Pestera lazului

PESTERA LAZULUI

Localizare si cai de acces. Ca si Pestera Martel, Pestera Lazului e sapata in Valea Motrului Sec. Ea se dezvolta in versantul drept al vaii, la baza masivului Sohodoalele, reprezentand colectorul principal al platoului dolinar ce se afla pe suprafata acestuia.

Se urca pe drumul forestier de pe valea Motrului Sec, cam 4 km din satul cu acelasi nume. O punte de lemn traverseaza raul chiar sub drum, facand legatura cu o poteca de 50 m, ce conduce direct in pestera. Portalul acesteia se vede din drum.

Acest drum forestier ne faciliteaza de altfel intalnirea si cu alte obiective carstice din zona: Pestera Martel, Pestera-aven din Sohodoalele Mici, precum si una din variantele de urcare in Piatra Mare Closanilor, munte calcaros salbatic si putin vizitat, care domina cele doua vai ale Motrului. Urcand pana la obarsia vaii, pe o poteca ce serpuieste printre plopi, mesteceni si casute oltenesti razletite pe versanti, putem traversa in 3-4 ore Muntii Mehedinti, pentru a iesi langa Cheile Concoaia.

Date istorice. Pestera, cunoscuta partial de localnici, a fost cercetata pe o lungime de 160 m de biospeologii P. A, Chappuis si R. Jeanud in 1928. In anii 1955 si 1959 s-au facut cercetari arheologice si biospeologioe, iar in 1961 M. Dleahu si V. Decu au efectuat explorarea celei mai mari parti a retelei, cartand o lungime de 2 200 m.

Dupa 1977, explorarile au fost reluate de echipe ale Cercului Speologic "Focul Viu", care au cartat noi galerii.

Descriere. Ca si vecina sa, Pestera Martel, Pestera Lazului este o retea vasta, polietajata, modelata partial in regim freatic, cu numeroase sifoane. Se cunosc peste 4 km de galerii, dar mai sunt posibilitati de continuare.

Dupa portalul de 4x3 m al intrarii, se parcurge un prim coridor spatios, cu sectiune neregulata, sapat in calcare puternic dezagregate. Dupa 30 m, o scurta galerie conduce intr-o sala mai inalta. Urmeaza un sector, numit zona Labirint, in care nenumarati pilieri incep sa complice morfologia galeriei care devine foarte ramificata. O (ramificatie ne conduce dupa o catarare de cativa metri intr-un sistem de culoare inguste si sinuoase, care in mai multe puncte comunica cu galeria inferioara, unele intorcan- du-se catre intrare. Prin aceste culoare putem ajunge la nivelul superior al salii (Atentie ! Loc periculos), de unde putem admira pe tavan un frumos candelabru concretionar. Coborand fie printre mari blocuri prabusite in galeria principala, cu ajutorul unei scarite, fie reintorcandu-ne pe traseul de venire, putem reveni in galeria principala pe care ne continuam inaintarea catre sud. Galeria coboara, trece printr-o stramtoare impartita de un pilier in doua ferestre si coboara apoi pana la un sifon, care este inchis in perioadele ploioase.

In acest sector galeria prezinta o morfologie de conducta fortata, dezvoltata cand pe diaclaza, cand avand sectiuni circulare si eliptice, cu inaltime medie de 3-4 m. Dupa cca 350 m galeria coteste brusc spre vest. Coboram succesiv doua saloane lungi de 30-50 m si adanci de 8-10 m, tarandu-ne in .cateva puncte pe pantele de nisip. Urmeaza o difluenta a galeriei, a carei morfologie freatica se suprapune in acest sector cu cea de curgere libera.

Intalnim sectiuni eliptice, cupole si nise de coroziune, valuri de eroziune si marmite. Din acest punct de vedere Pestera Lazului ne ofera un traseu extrem de instructiv privind modul de curgere a apei sub pamant si mecanismul de adancire al unei retele carstice, in cateva puncte in peretele drept (pe sensul de inaintare) apar mici afluenti care curg pe o scurta portiune si dispar apoi in peretele stang, in mici crapaturi. Acesti afluenti conflueaza intr-o retea inferioara de galerii active, doar in mica masura cunoscuta, in tavan se deschid numeroase hornuri ce fac probabil legatura cu Pestera-aven din Sohodoalele Mici, sapata in platoul dolinar de deasupra. Catre capat, dupa cateva sute de metri de la cot, zonele inundate se inmultesc si pe o ramificatie din dreapta vine chiar un parau permanent, ce uda sectiunea galeriei.

Pestera devine tot mai joasa si accesul este ingreunat de o zona de sifoane si de acumularile de material aluvionar, care ne obliga sa ne intoarcem. In continuare, cavitatea face un nou cot, avand tendinta sa se intoarca spre versant.

Acest fapt este o dovada in plus ca ea functioneaza la ape mari ca un meandru al Metrului, care inunda toate galeriile pesterii ce se dezvolta sub nivelul sau.

Conditii de vizitare. Din particularitatile hidrologice relatate, rezulta ca vizitarea se poate face numai in perioadele mai uscate si in nici un caz cand exista posibilitatea producerii viiturilor. Este necesar echipamentul speologic obisnuit format din casca, salopeta, cizme, lampi cu autonomie de 4-5 ore cel putin, eventual o cordelina sau scarita pentru a cobori saritoarea de 8 m din Sala de sub labirint.

Bibliografie. P. A. Chappuis, R. Jeannel (1951), A. Decou, V. Decou si M. Bleahu (1967), M. Bleahu si col. (1976).