PARCUL NATIONAL CHEILE
NEREI-BEUSNITA
Parcul
national Cheile Nerei-Beusnita va cuprinde in final cinci
rezervatii integrale. Cea mai importanta este rezervatia cu
acelasi nume creata la propunerea facuta de L.
Botosaneanu si St. Negrea (1969) intr-un studiu special. Ea
are rolul de a ocroti Cheile Nerei in intregime si Valea
Beusnita, inclusiv o zona tampon in jurul lor. Este vorba de
peisajul neasemuit de frumos al celor mai lungi si practic neintrerupte
chei din Romania, de valoarea lor deosebita sub aspect floristic,
faunistic si speologic. Aceasta rezervatie urmeaza sa
se extinda putin spre sud-est, nord si indeosebi in partea
centrala., pentru a cuprinde intreaga zona de la est de raul Beu
(Muntii Aninei). Susara, a doua rezervatie a parcului
national, este o vale salbatica din apropierea Sascai
Montane, cu versantii abrupti, acoperiti de o vegetatie de
liliac, frasin si numerosi arbori vigurosi de tisa. Rezervatia
muntilor Simion si Rol din apropierea Oravitei (de care am
vorbit la caile de acces pentru Pestera de sub Padina Popii), cu
vegetatie aproape nealterata, va cuprinde intregul masiv calcaros.
Parcul va mai contine rezervatia Bigar din Cheile
Minisului, inclusiv pitorescul izbuc cu acelasi nume (vezi nota
respectiva) si zona calcaroasa invecinata Lisovacea pentru
arboretele de brad si molid plantate, dar foarte frumoase (vezi caile
de acces la Pestera de la Valee). Cele cinci rezervatii ale
parcului vor totaliza 2 721 ha, dintre care l 564 ha arborete de protectie
absoluta a solului, restul urmand a fi scoase din productie. Cea mai
mare parte a parcului va include zona tampon (26 458 ha) alcatuita
din paduri exploatabile, izlazuri si pasuni. La vest
si est vor exista cate o zona de preparc, formata in mare parte
din terenurile agricole ale comunelor invecinate.
Astfel
spus, viitorul parc national va cuprinde o buna parte din sudul
Muntilor Aninei si o mica parte din nordul Muntilor Locvei.
Sunt munti calcarosi de altitudine medie (varful cel mai inalt,
Leurdis, atinge l 159 m), apartinand celei mai extinse zone
calcaroase a tarii, sinclinoriul Resita-Moldova Noua.
Asa se explica abundenta fenomenelor carstice : chei, doline,
poduri si tunele naturale, marmite si alte forme de eroziune, izvoare
carstice puternice, cursuri de apa cu albia concretionata,
lacuri carstice, pesteri si avene.
Vedeta
numarul unu a parcului national ramane, de deparle, Nera in
cheile sale. Nascuta ca parau cristalin pe platoul golas al
Muntilor Semenic si devenita in depresiunea Bozovici (Tara
Almajului) un rau lenes si malos de campie, nimeni n-ar putea
banui vigoarea apelor sale. Dupa Sopotu Nou, la 200 m
altitudine, intalnind impunatoarea masa de calcare mezozoice a zonei
Resita-Moldova Noua, Nera isi schimba brusc
directia, coteste spre nord-vest si, ajunsa la o noua
tinerete, isi adanceste cu vigoare un defileu ingust pe o
lungime de peste 19 km. Ele intrunesc salbaticia Cheilor
Carasului, grandoarea Cheilor Bicazului si gingasia Cheilor
Turzii. Strecurandu-se meandru dupa meandru printre carsii si
cleanturi semete cu varfuri pana la 400- 650 m, Nera si-a
rostuit minunatele chei : o adevarata chemare lansata iubitorului de
drumetie, de liniste si frumos. Portiunile mai largi ale cheilor
alterneaza cu unele foarte inguste in care baza peretilor se
afla la o distanta de numai 50 m si chiar mai putin.
Este drept ca ele nu ofera pe alocuri nici un drum confortabil
si uneori nici macar o poteca drumetilor temerari care
strabat coltul acesta de tara de o aspra
maretie. Calea trebuie uneori dibuita prin
hatisul de padure in care "serpii"
incolaciti ai lianelor intretes parca navodul care
sa-l retina pe calator. Abrupturile calcaroase inalte,
cu fruntile zimtuite si cu piciorul inecat in oglinda apei, pot
fi cateodata urmarite pe potecuta ingusta, daltuita
in stanca. Dar de cate ori nu se pierde aceasta potecuta,
lasandu-te, lipit de perete, sa calculezi cu grija locul unde
vei aseza pasul urmator pentru a nu te pravali in apele
raului, aici involburate, aici suspect de linistite si afunde.
Alta
vedeta a parcului national, care atrage drumetul ca un magnet,
este Valea Beusnitei. Ea ne intampina cu superbele sale cascade
ce se succed pe albia de tuf calcaros. Peisajul ocrotit e intr-adevar
fermecator. El include o intinsa poiana dominata de
abruptul semet al Plesivei, salba de cascade amintite, izvorul
carstic Ochiul Beului si padurea deasa si batrana
in care cresc arbori si arbusti relictari de origine sudica
si sud-est europeana cum sunt alunul turcesc, liliacul,
carpinita si mojdreanul. Paduri asemanatoare
intalnim si in Cheile Minimului si pe Valea Susara. In
total se cunosc aici l 200 specii si subspecii de plante superioare,
dintre care 7 numai in Muntii Aninei si peste 20 doar din unul sau
doua locuri situate in afara acestor munti. Alunul turcesc, una din
raritatile florei romane, atinge abundenta maxima pe Valea
Beusnitei. Fauna terestra include si ea o serie de elemente
sudice (mediteraneene, balcanice sau caucaziene), dintre care unele rare ; e
vorba de specii de melci, miriapode si gandaci carabizi, de scorpionul
carpatic si de unele specii de soparle si serpi care
trebuie protejate. Cheile Nerei sunt folosite de pasarile sudice
drept culoar de patrundere spre Europa centrala. Pesterile din
aceste chei adapostesc si ele o fauna bogata, cel mai remarcabil
element fiind un coleopter, descoperit si descris din Pestera
Porcariului. Sa mai mentionam ca Nera ramane singurul
rau din lume in care se poate asigura supravietuirea pestelui Cobitis
elongata (fisa mare), relict preglaciar in fauna Europei.
Apele
din zona parcului national colectate din Nera in chei sunt nepoluate,
acest rau fiind inca unul dintre cele mai curate din tara ;
padurile din jur sint in buna parte neatinse de secure, iar
pesterile intacte. Iata de ce turistul zilelor noastre nu trebuie sa
uite nici un moment ca suntem datori sa lasam
generatiilor urmatoare o natura tot atat de viguroasa
si de frumoasa ca aceea care ne incinta acum pe noi.
