare mandra de el si mereu il lauda.

Intr-o zi insa, educatoarea i-a asezat pe copii la masute si le-a spus ca in acea zi, vor face ceva nou: vor colora! Ionut era tare nerabdator sa incerce si aceasta activitate. Era convins ca va fi cel mai bun si la colorat. Asa ca, nici nu a primit bine foaia si creioanele, ca s-a apucat de lucru. Nu mai avea timp sa asculte indicatiile educatoarei. El trebuia sa fie primul la colorat, sa termine cel mai repede. Apoi, educatoarea sigur il va felicita, iar asta ii placea tare mult.

Zis si facut! Ionut a luat toate creioanele pe rand si a mazgalit foaia cu toate, pana ce aproape, nu a mai ramas nici un spatiu necolorat. A alergat repede cu foaia la educatoare si se bucura foarte tare ca a terminat primul, dar a ramas foarte dezamagit atunci cand educatoarea i-a spus ca nu a colorat bine, ca trebuia sa coloreze modelul de pe foaie, cu culori potrivite si sa incerce sa nu depaseasca conturul. Dupa ce i-a aratat cum se face, educatoarea i-a mai dat o foaie, iar Ionut s-a dus la masuta lui, hotarat ca de data aceasta sa nu mai faca nici o greseala.

Alegea cu grija fiecare culoare si se straduia sa nu depaseasca deloc conturul. Insa, oricat se straduia, nu reusea deloc sa se incadreze in contur. A ramas ultimul din grupa si copiii au inceput sa rada de el ca nu stie sa tina creionul in mana si deseneaza foarte urat.

Ionut a inceput sa planga si de atunci s-a hotarat sa nu mai coloreze niciodata. Era atat de suparat ca nu poate sa coloreze, incat nu a mai vrut multa vreme sa vina la gradinita. Chiar si atunci cand venea, refuza mereu sa coloreze. Nu dorea sa primeasca nici un ajutor, nici macar de la Danut care era prietenul lui cel mai bun si care stia sa coloreze foarte frumos. De altfel, Danut mereu se oferea sa-i arate cum se coloreaza. Ii spunea ca nu este deloc greu, ca nimeni nu coloreaza frumos de la inceput si ca trebuie sa exerseze. Ionut nici nu vroia sa auda.

Era foarte trist cand vedea in fiecare zi desenele celorlalti copii expuse pentru a le vedea parintii. Numai el nu avea nici un desen. Pe zi ce trecea, era tot mai trist. Nu-l mai interesa nici o alta activitate: nici poeziile nu le mai invata ca altadata, nici cantecelele si parca nici prietenii nu-l mai iubeau la fel de mult. De aceea se certa mereu cu ei. Educatoarea nu-l mai laudase pentru nimic de foarte mult timp si Ionut credea ca nimeni nu-l mai iubeste la gradinita.

Intr-o zi, bunicul lui Ionut a venit in vizita la el si in ziua aceea, Ionut a fost lasat de parinti sa stea acasa si sa nu mearga la gradinita, pentru a putea petrece mai mult timp cu bunicul lui, caci il iubea tare mult. Ionut era extrem de fericit ca a scapat de gradinita in acea zi. I-a povestit bunicului ca nu-i placea deloc la gradinita si ca nu ar mai vrea sa mearga niciodata acolo pentru ca numai el, dintre toti copiii nu stie sa coloreze.

Auzind acestea, bunicul lui a scos din geanta un creion rosu si i-a spus lui Ionut ca acela este un creion fermecat care-l va invata sa coloreze, dar cu o singura conditie: sa isi doreasca asta cu adevarat.

Ionut a devenit foarte vesel si a zis ca e decis sa invete sa coloreze daca va primi acel creion. Atunci bunicul i-a daruit creionul, spunandu-i lui Ionut ca nu va invata din prima sa coloreze, ca va trebui sa exerseze foarte mult si numai asa va demonstra ca isi doreste cu adevarat sa invete sa coloreze. Mai mult, Ionut a invatat ca nu se intampla nimic daca greseste, ca numai asa va putea ajunge sa invete sa coloreze.

Dupa cateva zile in care a exersat mult, Ionut a inceput sa coloreze din ce in ce mai frumos. Rar mai depasea conturul desenelor si la gradinita, lucrarile lui erau mereu expuse pe panou. Ionut a devenit din nou baietelul vesel de dinainte si gradinita ii placea din nou foarte mult.

DENIS SI ARICEL

SCOPUL: Dezvoltarea tolerantei la frustrare ;

Obiective operationale:

Sa identifice comportamentele de tip opozitionist din cadrul povestii;

Sa identifice consecintele comportamentelor de tip opozitionist;

Sa dea exemple de situatii in care s-au comportat asemenea personajelor din poveste;

Sa coloreze personajul preferat din poveste.

Metode si procedee: conversatia, povestirea, explicatia, exemplificare, exercitiul;

Mijloace didactice: planse ilustrand scene din poveste, fisa de lucru, carioci, recompense;

Desfasurarea activitatii:

v      Captarea atentiei se realizeaza printr-o ghicitoare:

Are zeci de ace groase
Dar nu tese nici nu coase. - (ariciul)

v      Se povesteste povestea cu ajutorul planselor care contin scene din poveste:

DENIS SI ARICEL

A fost odata ca niciodata un baietel pe nume Denis. Parintii lui il iubeau foarte mult si ii treceau cu vederea faptele rele in incercarea lor de a nu-i umbri fericirea copilariei. Denis isi dorea ca toata lumea sa-i faca pe plac si sa nu i se interzica nimic.

Intr-o zi frumoasa de toamna, Denis impreuna cu parintii lui au mers intr-un parculet pentru a admira frumusetile naturii si a se juca. Parca intrasera intr-o lume minunata a povestilor . natura era imbracata in mii de culori.

Deodata, Denis a observat printre frunzele ruginii o mica vietate care se misca din loc in loc; era un pui de arici care se pierduse de mama lui. Denis s-a apropiat de el, i-a strigat repede pe parintii lui sa vina mai repede pentru ca a gasit un animalut pe care vrea cu orice pret sa-l ia acasa. Parintii i-au explicat frumos ca nu poate sa-l duca acasa pe Aricel, deoarece acestuia ii place sa traiasca in natura. Vazand ca nu-i poate convinge, Denis a izbucnit in plans; apoi, a inceput sa tipe :

-Nu merg acasa fara Aricel! Nu merg acasa fara Aricel!

Parintii lui Denis au cedat, in cele din urma si au acceptat sa-l ia acasa pe Aricel.

Chipul lui Denis s-a luminat deodata . era foarte fericit deoarece va avea un nou prieten acasa.

Ajunsi acasa , tatal l-a dus pe Aricel in camera lui Denis si i-a lasat singuri. Denis s-a apropiat de el si i-a zis:

-Joaca-te cu mine, Aricel! Nu-ti fie teama de mine! Nu vrei sa fim prieteni? Haide, joaca-te cu mine!

Aricelul insa il privea cu teama si se indeparta incet de el. Denis se apropie mai mult de el si vrand sa-l atinga, Aricel se transfoma intr-un ghem de ace, intepandu-l pe Denis.

Denis a inceput sa tipe si sa planga :

-Aricel m-a intepat! Este foarte rau!

Parintii i-au explicat lui Denis faptul ca Aricel probabil s-a speriat de el si s-a aparat.

Noaptea, Aricel a fost culcat intr-o cutiuta in camera lui Denis. Pe la miezul noptii, Denis s-a trezit si l-a auzit pe Aricel plangand. S-a ridicat din pat si s-a apropiat de culcusul lui Aricel, zicandu-i:

-Iarta-ma Aricel! Stiu ca nu-ti place sa stai aici cu mine! Stiu ca ti-e dor de familia ta si vrei sa te intorci la ea. Denis iesi in fuga:

-Mama, tata trebuie sa-l ducem maine dimineata pe Aricel in parculet la familia sa. Langa mine nu va fi niciodata fericit!

In ochii parintilor se zareau lacrimi de bucurie, simtind parca imbratisarea unui alt copil . un copil mai bun.

v      Discutii:

V-a placut povestea? Ce v-a placut cel mai mult?

Ce parere aveti despre comportamentul lui Denis?

V-ati comportat vreodata ca si Denis? Dati-mi exemple de situatii in care v-ati comportat ca si Denis? Va place sa va comportati in acest fel?

v      Copiii primesc o fisa de lucru care contine toate personajele din poveste; ei primesc ca sarcina sa coloreze personajul lor preferat din poveste. Apoi, trebuie sa motiveze de ce prefera personajul respectiv.

v      Copiii primesc recompense : jetoane cu Aricel.

SCHIMB DE INIMIOARE

SCOPUL: Cresterea tolerantei la frustrare

Obiective operationale:

Sa identifice comportamentele de tip opozitionist din cadrul povestirii;

Sa identifice consecintele comportamentelor de tip opozitionist;

Sa dea exemple de situatii in care s-au comportat asemenea personajelor din poveste.

Metode si procedee: conversatia, povestirea, explicatia

Desfasurarea activitatii: Se prezinta copiilor povestirea, dupa care urmeaza un dialog cu privire la comportamentul celor doua fetite.

Schimb de inimioare

Cristina si Denisa merg impreuna la aceeasi gradinita. Ele sunt si vecine si bune prietene, doar ca uneori se mai cearta din cauza jucariilor. Nu ca nu ar fi destule jucarii, dar amandoua vor aceeasi papusa, in acelasi moment si nu o data s-a terminat cearta cu bataie.

Intr-o zi, Cristina a venit la gradinita gandindu-se ca ea va ajunge prima sa ia papusa cea mare cu rochita roz. Denisei ii va ramane papusa cu rochita albastra. Dar, spre uimirea ei, Denisa nu aparu la gradinita. Mirata, merse la doamna educatoare:

De ce nu mai vine Denisa odata?

Denisa este bolnava. A sunat mama ei. Joaca-te mai mult cu papusa ta preferata. Sau imprumut-o altei fetite.

Cristina se gandi o clipa, apoi intreba necajita:

Nu cumva s-a imbolnavit pentru ca nu i-am dat si ei papusa ieri? Stiu ca a plans.

S-ar putea sa fie si aceasta o cauza. Te rog sa-i faci o vizita si apoi sa-mi spui si mie.

Cristina puse necajita papusa pe raft. Nu-i mai facea placere sa se joace cu ea acum, cand Denisa nu-i cerea papusa in mod insistent. Parca nici nu mai era asa de frumos la gradinita Abia avu rabdare pana la plecarea acasa. Cand veni mama ei dupa ea, Cristina o astepta gata imbracata:

Repede, sa mergem la Denisa. Este bolnava din cauza mea.

Cum asa? intreba mama.

Ieri am imbrancit-o si nu i-am dat nici papusa cu rochita roz. Am fost rea!

Si-ti pare rau? o intreba mama.

Da! Vreau sa-mi cer iertare.

Foarte frumos. Haide sa mergem!

In drum spre casa, au trecut pe langa un magazin alimentar. In geam erau expuse inimioare din turta dulce.

Mami, spuse repede Cristina, haide sa-i cumparam Denisei o inimioara noua. Daca inimioara ei este bolnava

Bine, Cristina. Dar inimioara ta e buna?

Nu, raspunse dupa un timp Cristina. Ce sa fac?

Ei, haide sa luam doua inimioare noi. Cine stie, poate

Cristina a cumparat doua inimioare si fugi repede spre casa Denisei. Striga inca din curte:

Denisa, Denisa, uite, am doua inimioare noi De-acum tu te vei juca numai cu papusa cu rochita roz!

Denisa o privi cu bucurie, cu toate ca boala o tinea la pat.

Multumesc, Cristina. Uite, si eu vreau sa-ti daruiesc caruciorul meu!

Mami, spuse Cristina, si eu vreau sa-i daruiesc bucataria mea!

Bine, bine intervenira cele doua mame. De acum, stim ca veti fi cele mai bune prietene. Va veti bucura mai mult cand daruiti decat atunci cand primiti!

A doua zi, cele doua fetite mergeau la gradinita prinse de manuta. Fata lor stralucea de bucurie. Cele doua inimioare de turta au facut minuni!

Discutii:

V-a placut povestea? Ce v-a placut cel mai mult?

Ce parere aveti despre comportamentul celor doua fetite?

Voi cunoasteti copii care se comporta la fel ca si Cristina?

Propunatoare: Prof. consilier Dana Leva

SEMAFORUL

Obiective:

Sa respecte regulile stabilite;

Sa manifeste comportamente dezirabile;

Sa-si dezvolte toleranta la frustrare.

Metode si procedee: conversatia, explicatia, exemplificarea, jocul, analiza;

Mijloace didactice: poster, carioci, recompense;

Desfasurarea jocului:

Educatoarea le explica copiilor regulile jocului si le comunica perioada in care se va desfasura jocul:

v                Educatoarea impreuna cu copiii vor realiza un regulament al grupei:

Document online: Exclamatie retorica - o figura stilistica literara Document online: Proza de avangarda - urmuz

Regulamentul grupei

Vorbim frumos/politicos cu toata lumea (cu d-nele educatoare, cu colegii etc.)!

Ne comportam frumos (nu lovim, nu tipam, nu plangem cand nu obtinem ceea ce ne dorim)!

Avem multa grija de jucariile si obiectele din sala de grupa (nu le distrugem)!

v                Educatoare impreuna cu copiii vor fi foarte atenti pe parcursul zilei pentru a observa/identifica cine respecta si cine incalca regulamentul stabilit.

v                La sfarsitul zilei, educatoarea va acorda fiecarui copil buline verzi si rosii in functie de masura in care au respectat regulamentul grupei (vor primi cate o bulina verde pentru fiecare regula respectata, si cate o bulina rosie pentru fiecare regula incalcata).

v                Bulinele pot fi schimbate; daca in ziua respectiva copilul a primit numai buline verzi, educatoarea va colora ochiul verde al semaforului sau (pe poster), daca copilul a primit numai buline rosii, educatoarea va colora ochiul rosu al semaforului; daca au primit atat buline rosii cat si verzi, educatoarea va colora ochiul galben al semaforului.

v                Copiii care au "semaforul pe rosu" vor primi o amenda. Exemple de amenzi: "o zi nu au voie sa se joace pe calculator'', ''o zi nu au voie sa se joace cu o jucarie preferata '' etc.

Copiii care au "semaforul pe verde" vor fi recompensati.

BROSURA CU ACTIVITATI PROPUSE EDUCATOARELOR

COPII 4-7 ANI

CONSILIER SCOLAR: ANA-MARIA BAIESCU

Imbinand metode si mijloace diferite, specifice activitatilor cu prescolarii, aceste activitati urmaresc dezvoltarea unor competente psiho-emotionale si comportamentale adecvate varstei, concretizate in: mentinerea unei interactiuni pozitive cu ceilalti si realizarea unui management eficient al emotiilor - competente strans legate intre ele. Aproape toate comportamentele implicate in mentinerea interactiunilor si a relatiilor sociale implica trairea si exprimarea emotionala, intelegerea emotiilor, reglarea emotionala.

CINE SUNT EU?

PARTICIPANTI: 10-12 copii (4-5 ani)

DESFASURARE: sala de grupa, sala de sport

DURATA: 15-20 min.

RECOMANDARI:

1. vorbiti suficient de clar pentru a fi inteles de fiecare copil
2. utilizati exemplele si mimica in exprimarea verbala

MATERIALE:

costume diferite din povesti, haine

CUVINTE CHEIE: cine, ghiceste, descrie.

JOC RELAXANT DE INCEPUT:

Pregatiti copiii sa participe la activitatea de joc. Costumati copiii in diferite personaje pentru a interpreta roluri variate: o coroana pe cap, o palarie haioasa, un baston, o pelerina, o masca etc.

Intrebati: "Puteti ghici cine sunt eu?"

Incurajati raspunsurile mai multor copii si cat mai diferite. Apoi spuneti copiilor cat mai multe lucruri despre personajul respectiv: de exemplu: "Sunt o regina foarte importanta. Numele meu este Maria. Locuiesc intr-un castel indepartat iar coroana de pe capul meu este din diamante. Pot sa mamanc ce vreau la cina si pot sa ma joc toata ziua".

DESFASURAREA JOCULUI:

Spuneti copiilor ca au sansa sa interpreteze ce rol doresc ei. Incurajati-i sa foloseasca cat mai multe costume.

Dupa costumarea copiilor, explicatile copiilor cum sa se prezinte, unul cate unul: sa-si descrie costumatia si lucruri legate de viata personajului, utilizand intrebari precum: "Care e numele tau?", "Ce ai pe cap, in mana sau pe umeri?", "Unde locuiesti?", "Cu cine locuiesti?", "Cu ce-ti place sa te joci?", "Care sunt prietenii tai?" etc.

Dupa prezentarea fiecarui copil cereti celorlalti copii sa-i incurajeze cu aplauze.

CONSOLIDARE:

Jucati un joc mima in care copiii, pe rand, vor interpreta roluri diferite a unor personaje-animal cunoscute de toti. Incurajati grupul de copii sa recunoasca, desciind actiunile simple pe care le face cel ce interpreteaza: de exemplu sare, nu este om, are urechi lungi, este fricos, este un iepuras.

VARIANTE:

Puteti folosi masti de animale cunoscute de copii sau linguri de lemn cu personaje cunoscute sau marionete diferite.

EVALUARE:

copiii pot sa descrie clar personajul respectiv, astfel incat sa fie inteles de ceilalti copii.

copiii incearca sa participe, dar au nevoie de suport sau vorbesc dificil pentru a fi intelesi de ceilalti copii.

copii care inca nu stiu/nu pot sa descrie un personaj sau nu sunt intelesi de ceilalti copii.

"FETE VESELE, FETE TRISTE"

PARTICIPANTI: 10-12 copii (5-7 ani)

DESFASURARE: sala de grupa, sala de sport

DURATA: 10-25 min.

JOC RELAXANT DE INCEPUT:

Se creeaza o atmosfera relaxanta, de relationare pozitiva intre copii, se sugereaza sa se aseze in semicerc pe covor cu fata spre panoul de proiectie unde se vor prezenta imaginile unor copii care au fost fotografiati in timp ce traiau diferite stari emotionale.

Copiii vor incerca sa recunoasca fiecare emotie sugerata de imagine raspunzand la unele intrebari ale profesorului: ( bucuros/fericit/vesel/distrat, trist/suparat, ingrijorat, mandru, speriat). Se va sublinia faptul ca unele emotii prezentate sunt placute si altele sunt neplacute.

DESFASURAREA JOCULUI:

Se creeaza cercul de conversatie - copiii dispusi in cerc raspund, pe rand, la intrebarea: "Tu cum te simti?", continuand si completand enunturile profesorului: "azi ma simt . bucuroasa pentru ca . pot sa ma joc cu voi", incercand sa mimeze emotia aleasa.

Copiii se vor aseza la masute si profesorul le va prezenta cele doua fete desenate carora le lipseste gura. Astfel, copiii nu pot stii care fata e vesela si care e trista. Se va exemplifica cate o situatie-placuta si una neplacuta, demonstrand cum se deseneaza gura vesela (situatia placuta): o linie curbata in sus si gura trista (situatia neplacuta): o linie curbata in jos.

Se prezinta fisele individuale de pe masute, apoi li se va spune copiilor ca asemeni unor magicieni vor transforma fetele de pe fisele lor, in vesele sau triste, folosind creionul in loc de bagheta magica, asteptand sa se citeasca, pe rand, mai multe situatii (placute si neplacute).

Exemple:

- prietenul tau te invita la ziua lui;

- primesti cadoul mult dorit de tine;

- un copil te impinge si cazi;

- afli ca ai pierdut un concurs;

- vezi un catel cu labuta rupta;

- te trezesti dimineata si vezi multa zapada;

- primesti o porecla batjocoritoare;

- un copil iti prezinta noul sau joc;

- este prima zi de scoala;

- esti numit seful grupei de copii;

Copiii vor numara cate fete vesele si cate fete triste au desenat pe fisa lor. Se discuta cu copiii rezultatele.

CONSOLIDARE:

Intrebari de personalizare:

-"Care emotii va plac mai mult?

Vreti sa va simtiti veseli toata ziua?" Se prezinta jetoanele galbene (fete vesele).

Copiii isi vor alege perechea-un prieten - si se vor gandi la ceva placut care sa-i spuna celuilalt pentru a-l face sa se simta vesel/bucuros.

Numai daca spune ceva potrivit poate sa daruiasca celuilalt copil jetonul.

Jetoanele se pot purta toata ziua in piept.

Inatentia - Deficitul atentional

Material elaborat si prelucrat de:

Prof. Psiholog Moldovan Ana-Maria

Delimitari terminologice

Problemele comportamentale hiperchinetice si de tip opozant sunt cele mai frecvente tulburari specifice copilariei; acestea pot aparea asociate dar și izolat, ambele fiind cunoscute sub termenul de tulburari comportamentale de externalizare sau tulburari expansive .

In ceea ce privește tulburarile hiperchinetice, caracteristicile definitorii ale acestora sunt : deficitul atentional, impulsivitatea și hiperactivitatea.

Deficitul atentional :

In legatura cu tulburarile hiperchinetice este important de diferentiat atentia selectiva de concentrarea atentiei.

Atentia selectiva se refera la capacitatea de focalizare a atentiei asupra stimulilor relevanti pentru sarcina și a ignora stimulii irelevanti. Distractibilitatea este semnul unui deficit in ceea ce privește selectivitatea atentiei.

Concentrarea atentiei se refera la capacitatea de a mentine atentia asupra unei sarcini pentru o perioada mai lunga de timp.

Deficitul atentional se caracterizeaza prin faptul ca sarcinile care i se dau copilului spre a fi rezolvate fie nu sunt finalizate fie sunt finalizate foarte rapid, mai ales in ceea ce privește sarcinile ce presupun efort intelectual și sunt impuse de altii. Copii oscileaza de la o activitate la alta frecvent, pierzandu-și repede interesul fata de activitatea in desfașurare și dedicandu-se alteia, munca lor caracterizandu-se prin dezordine și superficialitate.

Semne ale prezentei inatentiei:

are dificultati adesea in sustinerea atentiei asupra sarcinilor sau activitatilor de joc și pare a nu asculta cand i se vorbește direct

nu aude cand i se adreseaza cineva ;

de multe ori nu duce la bun sfarșit sarcinile pe care le are de realizat

eșueaza adesea in a da atentia cuvenita detaliilor ori face erori prin neglijenta in efectuarea a diferite activitati ;

are frecvent dificultati in a organiza realizarea exercitiilor și a activitatilor

evita deseori sarcinile care presupun un effort intellectual de lunga durata;

pierde deseori obiecte necesare difritelor sarcini sau activitati

deseori se lasa ușor distras de stimuli externi

in activitatile cotidiene este adesea uituc. (criterii DSM IV)

Etiologie :

Pana in momentul de fata nu a fost evidentiat un factor principal raspunzator de aparitia acestei tulburari, astfel ca s-a ajuns la concluzia ca exista o etiologie multifactoriala. Acești factori sunt (Doepfner 2000) :

tulburari neurologice - tulburare la nivelul functionarii creierului datorita complicatiilor pre-, peri- și postnatale ;

factori nerochimici - vascularizare cerebrala diminuata in regiunea frontala ;

tulburari ale sistemului imunitar - reactii alergice la albuminile din lapte, la polen, coloranti alimentari, praf, dizolvanti și aromatizanti ;

factori genetici ; conditii psihosociale : relatii familiale disfunctionale, familii dezorganizate, statut socio-economic scazut dar mai ales interactiunile negative parinte-copil.

Evolutia interactiunilor negative parinte-copil (Barkley, 1987) :

Datorita tulburarii de care sufera, copiii impulsivi și cu deficite atentionale nu urmeaza cerintele și nu respecta regulile impuse de parinti. De obicei, parintii repeta cerinta dar cel mai des aceasta nu este respectata. Daca copilul respecta totuși cerinta, acesta nu este apreciat datorita faptului ca parintele considera ca acest comportament este de la sine inteles sau dorește sa-și continue activitatea pe care au intrerupt-o din cauza divergentelor avute cu copilul. In concluzie, comportamentul adecvat nu este apreciat in timp ce cel necompliant are drept consecinta o atentie crescuta din partea parintilor, chiar daca are conotatie negativa. Conflictul se amplifica : parintii incep sa ameninte, copilul nu reactioneaza, iar in final parintii raman fara replica și renunta sau devin agresivi. Renuntarea parintelui va constitui o recompensare a comportamentelor neadecvate ale copilului, oferindu-i astfel un model inadecvat.

Deoarece in cazul tulburarilor hiperchinetice sunt afectate mai multe domenii ale vietii este necesara interventia in echipa bazandu-se pe o abordare multimodala, centrata pe copil și relatia dintre acesta și parinti precum și dintre copil și cadre didactice.

La varsta preșcolara, datorita autonomiei mai reduse a copilului de aceasta varsta, cel mai important rol il au activitatile centrate pe familie și copil și demersurile centrate pe gradinita, cele centrate exclusiv pe preșcolar fiind foarte putine la numar.

Planificarea activitatii de interventie in cazul preșcolarilor

Alaturi de activitatile din familie sunt necesare intotdeauna și interventiile din gradinita, mai ales atunci cand deficitul atentional apare in acest mediu. Aceste interventii se desfașoara in paralel cu cele din famile

Aspecte organizatorice ale interventiei :

Alcatuirea grupei : este de preferat incadrarea copilului intr-o grupa in care sa nu predomine copii cu aceasta problema

Spatiul destinat grupei : este important ca grupa sa fie impartita prin piese de mobilier in zone de joc bine delimitate

Structura programului zilnic : diversificarea programului zilnic cu diferite jocuri si ocupatii

Organizarea activitatilor

Locul ocupat in sala de grupa : așezati copilul cat mai in fata, mai inspre lateral, in nici un caz langa fereastra, in apropierea unor copii care pot fi modele positive;

Controlul exercitat de educatoare: verificarea intesa de catre educatoare a intelegerii sarcinii imediat dupa ce aceasta a fost expusa

Relatia educatoare-copil: incercati sa mentineti o relatie pozitiva cu copilul insitand pe intarirea secventelor comportamentale dezirabile și evitand catalogarea, blamarea, pedeapsa

Aplicarea metodei "Planul meu de puncte" la gradinita :

Spre deosebire de planul de puncte din programul parinte-copil, nu se recomanda descompunerea comportamentului in unitati sau secvente de comportament.

Comportamnete manifestate in gradinita la care se aplica aceasta metoda :

pentru a finaliza o activitate inceputa

a indeplini cerintele

a participa activ la activitate

a ramane așezat pe scaun

a se intelege cu colegii

a se anunta in momentul in care vrea sa ia cuvantul

a nu striga in timpul orei

Reguli de realizare a planului de puncte :

Alegeti un comportament inadecvat care trebuie modificat

Descrieti cat mai concret acest comportament și situatia in care apare

Descrieti cum ar trebui sa fie comportamentul respectiv in acesta situatie

Alegeti recompensa directa

Alegeti tipurile de comportament pentru care exista o recompensa directa

Stabiliti impreuna cu copilul o lista de recompense speciale

Stabiliti impreuna numarul de puncte necesare recompensei speciale

La copiii preșcolari se va utiliza inșiruirea de puncte

Numarul de puncte poate fi acordat și pe subunitati ale comportamentului, de exemplu, pentru trezitul de dimineata se pot acorda trei puncte astfel : un punct pentru trezitul in primele cinci minte dupa ce a sunat ceasul, un punct pentru actiunile de igiena personala și un punct pentru ca s-a imbracat singur.

La un anumit numar de puncte se acorda o recompensa care poate fi mare/mijlocie sau mica in functie de numarul de puncte acumulate :

Time-out-ul

- se definește ca perioada de timp in care copilul, ca urmare a manifestarii comportamentului problema, va trebui sa-și petreaca timpul intr-un mediu mai putin atractiv și interesant

semnificativ pentru metoda e schimbarea mediului interesant și stimulativ intr-un mediu neutru

- in situatiile in care copilul se supara sau enerveaza foarte tare, pauza ii ofera posibilitatea de a se liniști

- momentul in care se incepe introducerea metodei trebuie foarte bine organizat

- dupa ce s-a inceput aplicarea metodei, trebuie continuat cu consecventa

- metoda trebuie aplicata cu calm

Aspecte relevante ale aplicarii metodei :

- pauza va fi aplicata pentru unul sau doua comportamente

- copilul va fi avertizat de la inceput ca va fi pedepsit și ca va lua o pauza

- comportamentul problema ales va fi urmat de fiecare data de aplicarea metodei

- Copilul va lua pauza de o perioada minima, aceasta perioada depinde de varsta copilului, pentru fiecare an adaugandu-se cate un an, max doi

- Copilul trebuie sa stea liniștit inainte de a pune capat pauzei ; cand perioada s-a terminat - copilul trebuie sa stea inca un minut liniștit pana la incheierea definitiva

Aplicarea pauzei :

Modul in care se aplica pauza poate fi explicat cu ajutorul unui semafor :

Monitorizarea comportamentelor problematice

Numele și prenumele . . . . . . . . . ..

Perioada . . . . . . . . . . . . . . . .

a. 1 - deloc

2 - o data

3 - de 2-3 ori

4 - de mai multe ori pe zi

5 - permanent

b.0 - nici o problema

9 - nu putea fi mai rau

Ziua . . . . .(perioada) . . . . . . . . ..

A primit bulina rosie pentru ca

Buline roșii, buline negre

A primit bulina neagra pentru ca: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

BROSURA INFORMATIVA

PENTRU EDUCATORI

Prof. psiholog Oana Sarghi

Comportamentul impulsiv

Unii copii sunt mai vioi decat altii si orice copil poate fi la un moment dat foarte nelinistit. Stim ca in general copiii mai mici au dificultati mai mari cand trebuie sa stea linistiti sau sa se concentreze mai mult timp asupra unei sarcini comparativ cu copiii mai mari. Capacitatea si durata de concentrare se dezvolta odata cu varsta.

Copiii impulsivi au tendinta de a actiona brusc si fara a se gandi anterior, comparativ cu copiii de aceeasi varsta ei nu sunt capabili sa amane anumite nevoi pana la momentul in care acestea ar putea fi indeplinite. Ei ofera raspunsurile inainte ca intrebarea sa fie complet formulata si ii intrerup adesea pe ceilalti.

Multi copii impulsivi respecta regulile intr-o

mai mica masura decat alti copii, se cearta mai des cu

adultii si cu copiii, se opun indicatiilor parintilor,

se enerveaza usor si se bat. Ei sunt mai bagareti,

comportandu-se ca niste clovni, intrerup activitatile altora fiind de-a dreptul enervanti. Acesti copii incearca sa domine si sa controleze. Deseori parintii copiilor impulsivi, nestapaniti au certuri frecvente cu copiii, iar educatoarele sau profesorii ii considera problematici si deranjanti, sunt adesea respinsi de catre cei de aceeasi varsta datorita problemelor din timpul jocului.

Printre manifestarile comportamentale se numara neastampar, vorbire excesiva, agitatie fizica in momente nepotrivite, intreruperea persoanelor care vorbesc si dificultatea in a-si astepta randul.

Acesti copii sunt "neobositi" si nu pot sta intr-un loc nici pentru o perioada scurta de timp. Uneori vorbesc mult si au dificultati in amanarea recompensei. Isi asuma multe riscuri, si ca atare sunt mai predispusi spre a face accidente sau a fi victime ale accidentelor.

Copilul impulsiv:

Adesea "tranteste" raspunsuri inainte ca intrebarile sa fi fost complet formulate;

Adesea are dificultati in a-si astepta randul;

Adesea intrerupe sau deranjeaza pe altii (de exemplu, intervine in conversatiile sau in jocurile altora);

deseori vorbeste foarte mult, fara sa-i pese de constrangerile sociale.

In privinta relatiilor sociale, copiii au dificultati in a-si face prieteni si in a respecta regulile sociale. Nu respecta limitele impuse de ceilalti si tind sa nu raspunda la cererile care le sunt adresate. De asemenea, le este greu sa respecte sentimentele, drepturile si proprietatea / obiectele care apartin celorlalti.

Impulsivitatea reflecta in primul rand o absenta generala a autocontrolului. Este indoielnic faptil c acesti copii creeaza probleme intentionat/ premeditat. Desi inteleg diferenta intre bine si rau si pot cita o regula a grupei, adesea "gandesc dupa ce fac ceva".

Uneori acest lucru este de neinteles pentru parinti; acestia nu isi pot explica cum poate cineva care este destul de inteligent sa se comporte asa de "stupid" uneori. Desi copilul se simte vinovat in legatura cu fapta , aceasta vina este improbabil sa previna actiuni viitoare similare-

Un copil obisnuit care se bate des la gradinita se asigura ca nu-l vede profesorul cand loveste inapoi. Copiii impulsivi raspund din reflex, sunt adesea prinsi si etichetati ca (agresori).

Datorita acestui stil impulsiv , copiii au o incidenta mai mare a "predispozitiei pentru accidente".

In conversatii acesti copii nu pot sa isi astepte randul pentru a raspunde, adesea ii intrerup pe ceilalti sau vorbesc peste ei. Sunt descrisi ca fiind frustrati si nerabdatori, raspund in clasa fara a ridica mana, isi manifesta exploziv mania, incep sa rezolve exercitiile inainte de a citi toate instructiunile, sunt grabiti, fac erori din neatentie. Aceste lucruri nu se datoreaza unor probleme de intelegere verbala, tulburari de memorie etc. Se pare ca instructiunile nu functioneaza in reglarea comportamentului acestor copii.

In activitatile de joc, acesti copii au dificultati in a-si astepta randul, probleme cu regulile ce implica control , nu sunt in general constienti de efectele actiunilor lor asupra altora. Invata greu din propriile greseli din moment ce comportamentul lor este in principal din reflex si de obicei nu-si dau seama cand "fac din nou o pozna".

Copiilor le este dificil sa se concentreze si au un deficit in ce priveste memoria de scurta durata. Se constata de asemenea lispa abilitatilor de a anticipa consecintele actiunilor. Stilul de invatare si instructia care se bazeaza pe modalitatea senzoriala tactil - kinestezica si, respectiv, pe cea vizuala au eficienta cea mai mare.

Copiii impulsivii se caracteriteaza printr-un control insuficient al impulsurilor. Emotiile tind sa fie extrem de fluctuante - trecand rapid de la o stare de deprimare la una de exaltare si invers. De asemenea, pot fi prietenosi sau foarte ostili. Au o toleranta redusa la frustrare si pot manifesta "crize de nervi". Datorita dificultatilor de relationare sau asocierii tulburarii ADHD cu stari depresive, pot avea o imagine de sine negativa.

Toleranta mare la durerere combinata cu asumarea unor riscuri extreme pot constitui un pericol pentru integritatea la nivel fizic - cateva exemple ar fi: ranirile datorita lovirilor, efectele abuzului de substante etc.

Din cauza agitatiei si a comportamentului impulsiv, copiii intalnesc mai multe bariere si le incalca mult mai des. De asemenea, ei reactioneaza adesea diferit la masurile educationale, comparativ cu alti copii. Parintii, educatoarele sunt pusi adesea in situatii dificile, care duc la formarea unui

cerc vicios de amenintari si impuneri de limite ce nu vor fi respectate de catre copil sau vor fi respectate pentru o scurta perioada de timp, astfel incat ele vor trebui mereu repetate. Evenimentele pozitive vor trece in fundal, pe prim plan fiind cele negative atat in familie cat si la gradinita. Problemele comportamentale hiperchinetice, de tip opozant si agresive pot deveni probleme asociate pentru copilul caracterizat de agitatie psihomotorie si incapacitate de inhibare a raspunsului.

La copiii cu varste intre trei si sase ani caracteristicile cele mai evidente sunt agitatia psiho-motorie si miscarea continua datorata dificultatii de amanare a raspunsului. Copiilor le este greu sa se implice intr-un joc linistit si de durata. Uneori aceste probleme sunt mai vizibile la gradinita decat in familie, deoarece acolo actioneaza mai multi stimuli care pot sa le distraga atentia. Multi copii se remarca prin crize de furie extreme si prin nerespectarea limitelor si a indicatiilor; la altii pot aparea intarzieri in dezvoltarea limbajului, in dezvoltarea motricitatii si a desenului.

Ce este furia?

Reactiile de furie reprezinta raspunsuri indezirabile- contexte familiale si/sau educationale determinate de un mediu insuficient structurat, context nestimulant sau repertoriu scazut de abilitati sociale. Furia este o reactie emotionala complexa, care are mai multe componente:

Prima componenta este emotia, starea subiectiva pe care o traieste uneori persoana atunci cand considera ca atingerea unui scop important pentru ea este amenintata. Furia este o emotie foarte intensa si extrem de neplacuta.

A doua componenta este expresia furiei, adica modul in care persoana care simte emotia de furie se comporta pentru a arata ceea ce simte celor din jur si pentru a-si stapani emotiile si a simti ca a castigat controlul asupra situatiei in care se afla.

FACTORI BIOPSIHOSOCIALI

     Reactii cognitive- credinte irationale("Prietenii mei sunt groaznici cand nu se joaca asa cum vreau eu")

     Reactii emotionale -crize de furie,manie intensa

     Reactii comportamentale - amenintari, opozitie fata de reguli,batai, muscaturi,distrugere obiecte s.a.

     Reactii fiziologice - paloare, tremur,alte simptome somatice)

Furia este o emotie intensa si extrem de neplacuta pe care o traim multi dintre noi atunci cand simtim ca atingerea unui scop important pentru noi este impiedicata si cand consideram ca altcineva este vinovat pentru asta.

Ce factori contribuie la aparitia furiei ?

Aspecte genetice/fiziologice:

     Diferente de sex

     Riscuri pre- si perinatale:tulburari neurologice

Aspecte cognitive/emotionale:

     Temperament dificil

     Control insuficient al impulsurilor- imaturitate cognitiva

     Prelucrare distorsionata a informatiilor sociale-idei "ilogice" despre lume,egocentrism