Pestera coltul surpat

PESTERA COLTUL SURPAT

Sinonimii : Pestera Ursilor.

Localizare si cai de acces. Pestera Coltul Surpat e situata pe Valea Dambovitei, la 2 km distanta de localitatea Podul Dambovitei. La 300 m dupa intrarea in Cheile de Sus ale Dambovitei, in versantul drept porneste o poteca amenajata, cu balustrade si trepte ce conduc dupa un urcus de numai 20 m, la intrarea aflata la o altitudine de 850 m. Pana in Podul Dambovitei exista sosea asfaltata iar de aici in sus pe valea Dambovitei drum forestier. Cel mai apropiat punct de cazare il constituie cabana Brusturet.

Date istorice. A fost descoperita in 1951 de un taietor de lemne. Se pare ca in momentul descoperirii era bogat ornamentata cu concretiuni, dar fiind aflata intr-o zona cu mare circulatie turistica a fost lipsita repede de podoabele sale mai fragile, in 1956 s-au facut cercetari paleontologice, iar in 1973 Traian Constantinescu a realizat planul pesterii.

Descriere. Dupa intrare, patrundem intr-o galerie spatioasa, cu latimi de pana la 10 m, numita si Galeria Larga. Aceasta galerie are podea suborizontala, acoperita cu argila si material elastic fin, nisip si pietris. Tavanul, inalt de 2-4 m, se sprijina pe 7 palieri, coloane masive ce unesc podeaua cu bolta, dand galeriei un aspect labirintic. Peretii si tavanul mai prezinta ici-colo formatiuni calcitice. Dupa 130 m, galeria se desface in doua ramuri. Galeria cu Sant care merge catre dreapta este inalta la inceput pana la 6-8 m. Apoi tavanul coboara treptat si dupa inca 100 m se inchide intr-un fund de sac. Ramura din stanga, numita Galeria cu Nisip, are un traseu sinuos si poarta urmele clare ale curgerii apei. Ea ne obliga in mai multe locuri sa mergem aplecati sau chiar sa ne taram prin nisip. Lungimea totala a pesterii este de 370 m. Desi ea s-a format prin strapungerea calcarelor din chei de catre un afluent al Dambovitei, in momentul de fata pestera este fosila.

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

Poteca, ramasa definitiv pe acest versant, ne ofera o impresionanta viziune asupra Cascadei "Vanturisul Caraimanului' (circa 40 m. inaltime) pe care o fac bogatele ape ale vaii Jepilor in trecerea lor peste lespezile Jepilor mici, la o altitudine de circa 3000 m.; in aceeasi zona intalnim si hatasul care vine de pe Braul Portitei, dela Portita Caraimanului, dupa care, angajandu-ne pe serpentinele finale ce ocolesc "Valcelul Zapezilor' (foarte periculos iarna), iesim pe marginea abruptului, la casa de adapost Jepi (fost C. C. R.) 2115 m. alt.; apa, telefon, restaurant ridicata in 1936-1937 pe locul fostei Case Caraiman din care - prin 1924 - nu se mai puteau vedea decat temeliile si cateva barne; inaintea primului razboi mondial, exista aici o cabana construita prin 1907 de Eforia Spitalelor Civile cu paznic permanent - vara - si cu un mic bufet (cf. Mihai Haret).

De notat - in fata casei - spre Sud, ramificatia spre cantonul Jepi si spre platou, iar in dreapta, putiv mai sus, poteca spre Crucea Caraiman.

Fragmentul Casa Caraiman-Busteni e drumul clasic de coborire al tuturor celor care prefera un traseu scurt (desi mai obositor) unuia mai lung dar mai odihnitor, cum ar fi, de exemplu, Drumul Urlatorilor.

Coborirea pe v. Jepilor devine, dealtfel, din ce in ce mai scurta pe masura ce turistii grabiti, lipsiti de disciplina si de respect pentru lucrarile facute in folosul lor, distrug serpentinele cu o pasiune demna de scopuri mai inalte; cu timpul, "scurtaturile' potecii vor colabora cu apele din ploi si zapezi pentru a face ca poteca sa devina aproape rectilinie si sa dispara in cele din urma, transformandu-se intr'un sant impracticabil.

Dela Casa Caraiman spre Babele urmam malul stang al vaii Jepilor, cu frumoasele ei cascade si bulboane in miniatura, dupa care, trecand pe malul opus, urca usor spre Casa Babele (ADMIR) dupa ce lasa spre dreapta Drumul M. Haret (A. I. 3) catre Omul.

La "Babele', larga perspectiva spre v. Ialomitei si Leaota; se vor vizita cele trei grupe de stanci ale Babelor - 2.206 m. alt.; (inaltimea maxima de pe parcurs), precum si Sfinxul (detalii, pag.

Coborirea spre Pestera se face pe o veche poteca a Eforiei, care foloseste versantul apusean al muntelui Babele, trece printre stancile de pe Piciorul Babelor,S; iese pe muchea dintre v. Sugarilor (dreapta) si v. Cocorei (stanga), splendida vedere asupra amfiteatrului Obarsiei, spre Omul; dupa un mic ocol spre stanga (Sud), se trece prin fata stanei din Cocora si se ajunge la Casa Pestera T. C. R., din Poiana Crucii (1615 m. alt.; detalii, pag. 46), avand tot timpul, pe dreapta, v. Ialomitei cu Cheile Ursilor, iar pe stanga, valea Cocorei cu deasa padure de conifere care imbraca intregul versant al muntelui.

3. Busteni-V.Cerbului-Omul

(Drumul Nestor Urechia; marcaj galben vertical pe fond alb; timp necesar: 8-9 ore; pe harta No. 9).

Desi, dela o vreme, distanta Busteni-Poiana Costilei nu mai este strabatuta de nimeni pe vechiul drum de pe Plaiul Fanului, ci numai pe Munticelul, vom prezenta totusi Drumul Nestor Urechia asa cum era cunoscut odinioara si anume cu plecarea din Busteni prin Bulev. Ureche si cu folosirea soselei de automobil spre Gura Dihamului pana la al treilea pod peste apa vaii Cerbului (circa doi km.), dupa care se desface la stanga poteca pe Plaiul Fanului.

Se urca potrivit prin padure, se ocoleste Galma (1428 m.) si, inainte de a se intra in Poiana Costilei, se va observa singurul punct de pe traseu, de unde se poate vedea vf. Omul si caldarea finala a vaii Cerbului.

Din Poiana Costilei (vedere impresionanta asupra a-bruptului Galbenelelor si Malinului), trecem in Poiana vaii Cerbului, situata chiar pe malul acestei vai; aci se intretaie Drumul Munticelului, care urca din Busteni spre v. Morarului si Pichetul Rosu.

Parasind poiana, trecem peste un podet pe malul opus al vaii, strabatem o portiune de padure deasa, iesim la gol odata cu trecerea pe malul drept si ajungem in punctul "Piatra Parlita' unde apele adunate din partea superioara a vaii dispar sub albia ei calcaroasa pentru a reapare mai abundente putin mai jos de Poiana vaii Cerbului.

Continuand sa urce usor pe malul drept, poteca trece in revista seria ultimelor vai de abrupt din Costila (v. Tapului, v. Urzicii si v. Caprelor); in dreptul acesteia din urma v. Cerbului se ingusteaza obligand poteca sa se strecoare pe la "Numaratoarea Oilor', loc stramt unde grupurile sunt obligate sa se insire "in monom'.

Deasupra, valea se largeste din nou, din fata apare vastul ci circ final, iar poteca urca mereu pe acelasi versant (malul drept)  pe serpentine largi, pana dincolo de gura vaii Priponului, care coboara din stanga; mai sus, ea trece definitiv pe malul stang, intalneste hatasul de pe Brana de sus a Morarului, si urca apoi pe serpentine dese si pe un grohotis nestabil, diferenta de nivel de circa 300 m. pana la platforma Omului.

Din stanga, apare traseul A. I. 3 dinspre Sinaia, precum si cel de pe Strunga; detalii despre Casa Omul Ia pag. 50. Drumul pe v. Cerbului este foarte indicat ca traseu de coborire pentru cei ce urca la Omul din regiunile nordice ale Bucegilor.

II. DRUMURI DE INTERES GENERAL

4. - Busteni-Jepi-Bolboci

(Drumul Schiel; timp necesar: 7-8 ore).

Din Busteni folosim Drumul Urlatorilor (B. I. 1) pana la Cantonul Jepi (marcaj triunghiu albastru), iar de aci pana la Bolboci, pe poteca Schiel, dealungul funicularului aerian, traseu nemarcat. Este cel mai scurt drum dintre Busteni si Bolboci, permitand traversarea platoului Bucegilor, dela o margine la alta, atat vara cat si iarna.

Incepand dela cantonul Jepi, lasam la dreapta poteca spre Cabana militar» Piatra Arsa (triunghiu albastru) si urmand linia funicularului intalnim mai intai Drumul M. Haret (A. I. 3) din Sinaia spre Omul - linie galbena), apoi Drumul Butmaloiu (A. I. 2) din Sinaia spre Pestera; dupa aceea urcam pe spinarea Pietrei Arse printr'o padurice de jnepeni (in stanga vf. Piatra Arsa, 2041 m.; inaltimea maxima de pe traseu) pentru a cobori in valea Izvorul-Dorului, dupa ce am trecut pe langa Cantonul Piatra Arsa (iarna inchis).

In fundul vaii intalnim Drumul Eforiei (A. I. i) din Sinaia spre Pestera (in stanga "Monumentul Campeanu'), dupa care urcam usor pe malul opus al vaii (muntele Blana), trecem pe la Cantonul Blana, (inchis iarna) facem un mic ocol prin Curmatura Blana, revenim la linia funicularului si coborim accentuata panta a muntelui Nucetul, folosind traseul A. II. 4) din Sinaia pana la statiunea Bolboci (detalii asupra acestei statiuni, pag. 51).

Traseul ar fi foarte indicat pentru drumuri lungi de ski daca, exceptand Cantonul Jepi si statiunea Bolboci, restul cantoanelor nu ar fi inchise tocmai pe portiunea cea mai interesanta pentru skiori.

5. Busteni-Jepi-Babele

(Timp necesar: 5-6 ore; marcaj combinat; pe harta No. 6 si 3).

Se foloseste Drumul Urlatorilor (B. I. i) din Busteni pana dincolo de "Scari' unde lasam la stanga ramura dinspre Cantonul Jepi si urmam firul final al Urlatoarei mari (portiune nemarcata) pana la platou unde intalnim Drumul M. Haret (A. I. 3 Sinaia) pe care il urmam pana la Casa Babele.

Este cel mai frecventat si cel mai scurt drum intre Busteni si Babele, foarte indicat celor care nu vor sau nu pot sa urce pe v. Jepilor (B. I. 2); ar putea fi si un bun traseu de iarna daca nu ar prezenta dificultati intre "Mese' si "Scari', pe Drumul Urlatorilor, ceeace a determinat ocolirea acestei portiuni (vezi "Drumuri de iarna din Busteni' B. IV. 27).

Detalii asupra "Babelor', pag. 49.

Dela Babele spre Omul (cel mai indicat pentru cei ce pleaca din Busteni) se foloseste Drumul M. Haret A. I. 3) din Sinaia; - inca 2-3 ore; spre Pestera - traseul B. I. 2 , inca doua ore.

6. Busteni-V. Jepilor-Crucea Caraiman

(Timp necesar: 5-6 ore; marcaj cruce albastra; pe harta No. 7).

Este una din cele mai interesante ascensiuni de grup din Busteni, foarte recomandabila pentru cunoasterea abruptului Caraimanului.

Se foloseste traseul B, I. 2 din Busteni pana la Casa Brav; putin mai sus, pe dreapta cum urcam, se gaseste o poteca lata ale carei serpentine se incolacesc pe sub abruptul final al Caraimanului, identificandu-se cu Brana mare a acestuia pana la Crucea de pe Caraiman.

Largita cu ocazia ridicarii acestui monument, poteca exista insa dinainte si reprezenta unul clin cele mai dificile trasee cu caracter alpin din Bucegi, inaintea primului razboi mondial; astazi ea este o foarte buna scoala pentru ascensiunile in grup, obisnuindu-i participanti cu "prapastiile'; dat fiind ca braul strabate abruptul Caraimanului pe la 2.100-2200 m. altititudine, fara sa prezinte insa nici un punct periculos.

Crucea Caraiman (221)0 m. alt.) este un monument ridicat in anii 1926-1928, in cinstea Eroilor Patriei; podoaba a tehnicii ingineresti autohtone, monumentul este inalt de 40 m., construit din bare de fier pe un soclu de piatra; inauntrul acestuia se gaseste un generator de curent electric cu ajutorul caruia, de cateva ori pe an, crucea apare luminata de sute de becuri electrice, oferind un impresionant spectacol celor din vale.

Casa Caraiman, V Jepilor si Crucea, sunt cele trei obiective care se perinda succesiv prin fata ochilor nostri, pe masura ce perdelele de piatra ale Caraimanului se inchid sau se deschid dealungul Braului Mare; in schimb, de pe platforma crucii, vederea se intinde nestingherita peste Garbova pana dincolo de Ciucas, spre stanga, pana dincolo de Postavarul si Piatra Mare, iar catre dreapta, dealungul Prahovei, pana spre Campina si Ploesti.

Dedesubt, imediat sub barele grilajului, se casca abisul Vaii Seci din Caraiman, vale salbatica si abrupta, cu un bogat istoric in evolutia alpinismului nostru.

In spatele crucii, un drum de caruta urca pe Podul Caraimanului (in dreapta vf. Caraiman, 2384 m., punct de maxima inaltime de pe traseu) si apoi, facand un larg ocol spre stanga, pe deasupra inceputurilor vaii Jepilor, se indreapta spre Casa Babele, dupa ce a intalnit Drumul M. Haret (A. I. 3. Sinaia) dela sau spre Omul.

7. Busteni-Pichetul Rosu-Malaesti

(Drumul Munticelului; marcaj triunghiu rosu pe fond alb; timp necesar: 4-5 ore; pe harta No. 8).

Este clasicul traseu de baza al Bucegilor, servind ca drum de acces pentru intreaga gama de trasee de abrupt dintre v. Alba si Bucsoiul.

Poteca pleaca dela Caminul Alpin din Busteni - str. Costilei (940 m. alt.) si patrunde imediat in padurea deasa a Munticelului, urcand pronuntat pana in poienita dela "cota 1310' unde lasa la stanga ramificatia I spre valea Alba (marcaj galben vertical); de aci inainte drumul urmeaza cu fidelitate curba de nivel, trecand peste toate vaile de abrupt mai cunoscute din Costila si Morarul.

Imediat dupa ramificatia I, se lasa tot la stanga ramificatia II spre Refugiul metalic Costila (marcaj rosu vertical), se trece peste fundul umed al vaii Costilei, apoi peste cel al vaii Galbenelelor, dupa care se lasa la stanga ramificatia III spre valea Malinului (marcaj rosu-orizontal); cativa metri mai departe ne aflam in "Poiana Costilei' (1400 m. alt.) splendid ochi de verdeata in mijlocul desei paduri dela poalele abruptului pe care l'am trecut in revista pana aci.

Trecand peste firul aproape invizibil al vaii Malinului (in dreapta Galma, 1428 m.), intram in Poiana Viii Cerbului, unde intalnim Drumul Nestor Urechia (B. I. 3) care vine dinspre Busteni si traverseaza poiana pentru a se indrepta spre Omul (ramif. IV - marcaj galben vertical); parasind poiana, drumul Munticelului trece peste vadul uscat al vaii Cerbului si intra pe teritoriul muntelui Morarul, luptand cu ramasitele unei paduri recent defrisata, pana in Poiana Batranilor, unde lasa la dreapta o veche poteca de legatura cu punctul Gura Dihamului (ramif. V - marcaj patrat rosu gol, azi abandonat).

Dincolo de Poiana Batranilor, poteca traverseaza v. Bujorilor (ascensiune spre Creasta Morarului) si dupa un scurt urcus, patrunde in Poiana Morarului (1550 m. alt.) vasta goliste in mijlocul deselor paduri care imbraca tot tinutul.

Lasam la stanga ramificatia VI spre v. Morarului si spre Acele Morarului (marcaj patrat rosu plin) si trecem prin vadul uscat al vaii Morarului, intrand pe teritoriul Bucsoiului, pe care nu-l vom mai parasi pana la Malaesti; din poiana de pe acest mal, privirile intoarse inapoi intalnesc splendidul peisaj alpin al Acelor Morarului cu firele abrupte care le separa; este unul din cele mai coplesitoare tablouri din Bucegi, in special primavara si toamna tarziu, cand zapada acopera viroagele si imbraca superficial peretii abrupti si branele subtiri ale Morarului.

Coborim usor in poiana Pichetul Rosu unde drumul Munticelului sfarseste facand loc Potecii Take Ionescu; aci se gasea odinioara un pichet de graniceri si apoi o stana, amandoua distruse cu timpul.

Inainte de a parasi punctul "Pichetul Rosu spre Malaesti, suntem datori sa ne oprim putin asupra semnelor de marcaj; desi Drumul T. Ionescu este azi o artera de circulatie turistica suficient de importanta pentru a nu mai avea nevoie de vreun marcaj, totusi problema se pune pentru acea categorie de drumeti care se mai conduc inca dupa acari semne.

In planul de sistematizare a marcajelor din Bucegi - propus de Federatia de Turism si realizat pe teren prin ingrijirea O.N.T. - se prevede suprimarea semnului triunghiu rosu pe portiunea Pichetul Rosu-Casa Malaesti si inlocuirea lui cu actualul semn linie rosie verticala (care astazi se poate vedea in paralel cu triunghiul rosu) pana la Prepeleag, iar de acolo, pana la cabana, cu un semn nou: triunghiu galben.

Turistii ar urma deci sa se foloseasca de trei semne diferite dealungul uncia din cele mai mari si mai frecventate artere; marturisim ca nu am putut intelege ratiunea acestei masuri - din fericire inca nepusa in practica si care va crea o mare confuzie in noua oranduire a semnelor de marcaj atat de fericit realizata.

Pentru buna intocmire si simplificarea la maximum a semnelor, supunem celor in drept sugestia de a lasa lucrurile in starea actuala, adica seninul triunghiul rosu sa mearga neintrerupt din Busteni pana la Casa Malaesti, iar semnul linie rosie verticala sa-l insoteasca pe distanta Pichetul Rosu-Prepeleag, de unde se dirijeaza in sus, spre Omul.

Plecam, deci, dela Pichetul Rosu pe Drumul Take Ionescu (triunghiu rosu) si, dupa un scurt urcus, ne gasim in pitoreasca Poiana a Bucsoiului (1650 m. alt.) unde se deschide prapastioasa vale cu acelasi nume, cu fantasticul decor al firelor ei de abrupt, al coltilor ei si al blocurilor de piatra pravalite la gura vaii.

Dupa un parcurs destul de capricios, poteca atinge creasta nordica a Bucsoiului, trecand peste vaile Bucsoaia (confundata foarte des cu firul secundar al Bucsoiului, v. Rea si vale. Indracit, fire foarte inclinate, peste care trecerea pe zapada devine de multe ori o problema.

In punctul "La Prepeleag' (1770 m. alt.), poiana larga si luminoasa situata pe piciorul nordic al Bucsoiului, la cumpana dintre cele doua versante, suntem in punctul de maxima inaltime de pe intregul parcurs cca 1800 m; aici lasam la stanga Drumul Deubel spre vf. Omul (marcaj rosu vertical) si continuam spre valea Prepeleagului, prin locuri cu trecere dificila cand sunt acoperite de zapada (pe aceste fete nordice zapada ramane pana tarziu in Aprilie-Mai); ajunsi sub ultima sea inainte de coborirea finala spre cabana, mai lasam o ultima ramura a potecii spre dreapta (marcaj rosu orizontal) pe unde ducea Drumul Take Ionescu inainte de a se fi construit poteca noua.

Aceasta varianta - azi parasita - duce la dreapta pe sub abrupt, ocoleste pe curba de nivel si coboara in v. Malaestilor mult sub nivelul cabanei; coborirea pe poteca noua, amenajata prin anul 1935, nu dureaza mai mult de 20 minute pe un povarnis vertiginos, de pe care vederea se intinde peste v. Malaestilor si Padina Crucii, pana in culmea inalta a Tiganestilor.

Casa de adapost Malaesti (azi propr. O.N.T., 1580 m. alt.; apa si telefonu1, lipsesc; restaurant permanent) este una din cele mai vechi cabane din Bucegi, cunoscuta inca dinaintea primului razboiu mondial sub numele de "Carciuma Malaiesti'' (M. Haret) si recladita in 1925-1926.

Ea este asezata in unul din cele mai potrivite puncte din Bucegi, avand in fata fantasticul decor al peretilor abrupti ai Bucsoiului, in mare parte neexplorate; regiunea a capatat o trista faima, in urma numeroaselor accidente grave ce s'au produs in caldarea Malaestilor si care intrunesc cea mai mare frecventa din intregul masiv al Bucegilor.

8. Busteni-Diham-Bucsoiul-Omul

(Marcaj rosu vertical pe fond alb; timp necesar: 8-9 ore; pe harta No. 15 si 8).

Desi pe portiunea Busteni-Pichetul Rosu avem la indemana traseul mult mai comod al diurnului ele pe Munticelul (B. II. 7), totusi, fiindca semnele de marcaj pornesc din Busteni dintr'un punct diferit si parcurg o regiune deosebita pe aceasta portiune, vom face .aci o prezentare fidela a acestui traseu, cel mai convenabil pentru a urca la Omul pe creasta Bucsoiului, lasand la latitudinea drumetilor de a ajunge la Pichetul Rosu pe Munticelul.

Vom pleca, deci, din Busteni, prin Bulev. Urechia si vom merge in paralel cu Drumul Nestor Urechia (B. I. 3) pana cand acesta se va desprinde spre stanga, catre Omul; vom continua pe sosea pana la Gura Dihamului (980 m. alt.; restaurant particular) unde soseaua se termina.

Din spatele casei, prindem poteca marcata rosu vertical si urcam putin in paralel cu semnele albastre catre cabanele de pe Dihamul.

De aci ne indreptam spre stanga si urcam printr'o regiune mlastinoasa ascunsa in mijlocul unei dese paduri de fagi, cu cateva frumoase deschideri spre abruptul salbatic al Costilei si Morarului; in "Poiana Izvoarelor' trecem pe langa Casa de odihna BNR. (1540 m. alt.; nu primeste turisti, si tot urcand spre stanga, ajungem la Pichetul Rosu lasand in dreapta Capatana Porcului (1597 m.).

Daca la urcus aceasta portiune de traseu nu mai este astazi folosita, in schimb ea este foarte mult frecventata de catre cei care coboara dinspre Bucsoiul si Malaesti, evitandu-se oboselile drumului de pe Munticelul.

Dela Pichetul Rosu folosim in continuare traseul B. II. 7 pana la Prepeleag (marcaje paralele, triunghiu rosu si linie rosie verticala); aci incepe Drumul Deubel propriu zis, reprezentand portiunea cea mai grea de pe intregul traseu.

Profesorul Friederich Deubel - din Brasov a stabilit acest traseu inca inaintea primului razboi mondial (cf. M. Haret), asa cum l-a mai stabilit si pe cel din Piatra Craiului, pe la "Lanturi', care ii poarta deasemenea numele.

Din punctul "Prepeleag', lasam, deci, poteca Take Ionescu sa se indrepte spre Casa Malaesti si incepem sa urcam catre stanga, pieptis, pe creasta nordica a Bucsoiului si pe fetele dinspre miazazi, lasand sub picioarele noastre atat spre sud (v. Bucsoiului), cat si spre Nord (v. Malaesti), diferente de nivel considerabile, care fac din Drumul Deubel unul din cele mai spectaculoase trasee de grup din Bucegi.

Urcusul continua aspru pana in vf. Bucsoiului (2507 m.), timp de peste doua ore, trecand pe marginea abruptului nordic si pe la inceputurile prapastioasei vai a Bucsoiului; coborim dupa aceea in Curmatura Bucsoiului, atingem un varf secundar (treceri foarte dificile: a nu se aventura iarna), coborim intr'o sea mai larga (Curmatura Morarului) care desparte circul final al Morarului de adancitura Malaestilor si urcam usor catre platforma Omului pe care o atingem din directia Nord, dupa ce am intalnit drumurile ce  vin dinspre Malaesti (linie albastra) si dinspre Bran (linie rosie).

9. Busteni-Malaesti-Omul

(Timp necesar: 8-10 ore; marcaj combinat; pe harta No. 8).

Este un traseu compus, pentru a carui parcurgere sunt necesare doua zile, dintre care prima va fi rezervata traseului Busteni - Casa Malaesti - Omul, iar a doua va servi pentru intoarcerea dela Omul prin v. Cerbului, sau pe platou, la Busteni sau Sinaia.

Prima parte a acestui traseu se identifica, desigur, ru itinerarul B. II. 7 (triunghiu rosu) prin Munticelul - Pichetul Rosu - Prepeleag - Casa Malaesti.

Dela Casa Malaesti spre Omul (timp necesar 3-4 ore) se poare urca in aceeasi zi, daca se intentioneaza a se face coborirea in Busteni pe alta parte decat pe v. Cerbului.

Poteca larga si foarte vizibila (marcata cu linie al bastra pe fond alb) urca prin vasta caldare, a Malaestilor incepand chiar dela cabana si tinand in permanenta malul stang, adica versantul Padinei Crucii; dupa trecerea primului prag, lasam in stanga ,,Cota 1700' de unde se desprinde hatasul ce urca prin abruptul Bucsoiului pe Braul Caprelor (B. III. 16), (bordei pe fundul caldarii), depasim apoi pragul al doilea si continuam urcusul trecand pe sub povarnisurile Padinei Crucii (dreapta) si prin fata minunatului spectacol al perdelelor de piatra care cad din creasta Bucsoiului; in fundul caldarii (circa 2100 m. alt.) se deschid pe dreapta intrarile celor doua Hornuri ale Malaiestilor dintre care numai cel din dreapta este recomandabil - vara - pentru scurtarea drumului - iar iarna, cu foarte multe precatiuni, deoarece in ultimul timp accidentele s'au cam inmultit.

Dela baza hornurilor, serpentinele largi ale potecii - marcata foarte vizibil - trec definitiv pe Bucsoiul si ies pe spinarea lata a Tiganestilor, reva mai sus de Curmatura Hornurilor.

De aci, pana la Omul, se merge impreuna cu semnele ce vin dinspre Bran - pe Clincea (sau pe Gaura si dinspre Busteni - pe Bucsoiul, avand, in dreapta, caldarea finala a Gaurii.

10. Busteni-v. Morarului-Omul

(Traseu nemarcat; timp necesar:  6-7 ore).

Valea Morarului, desi lipsita de acele largi si frecventate poteci de mare circulatie turistica pe care le-am intalnit pana acum, este totusi o artera foarte recomandabila grupurilor care au strabatut  traseele mai usoare prezentate pana aci; lipsita de obstacole serioase, cu tot caracterul ei alpin, v. Morarului poate fi considerata drept cel mai usor traseu de abrupt sau cel mai greu drum pentru ascensiunile in grup.

Portiunea Busteni - Poiana Morarului o parcurgem pe traseul B. II 7 (Drumul Munticelului, marcaj triunghiu rosu), dupa care ne angajam spre stanga, pe v. Morarului, pe care o vom strabate neintrerupt pana la Omul.

Semnele de ramificatie patrat rosu plin (ramif. VI) ne conduc pana in Poiana cu Urzici, la picioarele interesantului versant nordic al Morarului, ale carui impresionante "Ace' sunt acum mult mai vizibile decat erau de pe Drumul Munticelului.

In poiana, o inscriptie pe un bloc de piatra, indica, la stanga V. Adanca-Rapa Zapezii, iar la dreapta, V. Morarului; ne vom feri sa confundam indicatiunile si vom prinde potecuta care se vede - dealtfel - pe malul opus al vaii, urcand usor pe versantul ce apartine Bucsoiului.

Tinand mereu acest mal, poteca nemarcata se transforma treptat intr'un hatas ciobanesc, depaseste primul prag al vastei caldari glaciare ce abia incepe, intretaie mai sus Brana Mare a Morarului (1900 m. alt.) in dreptul punctului numit "La Obuz', apoi trece pe malul opus, pentru a reveni in curand pe malul stang, depaseste al doilea prag si intra in cele din urma pe fundul caldarii finale, situata cam la 400 m. sub vf. Omul.

Pentru a atinge acest punct final al itinerarului, prindem pantele ierboase din dreapta noastra, apartinand Bucsoiului urcam potrivit pana in Curmatura Morarului, iar de aici folosind Drumul Deubel pina ajungem la Omul.

Valea Morarului nu are apa.

III. TRASEE ALPINE

11. Braul Jepilor (Brana lui Raducu)

Timp necesar: 4-5 ore; accesibil grupurilor

Se foloseste traseul IV B.I. 1 din Busteni pe drumul Urlatorilor pana sub "Spannbock', de unde se prinde in dreapta - spre v. Urlatoarea mica - un hatas care intra imediat pe brau si strabate cea mai interesanta regiune alpina a Jepilor.

Dupa trecerea Urlatoarei mici si a vaii Comorilor, se atinge Seaua Claii -Mari (1850 m. alt.), lata si bogata in vegetatie (hatas foarte dificil spre vf. Claia Mare); se traverseaza apoi Valea Seaca dintre Clai, se iese in Seaua Claitei (in stanga, hatas foarte dificil spre platou), iar dupa cateva treceri rele pe un teren stricat de ape, se atinge ultima creasta dinspre V. jepilor; este Creasta cu Zambri (1840 m.), cu numeroasa ei colonie de Pinus Cembra (Zambru), identificata in 1935 de naturalistii Al. Beldie si P. Cretzoiu.

De aci incepem coborirea spre v. Jepilor tinand contactul cu peretele din stanga (pe valcele, in sus, iesire posibila la platou); atingem poteca din v. Jepilor in punctul mentionat pe traseu B. I. 2 (poiana pe malul drept al vaii - 1600 m. alt.) si coborim in Busteni pe acest traseu in maximum o ora.

Apa lipseste; nu este nevoie de material alpin.

12. Braul Portitei (Caraiman)

(Timp necesar, dus-intors: 5-6 ore; traseu recomandabil numai celor ce nu sufera de "vertige', grupuri mici, preferabil cu conducator).

Intrarea pe traseul B. I. 2 (Valea Jepilor), mai jos de Cascada Caraiman; se prinde la dreapta hatasul care merge pe deasupra pantelor foarte inclinate ale Caraimanului (alt. 1700-2000 m.), pe un brau foarte ingust si cu treceri dificile.

Punctul terminus - Portita Caraimanului (2010 m. alt,) - una din minunile Bucegilor - este o fereastra sapata in peretele ce desparte v. Jepilor de v. Seaca din Caraiman (cu afluentul ei v. lui Zangur), pe unde cei foarte bine antrenati pot cobori in Busteni.

Recomandam intoarcerea pe acelasi traseu si coborirea pe v. Jepilor.

Apa lipseste; franghia, facultativa.

13. Braul Mare din Costila

(Timp necesar: 7-8 ore; accesibil grupurilor

Intrarea pe traseul B. III. 19 (v. Alba) mai sus de Blidul Uriasilor (2.100 m. alt., circa trei ore din Busteni). La inceput se urca potrivit, catre dreapta, cu o trecere mai delicata la traversarea Blidului Uriasilor; se iese apoi pe coama inalta dintre v. Alba si V. Costilei, dupa un urcus pronuntat (splendida vedere de mare altitudine, circa 2300 m.).

Mai departe, se traverseaza, pe curba de nivel, viroagele finale ale Costilei (in stanga Hornul lui Gelepeanu cu iesire la platou si inscriptie amintind catastrofa alpina din Martie 1936) si se ajunge la Coama de Piatra (2405 m.), punct la maxima inaltime de pe traseu; iesirea din Hornul Coamei, imediat in dreapta).

De aci inainte, Braul Mare trece prin dreptul Umarului Galbenelelor, peste pantele Scorusilor si coboara in v. Malinului, unde se intrerupe; pentru continuare, coborim putin firul vaii si pe malul opus urcam o portiune destul de dificila, cu treceri inguste pe deasupra "canionului' Malinului (Odinioara era aci un cablu bine ancorat).

Se atinge din nou Braul Mare in dreptul Coltilor Malinului (splendida vedere panoramica) si se trece peste V. Tapului si apoi a Urzicii;. urmeaza o trecere foarte dificila pe un prag de. 15 m. lungime si circa un m. latime, pe deasupra abisului Urzicii inferioare.

De aci inainte braul reintra in normal, trece peste v. Caprelor si sfarseste in v. Priponului, ultimul afluent al v. Cerbului, in caldarea de sub Omul.

Coborirea se face pe v. Priponului (hatas vizibil , pe la "priponul' din v. Cerbului si apoi pe traseul BI 3. spre Busteni (inca doua ore).

Apa lipseste; material alpin: franghia.

14. Braul Mare din Morarul

(Timp necesar: 7-8 ore; accesibil grupurilor.

Dam aci numai traseul de pe Braul Mare, singurul lipsit de dificultati de ordin tehnic si accesibil grupurilor mai numeroase, ca si cel din Costila.

Intrarea se face pe traseul B. I. 3, (v. Cerbului; 1800 m. alt.; patru ore din Busteni), mai sus de "Priponul', unde coborim de pe Braul Mare al Costiliei.

Prima portiune (versantul sudic) desi urca o diferenta de nivel de 300 m., se trece usor, traversand cele patru fire ale vaii Cerbului, foarte inclinate si bolovanoase (Sistoaca de sub cruce, Sistoaca Dracilor, Sis toaca Rosie si Sistoaca Fantanitei), dupa care se iese pe creasta care desparte, v. Cerbului de v. Morarului.

Trecand pe versantul nordic prin dreptul vaii Bujorilor, braul incepe sa coboare, ingustandu-se simtitor si trecand prin dreptul vailor Rapa Zapezii si Adanca, dupa care atinge firul Morarului, la circa 1900 m. alt. In dreptul punctului ,,La Obuz', mentionat pe traseul B. II. 10.

Coborirea in Busteni pe acest traseu (inca doua ore); apa lipseste; franghia facultativa.

15. Braul Mare din Bucsoiu

(Timp necesar: 5-6 ore; accesibil grupurilor mijlocii, cu conducator).

Intrarea se face pe traseul B. II. 10 (v. Morarului), in dreptul punctului "La Obuz', in continuarea Braului Mare al Morarului; braul urca usor si destul de lat, iar aproape de creasta Bucsoiului mic se desface in doua ramuri; se va folosi ramura superioara, deoarece cealalta se infunda.

Dupa trecerea crestei, ramura de sus traverseaza firele de pe dreapta Bucsoiului, se ingusteaza simtitor si strabate o zona mai accidentata, situata deasupra gangului ingust al Bucsoiului; apoi trece peste doua "valcele' foarte inclinate (Valea Portitelor si Valea Grohotisului), prin dreptul "Turnului' Bucsoiului si atinge versantul opus al vaii, trecand prin dreptul adancului "canion' sau ,,gang' al Bucsoiului.

Trecut pe malul stang al vaii, braul urca potrivit pe fata sudica a Bucsoiului mare, traverseaza v. Buc-soaia si v. Rea si intalneste pe linia crestei nordice Drumul Deubel, intr'un punct situat mult deasupra Prepeleagului.

Coborirea pe acest drum (traseul B. II. 8) pana in Busteni (inca 2-3 ore); apa lipseste.

16. Braul Caprelor (Bucsoiu)

(Timp necesar: 2-3 ore; accesibil grupurilor; marcaj rosu-albastr orizontal)

Este un traseu ceva mai dificil, care poate fi folosit de cei ce urca dela Casa Malaesti spre Omul si nu doresc sa strabata lunga caldare a Malaestilor.

Se foloseste traseul B. II. 9 dela Casa Malaesti pana la "cota 1700' (terasa a doua), unde se desface la stanga hatasul marcat, care - dupa cateva serpentine repezi dealungul Valcelului Coltilor (zapada permanenta) - intra pe Braul Caprelor pe care il foloseste strabatand abruptul nordic al Bucsoiului pe la 2000 m. altitudine.

Braul este suficient de lat (1- 2 m.), ofera cele mai interesante si mai complete vederi de ansamblu din regiunea nordica a Bucegilor, dar prin izolarea lui, prin diferentele de nivel si prin peretii verticali pe sub care se strecoara, lasa turistului o impresie deosebit de puternica.

Dupa ce trece peste Valea Caprelor, in dreptul Casei Malaesti, braul iese in curand pe linia crestei nordice a Bucsoiului intalnind Drumul Deubel (traseul B. II. 8) pe care il vom folosi fie urcand catre Omul (inca 2-3 ore), fie coborind catre Pichetul Rosu si Busteni (inca 2-3 ore). Apa lipseste.

17. Valea Seaca dintre Clai (Jepi)

(Timp necesar: 3-4 ore; grupe mici; franghie si conducator, necesare).

Intrarea pe traseu se face de pe Drumul Urlatorilor (B. I. 1), pe varianta de deasupra "Gratarului', prima vale la dreapta, cu o bogata vegetatie.

Traseul prezinta doua parti distincte: prima, prin padure, pana la marea saritoare (25 m. inaltime), este un hatas usor; partea de deasupra saritoarei prezinta o serie de cinci saritori foarte usoare, urmate de o alta serie de sase saritori mai dificile, fara sa fie insa periculoase (se va folosi franghia).

Se va evita in orice caz malul drept al vaii (stanga cum urcam).

Valea sfarseste pe Braul Jepilor, intre cele doua "Clai"; in continuare, vom folosi traseul B III. n, fie spre dreapta, catre v. Jepilor si Busteni, fie spre stanga, catre Drumul Urlatorilor si Busteni; vom mai putea urca pe un fir al vaii Comorilor, spre platou, (Casa Caraiman).

Apa lipseste; pentru coborire, timp necesar inca 2-3 ore.

18. Valea Seaca din Caraiman

Timp necesar: 8-10 ore; grupe mici, franghie obligatorie).

Traseul conta odinioara drept unul din cele mai "tari' din Bucegi, dar azi este depasit cu mult de alte trasee de stanca.

Pentru intrarea in firul vaii se va folosi hatasul (marcat cu cruce rosie) care pleaca din Busteni, de langa Scoala Primara si Farmacie, iar dupa o ora intra pe vale intr'o regiune de mari blocuri, dupa ce a lasat la dreapta un alt hatas (marcat cu rosu vertical) spre Vf. Picatura.

Traseul prezinta doua parti succesive: prima, pana la Poiana Frumoasa, mai usoara, caracterizata prin patru saritori, dintre care primele trei usoare, iar a patra (Saritoarea lui Zangur), ceva mai dificila, poate fi ocolita; pe acest parcurs, notam pe stanga Valea lui Zangur, iar pe dreapta vf. Picatura.

Imediat sub Poiana Frumoasa, se gaseste marea "saritoare prelucie-1' (40 m. i care nu se escaladeaza.

Dupa traversarea Poienii Frumoase; vedere impresionanta spre fundul Vaii Seci, spre Tancul Uriasului (stanga) si spre Creasta Picaturii (dreapta) se reintra in firul vaii pe un braneag si se escaladeaza saritorile de pe partea a doua a vaii, mult mai dificile si mai inalte, fiind obligatorie prezenta unui sef de echipa bine antrenat si folosirea permanenta a franghiei si espadrilelor.

Sunt in total sapte saritori: Saritoarea Portitei (10 m.), Saritoarea Neagra (30 m.), Saritoarea lui Rafael (12 m.), Saritoarea dela Hornul Adanc (15 m.), Saritoarea mare (25 m.) si Saritoarea de sub Strasina (10 m,), dupa care se iese pe sub o bolta sau "strasina de piatra', spre stanga, pe fetele de miazazi ale Caraimanului si apoi, pe un hatas, direct la Crucea Caraiman.

De notat pe parcurs, Crucea lui Rafael in dreptul saritoarei cu acelasi nume.

Intoarcerea in Busteni pe traseele B. II 6 si B. I. 2,

19. Valea Alba

Timp necesar: 4-5 ore; accesibila grupurilor mijlocii; materialul tehnic nu este necesar, fiind cca mai usoara dintre vaii de abrupt din Bucegi).

Intrarea in firul vaii se face pe traseul B. II. 7 (Drumul Munticelului) in Busteni - Caminul Alpin - pana la ramificatia I (cota 1310); de aci, spre stanga - in sus - pe marcajul galben vertical, prin padure, se iese in poiana ,,La Verdeata', pe firul superior al Vaii Albe, ocolindu-se marile saritori din padure.

Sunt caracteristice tuturor vailor de abrupt din Bucegi aceste mari rupturi de panta, praguri uriase aflate exclusiv in zona de padure; singura dintre aceste mari saritori care se poate escalada, este cea din v. Seaca dintre Clai; cele din v. Alba, v. Costilei, v Galbenelelor sau v. Malinului, nu sunt accesibile decat cand le acopera zapada.

De notat pe parcursul inferior al traseului, aproape de poiana "La Verdeata', un promontoriu care ofera o splendida vedere spre vf. Picatura si peretii aflati pe partea opusa a vaii Albe.

In Poiana (1560 m. alt.) marcajul sfarseste; in dreapta, peretii golasi ai Costilei, la "Galbinari'.

Firul superior al Vaii Albe se urca pe un hatas vizibil, care iese pe platou in dreptul Crucii Caraiman, dupa ce a depasit Saritoarea Carnului, Crucea lui Antonio Palma, Saritoarea Mare si, in fine, hornurile finale ale vaii (obstacole elementare).

De notat pe parcurs, in dreapta, deasupra "Blidului Uriasilor', intrarea pe Braul mare al Costilei (traseul B. III. 13), iar pe platou, Iadul Vaii Albe, continuare a vaii spre dreapta (Nord).

Intoarcerea pe traseele B. II. 6 si B. I. 2 pe la Crucea Caraiman si Casa Caraiman, inca 2-3 ore.

Valea pastreaza zapada; apa lipseste.

20. Valea Costilei

(Timp necesar: 6-8 ore; grupe mijlocii cu conducator, franghie si espadrile).

Traseul lipsit de farmec si prea obositor, dar necesar pentru cunoasterea abruptului Costilei.

Intrarea in firul vaii se face pe traseul B. II. 7 (Drumul Munticelului), din Busteni - Caminul Alpin, pana la ramificatia II (V. Costila - Galbenele), iar de aci, spre stanga, pe marcaj rosu vertical, catre valea Costilei (izvoare pe poteca, in padure) pana la Refugiul alpin (1610 m.) dela Tancul Ascutit, situat pe malul opus al vaii (stanga), pe o terasa care ofera o splendida vedere panoramica asupra Prahovei.

Marcajul continua mai sus de refugiu pana in v. Galbenelelor; se lasa acest marcaj spre dreapta si se urmeaza firul vaii Costila, se intra obligatoriu pe un valcel din stanga Valcelul Negrul pentru a se ocoli "Saritoarea mare' (25 m.) a carei escaladare directa cere eforturi deosebite si o mare dexteritate.

Firul superior al Costilei, deasupra opritoarei mari, prezinta obstacole elementare pana la ramificatia firelor finale ale vaii: Valcelul Lespezilor (dreapta) - inaccesibil - si Valea Hornului (stanga) - cu saritori enorme.

Traseul afecteaza de aci inainte coama dintre aceste doua valcele (panta de 50-60° inclinatie) pana in Braul mare al Costilei, pe care il atingem sub "Hornul lui Jilipeanu'; pe acest horn larg iesim pe platou in dreptul Iadului Vaii Albe (in horn, placa comemorativa a accidentului din 15 Martie 1936 - N. Comanescu si alti sapte alpinisti).

Intoarcerea pe traseele B. II. 6 si B. I. 2, pe la Crucea Caraiman - V. Jepilor sau peste platou, pe la Casa Babele-Casa Caraiman, la Busteni (inca 3-4 ore).

21. V. Galbenele-V. Scorusi

(Timp necesar: 6-8 ore; grupuri mijlocii, cu conducator, franghie si espadrile).

Intrarea prin traseul anterior B. III. 20 pana la Refugiul Costila, iar de aci pe marcajul rosu - vertical in continuare, pe hatasul vizibil; se trece din v. Costilei in v. Galbenelelor (Tancul Ascutit) si se coboara la punctul de ramificare a celor doua fire ale vaii: principal, in stanga, secundar in dreapta (alt. 1750 m.).

Firul secundar este mult mai interesant, prezentand cinci "saritori' care nu pun insa probleme deosebite pentru alpinistii de grad mijlociu; la capatul superior, firul secundar sfarseste in dreptul unui brau cu jnepeni care ocoleste capatul final al firului principal, conducand in Strunga Galbenelelor, poarta de trecere spre v. Scorusi - v. Malinului si platou.

De notat, pe parcurs, surprinzatoarea viziune de un covarsitor aspect alpin, a Hornului Coamei si Peretelui Galbenelelor (pe malul opus), precum si abisul Malinului, privit din strunga situata imediat in dreapta capatului firului secundar (Strunga Coltilor - 2160 m.).

Conditii de vizitare. Fiind uscata, spatioasa si suborizontala pestera se poate vizita in orice anotimp si cu orice echipament. Vizitarea dureaza o ora.

Bibliografie. M. BJeahu .si col. (l976).