Parcul natural bucegi

PARCUL NATURAL BUCEGI

Limita nord-vestica. Porneste din valea Raul Mare (Provita) aval de confluenta cu Valea Graigarul (borna silvica 224 UP III, OS Rasnov) si urmareste limita fondului forestier, pana in albia paraului Sumerita, afluent al Panicerului (borna silvica 241 UP HI, OS Rasnov). Apoi, urca pe versantul stang al Sumeritei (Dl. Tinoasa sau Piscul Scurt), pe limita fondului forestier, trece peste Dealul Tinoasa si coboara in paraul Panicer (borna silvica 262 UP III, OS Rasnov), de unde urca in Culmea Carbunarilor la cota 1122,0 m (borna silvica 261 UP III, OS Rasnov). Traverseaza padurea pe versantul nord-vestic al Culmii Carbunarilor pana la culmea de pe dreapta paraului lui Opris (borna silvica 8 UP IV, OS Rasnov), dupa care, pe directia SV, ajunge la drumul forestier DF 25 (borna silvica 28 UP IV, OS Rasnov) pe care-l urmeaza pana la capatul sudic al fanetelor din Muntele Fruntii (borna silvica 65 UP IV, OS Rasnov), in continuare urmeaza limita fondului forestier pe versantul drept al vaii Poarta pana la rascrucea dintre DF 24 cu drumul forestier care duce in Muntele Fruntii (borna silvica 74 UP IV, OS Rasnov). De aici urmeaza limita fondului forestier pe Muchia Noaghia (borna silvica 62 IV, OS Rasnov) pana la confluenta unde se formeaza Valea Rece (borna silvica 28 UP V, OS Rasnov), prin borna silvica 29 UP V, OS Rasnov. Mai departe limita urmareste amunte Valea Rece, pana la cea de-a doua confluenta de la izvoare (borna silvica 31 UP V, OS Rasnov), dupa care urca culmea, pe limita fondului forestier (borna silvica 35 UP IV, OS Rasnov), in continuare tot pe limita fondului forestier se orienteaza spre VSV pana in valea Tisei (borna silvica 58 UP V, OS Rasnov), de unde continua spre S pe versantul drept al vaii, pe limita fondului forestier, pentru a reveni in Valea Tisei (borna silvica 72 UP V, OS Rasnov). Din Valea Tisei urca Muchia Predus (borna silvica 71 UP V, OS Rasnov) si se mentine pe culme pana la cota 1369,0 m (borna silvica 81 UP V, OS Rasnov). Coboara pe linia de cea mai mare panta in Valea Simon [VHI-1.50.4.3] (borna silvica 87 UP, V OS Rasnov), urca Muntele Piesei (borna silvica 146 UP V, OS Rasnov), si ajunge in borna 230 bis UP VI, OS Rasnov, trecand prin cotele 1301,0 m si 1311,2 rn.

Limita vestica. Din Muntele Piesei (de la borna 230 bis UP VI, OS Rasnov), limita coboara pe o culme secundara in Valea Bangaleasca, (borna silvica 231 UP VI, OS Rasnov), urca din nou pe cumpana apelor in Culmea Piesei (borna 232 UP VI, OS Rasnov) apoi coboara din nou in Valea Bangaleasca (borna 236 UP VI, OS Rasnov). De aici se mentine pe parau avale pana la la iesirea acestuia din padure (borna 296 din UP VI, OS Rasnov). Apoi trece pe versantul stang al vaii si traverseaza Culmea Barbuletului, pe la limita fondului forestier, pana in Valea Moeciu Rece (Moiecel) [VIH-1.50.4] (borna silvica 314 UP VI, OS Rasnov) si urca pe parau pana la obarsie si ajunge in Varful Gorganului (1597,5 m). De aici se indreapta spre S SE, pe interfluviul principal dintre bazinele hidrografice ale Vaii Negre [XI-1.1.1] si Bratei [XI-1.1], pana la confluenta Paraului Negru/Valea Brateiului, pe culmea Muntele Lacului, prin Varful Dudele Mari (1954,3 m) si culmea Dudele Mici (1714,5 m), in continuare limita urmareste aval malul drept al parauiui Bratei pana la borna 94 UP IV, OS Moroeni. De aici limita traverseaza interfluviul dintre bazinele hidrografice Bratei si Izvoru Ratei [XI-1.2] (Valea Rateiului), pe culme secundara, prin Culmea Hateiu (1535,0 m), pana in Valea Rateiului (borna silvica 39 UP IV, OS Moroeni). De aici limita parcului urca pe interfluviul dintre Izvorul Ratei si Raciu [XI-1.3] la cota 1635,5 m (borna silvica 40 UP IV, OS Moroeni), de unde se mentine pe acest interfluviu pana la borna silvica 197 UP III OS Moroeni din culmea Muntele Raciu si coboara pe o culme secundara in paraul Raciu (borna 191 UP III, OS Moroeni).

Limita sudica. Din paraul Raciu (borna silvica 191 UP III, OS Moroeni) urmareste malul drept al acesttuia varsarea in Ialomita [XI-1], urmareste amunte malul stang al lalomitei pana la confluenta cu Paraul Porcului (borna silvica 229 UP III, OS Moroeni).Traverseaza interfluviul lalomita/Glodu [XI-1.4.1], prin Plaiul Priporului, la sud de cota 1309 m, si coboara in Paraul Glodu la borna 31 UP VI, OS Moroeni, pe care il urmeaza in aval pana la varsarea in lalomicioara [XI-1.4]. De la confluenta, limita urca pe lalomicioara pe malul stang, secondand soseaua Targoviste - Sinaia pana la circa 200 m aval de confluenta Paraului Carpinis (Carpenis) [XI-1.4.a] cu lalomicioara, se mentine pe limita fondului forestier, pe marginea poienii din aval de confluenta, pe care o ocoleste pentru a reveni in amunte de confluenta, dar pe stanga lalomicioarei si urca pe afiuentul Cheia Mare pana la cota 1209 m (256 UP VI, OS Moroeni). In continuare urmeaza spre N culmea principala dintre lalomicioara si Prahova [XI-1.20], de unde coboara la obarsia Paraului Negru (borna silvica 52 UP IV, OS Sinaia), pe care il urmeaza avale, pana la varsare in Paraul Izvoru Dorului [XI-1.20.6] pe care il urmareste aval pana in dreptul bornei silvice 3 UP V, OS Sinaia, de pe versantul stang al vaii.

Taluzul (povarnisul continental) se desfasoara intre izobatele de 180 - 200 m (in partea superioara) si 1000 - 1500 m (in partea inferioara). Panta acestuia variaza intre 20 ‰ (in nord-est) si 150 ‰ (in sud-est). Taluzul reprezinta 15% din suprafata totala a marii; el este afectat de alunecari, dislocatii tectonice si canioane submarine.

Partea centrala a Marii Negre, cu adancimi mai mari de 1500 m, se prezinta asemeni unui ses. in partea estica a bazinului au fost localizate cateva inaltimi mamelonare pe care S. A. Kovalevski le interpreteaza ca fiind conuri relicte a unor vulcani de suprafata, care dupa scufundarea Pontidei nu s-au mai manifestat.

Bilantul hidric depinde de aportul fluvial (346 km³), asigurat in proportie de 78% de raurile din nord-vest, din care Dunarea are o contributie importanta, dupa care urmeaza aportul raurilor de pe tarmul caucazian (12%), de pe tarmul Anatoliei (7%), de pe tarmul Crimeii si cel de sud vest (3%). Precipitatiile (119 km³) si evaporatia (332 km³), componente ale bilantului hidric reflecta conditiile climatului temperat - continental, fiind destul de inegale cantitativ. Circulatia apelor prin stramtori determina un schimb de ape, pe de o parte intre Marea Neagra si Marea Mediterana, iar pe de alta parte intre Marea Neagra si Marea Azov. Acest achimb este estimat la 299 km³ la aport si 372 km³ la pierderi

Temperatura medie anuala ale apelor marine in sectorul romanesc al Marii Negre variaza in jurul valorii de 12 - 14⁰ C, depasind cu aproximativ 1⁰ C pe cea a aerului. Valorile medii lunare cele mai ridicate se inregistreaza in iulie - august (in august: 23,1⁰ C la Sulina; 22,4⁰ C la Constanta) iar cele mai scazute in februarie (1,9⁰ C la Sulina; 2,9⁰ C la Constanta). In iernile deosebit de aspre (1928/1929, 1953/1954 s.a) in golful Odessa si in zona tarmului romanesc, se formeaza straturi de gheata marginala cu o grosime de circa 20 - 30 cm. Spre centrul bazinului marin apele sunt iarna mai calde, in medie de 6 - 9⁰ C. in iernile blande temperatura apei nu scade sub 0⁰ nici in zona tarmului romanesc iar fenomenele de inghet lipsesc. Absenta totala a fenomenelor de inghet se observa in 30 - 40 de cazuri in decursul a 100 de ani. Vara temperaturile medii ale apei in zona litorala sunt cu 2 - 3⁰ C mai mari decat in partea centrala a marii. Aceste diferente se datoreaza influentei uscatului care se incalzeste mai puternic si cedeaza caldura apei din imediata apropiere. In evolutia temperaturii apei in zona de tarm apar si unele perturbatii datorate, mai ales, circulatiei atmosferice. Astfel, vanturile din sectorul vestic si din cel sudic deplaseaza apele superficiale spre larg si spre nord, locul acestora fiind luat de ape mai reci de adancime. Fenomenul este mai evident in sezonul cald, cand la tarm temperatura apei scade cu 5 pana la 10⁰ C sau chiar mai mult. Repartitia temperaturii pe verticala in apele Marii Negre prezinta un aspect particular, impus de stratificatia maselor de apa si de caracterul de izolare al depresiunii marine.

Iarna temperaturile cresc cu adancimea. Primavara, indeosebi in luna aprilie, apar stratificatii termice de tip particular, cu caracter tranzitoriu (dichotermie inversa), caracterizate prin prezenta unui strat intermediar rece situat la adancimea de 5 - 10 m. Vara temperatura scade cu adancimea, creandu-se stratificatia termica directa. La adancimi mai mari de 75 m. temperaturile raman constante tot timpul anului.

Fenomenele de inghet se manifesta numai in zonele litorale din nord si vest, unde adancimile sunt mici si salinitatea redusa.

Gheata incepe sa apara, de regula, in a doua jumatate a lunii decembrie la gurile fluviilor din nord-vest si in ianuarie - februarie pe coastele vestice. Fenomenele de inghet dispar la sfarsitul lunii februarie - inceputul lunii martie.

Pojghita de gheata care se formeaza este instabila. Dupa aprecierile lui A. Banu, podul de gheata la litoralul romanesc apare la un interval de 5 - 6 zile dupa ce temperatura aerului s-a mentinut sub 0⁰ C.

Crusta de gheata format la litoralul romanesc se poate extinde in larg sub forma unei mici banchize pana la o distanta de 1000 m in zona Sulina si numai 100 m la Mangalia. Grosimea crustei este de 20 - 30 cm.

Durata medie a inghetului este de 20 de zile in sectorul Sulina - Midia si de 10 zile in sectorul Midia - Mangalia. in iernile aspre inghetul poate dura 60 - 70 zile. Probabilitatea ca marea sa inghete este, in medie, o data la 3 ani in fata Deltei Dunarii, o data la

Limita estica. Porneste din valea Izvoru Dorului (borna silvica 3 UP V, OS Sinaia) si urmareste limita fondului forestier prin bornele silvice 33 din Valea Zgarbura, 40 din Plaiu Casari ei si 56 din valea Peles [XI-1.20.5], toate din UP V, OS Sinaia, pana in culmea Plaiu Palatului (borna silvica 52 UP V, OS Sinaia), lasand in afara intravilanul localitatii Sinaia. Coboara pe Plaiul Palatului pe limita fondului forestier pana la intersectia drumului forestier Opler cu limita dintre subparcelele l D si 4 din UP VI, OS Sinaia, apoi urmareste in continuare limita de subparcele, prin bornele 4, 7, 14, 19, 24, 29, 42, toate din UP VI, OS Sinaia, pana deasupra DN1 (borna silvica 41 UP VI, OS Sinaia). De aici se continua pe limita fondului forestier pana in Valea Cerbului [XI-1.20.2], (borna silvica 25 UP I, OS Azuga), ocolind intravilanul localitatilor Poiana Tapului si Busteni prin bornele silvice 21 si 31 UP VII, OS Sinaia (ultima din Valea Tepilor) si prin borna silvica 22 UP I, OS Azuga din Valea Alba. In continuare limita urmareste amunte Valea Cerbului pe limita fondului forestier din versantul drept pana la cabana Gura Diham, formeaza un intrand pe culmea Muntele Diham intre bornele silvice 59, 99 si 152 UP I, OS Azuga (ultima situata la confluenta Valea Cerbului/Cracu Diham (Valea Seaca). De la confluenta limita urmareste amunte malul stang al vaii Cracu Dihamului, pana in saua Baiu dintre Vf. La Cleste (1461,0 m) si Vf. Baiului (1518,8 m), apoi urca in Vf. Baiului (Diham) pe interfluviul dintre bazinele hidrografice ale raurilor Olt [VIII-1 ] si Ialomita [XI-1]. De aici continua spre S V prin inseuarea dintre Vf. Diham si Vf. Capatana Porcului (1593,9 m) situata deasupra cabanei Poiana Izvoarelor, de unde coboara in obarsia paraului Raul Mare (borna silvica 157 UP III, OS Rasnov) pe care il urmeaza pana la confluenta cu Paraul lui Dobre. De la confluenta urmareste limita fondului forestier de pe stanga vaii Raul Mare pana intalneste limita de NV a parcului in borna silvica 224 UP III, OS Rasnov.