Muntii coziei - trasee turistice

MUNTII COZIEI - TRASEE TURISTICE

1. GARA TURNU - SAUA "LA TROITA' -MUCHIA SCORTARU - CABANA COZIA

Marcaj: banda rosie. Timp de mers: 4½-5½ ore. Traseul este greu accesibil iarna. Trasee de legatura: 24, 25, 26, 27.

Traseul nr. 23 este folositor pentru turistii care urca direct din Valea Oltului (gara Turnu) la virful cel mai inalt al muntilor Coziei, parcurgind o diferenta de nivel de 1334 m. Ca si celelalte drumuri turistice, sau pastorale, din acesti munti, zonele stincoase si padurea sint nelipsite. Golurile de munte, poienile, in schimb, sint restrinse ca suprafata si putine la numar. Acelasi lucru poate fi observat si dincolo de Olt, pe Naratul si Dosul Pamintului, unde poienile sint o raritate, iar muntii se aseamana ca frati gemeni cu Cozia, desi albia adinca a marelui riu ii desparte atit de brutal.

Gara Turnu, situata in mijlocul defileului Coziei, este cel mai indicat punct de plecare in acest traseu. Pentru inceput pornim din gara in lungul caii ferate spre sud (aval), citeva zeci de metri (semn de marcaj banda rosie pe stilpi), apoi urcam in stinga pe tapsanele cultivate, care anunta intrarea pe valea Turnu. Urcam perpendicular pe linia ferata prin pajistile din preajma livezilor si dupa 10 minute de la plecare ajungem in curtea manastirii Turnu (375 m alt.). Fiindca traseul nostru strabate incinta manastirii, vom face un scurt popas pentru vizitarea acestui interesant monument istoric. Manastirea, pe linga cladirile de locuit, si gospodariile calugarilor, poseda o biserica, iar in preajma chiliilor noi adaposteste chilii stravechi taiate in stinca, inca din secolul al XVI-lea. Manastirea propriu-zisa a fost construita in secolul al XVII-lea de catre calugarii de la manastirea Cozia refugiati aici, in strimtoarea muntilor, din calea circulatiei otomane, tot mai intense prin Valea Oltului. Asezamintul a fost refacut in 1932 si astfel il gasim si astazi.

Reluam traseul nostru. Traversam piriul Turnu chiar in curtea manastirii. Imediat poteca marcata incepe sa urce pe linga piriu, apoi tot mai sus pe pantele estice ale vaii. Ajungind la o "spalatura', vom face o intoarcere pe serpentina in directia sud, cistigind altitudine pe pantele muntelui Troita

La inceput prin padure, apoi prin tufisuri urcam continuu pe poteca buna. La vreo 30 minute de urcus, intram intr-o frumoasa padure de pini, prin care reusim sa cuprindem privelisti frumoase asupra Vaii Oltului. In padurea prin care la inceput urcam spre nord, ne abatem pe linia maxima a urcusului (dreapta). Iesim din nou in lastarisuri, spre izvoarele unei vai secundare, tributara Turnului; urcusul devine mai usor si inainte ca sa atingem saua "La Troita' regasim padurea de fag si stejar. Troita si o masa cu banci se afla ceva mai sus de sa, in directia nord. Facem un scurt popas pentru odihna si orientare. Din locul unde ne aflam se desprind doua poteci turistice: una coboara spre sud-vest, prin padure, spre manastirea Cozia (traseul nr. 24), cealalta se mentine pe culmea pe jumatate defrisata a dealului Pausa si coboara la Olt abia in catunul Pausa (traseul nr. 26).

In continuarea traseului, pe o scurta portiune, inaintam pe marcaje comune, banda rosie si albastra[1]. De la Troita traversam muchia muntelui pe versantul rasaritean, urcind moderat prin portiuni de padure, alternind cu lastarisuri. In dreapta se adinceste valea Pausa. Dupa 10 minute de mers, de la reluare, sosim la bifurcatia marcajelor si deci a traseelor, in timp ce traseul nr. 24, marcat cu banda albastra, se dirijeaza mai departe pe curba de nivel, cel cu banda rosie se indreapta piezis la stinga, pe linga o lespede usor de remarcat, atacind panta inclinata a muntelui. Este drumul traseului nr. 23 pe care-1 urmarim in continuare.

Urcam, deci, pe poteca ingusta, dar perfect conturata, marcata cu banda rosie, incepind o traversare piezisa a coastei; dupa aproximativ 12 minute de la bifurcatie vom poposi in poiana ce inconjura saua "La Melita'. Remarcam spre dreapta (valea Pausii) o scurtatura a potecii care face legatura cu poteca manastirii Stinisoara.

Ca sa putem patrunde in zona subalpina a muntilor Coziei prin acest sector sudic, vom fi nevoiti sa parasim muchia Scortarului, pe care ne aflam momentan, fiindca ea devine improprie unui obisnuit traseu de acces spre culmea muntelui. Intram deci pe versantul vestic al muntelui Scortaru, urmarind atent poteca marcata, inaintam aproape la acelasi nivel, cotind treptat spre stinga, ca sa ocolim stincariile tot mai numeroase. Depasim o strunga stincoasa nu prea mare, coborind apoi spre vilceaua aflata in imediata apropiere (nord-vest). Urcam pe malul opus al vilcelei, ocolim un bot de munte si patrundem intr-un mic luminis in care susura un izvor. Ne aflam in locul numit "La Troc', de unde luam apa in bidon pentru tot restul traseului.

Mai departe, urcusul devine accentuat. Traversam piezis muchia Haiducului si ne lasam la firul unui izvor secundar al piriului Turnu. Urcam pe malul opus citeva serpentine, traversam muchia respectiva, inspro nord-vest apoi roborim pina pe firul principal al piriului Turnu. Gasim si aici apa, nu insa permanent. Urcam pe firul vaii direct spre obirsie. La cca. 3 ore de la plecare iesim din padure pe un versant plin de urzici, prin care pe doua serpentine aflate la stinga noastra sosim, in fine, pe culmea muntelui Turneanu, Unga stina cu acelasi nume. Chiar in mijlocul seii vom gasi o poteca de creasta care urca de la sud, venind pe muchia muntelui Turneanu, incepind chiar de la Cirligul Mic al Oltului. Poteca aceasta continua pe muchie inspre nord, pina la vf. Rotunda.

Dupa scurtul popas la stina, care ni-l acordam dupa urcusul greu, ne angajam mai departe in urcus spre nord, pe poteca sus-amintita. Marcajul banda rosie, desi rar, ne va fi de folos si mai departe. Poteca urca pe versantul vestic prin padure pina dincolo de stina Marii, care ramine sus in dreapta, ajungind din nou pe muchie intr-o poiana. Ocolim linia crestei tot pe fata apuseana si revenim pe muchie intr-o alta sa mai inalta (l 265 m). Poteca se fixeaza incepind de aici chiar pe culmea ingusta, dindu-ne posibilitatea sa privim in voie peisajul alpin al Coziei, dar mai ales vertiginosii colti ai Foarfecii (est). Zonele de abrupt aproape ca ne inconjura cu totul pornind din Olt, peste abrupturile Turneanului, intrerupindu-se prin spatiul prin care am urcat, reaparind coplesitoare pe muntele Scortaru, dar mai ales pe Foarfeca. Briul de piatra se termina abia dincolo de Durduc si de Bulz, aparind cu strasnicie redutabilele virfuri ale muntilor Coziei.

Urcam pe gol spre vf. Marii (l 400 m), insemnat cu stinci si baliza. Mai sus de acesta poteca si marcajul isi pierd din continuitate, pina dincolo de vf. Rotunda, deoarece poteca pastorala, mai frecventata de ciobani, coteste la stinga, pe fata sud-vestica, spre stina Rotunda. Cunoscind acest amanunt, urcam neabatut spre nord, pe mijlocul culmii, care se lateste mult fata de muchia muntelui Mariii, cu tendinta sa atacam cocoasa impadurita cu brazi a vf. Rotunda (l 605 m). Pe aceasta portiune se desprinde, spre stina Rotunda, traseul nr. 25, care coboara apoi in Valea Oltului la Varateca. De aici in sus, drumul este comun cu traseul nr 25 pina la cabana Cozia Aproape de vf. Rotunda, sub liziera padurii compacte, ne abatem printr-vm culoar spre est, in directia crestei.

24. MANASTIREA COZIA - POIANA "LA MUSETEL' - SAUA "LA TROITA' - MANASTIREA STINISOARA

Timp de mers: 2-2½ ore. Marcaj: banda albastra (banda rosie); prima portiune este nemarcata. Traseul este accesibil si iarna. Trasee de legatura: 23, 25, 26.

Manastirea Cozia (315 m), aflata linga soseaua nationala Rimnicu Vilcea-Sibiu, este cel mai lesnicios punct de pornire de pe malul drept al Oltului spre muntii Coziei. La manastirea Cozia se poate ajunge comod pornind cu autobuzul din Calimanesti (curse regulate).

Traversam Oltul cu barca intr-un punct aflat la 200-300 m in amonte de manastire, apoi iesind la calea ferata, mergem inca 100 m spre nord. La borna km 314,5 ne abatem la dreapta din poteca ce insoteste calea ferata pe o cararuie, in lungul lizierei care se intinde pina la poalele dealului (est). Poienile din aceste locuri se mai numesc "La Bivolari'. Arheologii au descoperit aici un castru roman (Arutela). In apropiere sint semnalate inca de pe vremea romanilor izvoare cu ape termale. Ajunsi in apropiere de marginea padurii, ne indreptam la stinga, pentru traversarea unei vilcele. Urcusul incepe brusc cu citeva serpentine prin padure, pe care ajungem la marginea unei poieni mari. Pina aici facem cam 20 minute de la plecare. Urcam direct pe mijlocul poienii prin finetele mirositoare, urmind poteca bine conturata. Aproape la mijlocul poienii, linga o fintina cu cumpana, se afla un grup de case. Poiana "La Musetel', ca si micul catun isi trag denumirea de la locurile frumoase in care nu lipseste musetelul, inainte de a depasi catunul cotim brusc la stinga, pe curba de nivel, trecind prin fata caselor; dupa 250 m intram in padure.

Poteca se lateste si ne conduce in directia nord-est, urcind treptat pe sub muchia dealului Pausii; la aproape 1½ ore de urcus placut, razbatem in saua "La Troita', unde vom putea poposi pe bancile din apropierea paraclisului cu troita. Tot aici se racordeaza si poteca traseului nr. 23, care urca din gara Turnu, pe la manastirea Turnu. In saua pe care tocmai am traversat-o, am remarcat o alta poteca mare, venind de pe culmea Pausii (traseul nr. 26). Incepind de la "Troita', poteca este marcata spre Stinisoara cu semne rosii si albastre. De altfel marcajul cu banda albastra ne va calauzi pina la manastirea Stinisoara, unde ajungem dupa alte 45 de minute de mers.

Urcam lent, prin padure, pe poteca larga. Dupa aproape 10 minute traseul nr. 23 se desparte la stinga, marcajul rosu al acestuia urmarind in continuare muntele, in urcus spre saua "La Melita'.

Traseul marcat cu banda albastra se mentine la acelasi nivel, avind un umar pietros, apoi traversind o vilcea seaca, dincolo de care ne conduce intr-o neasteptat de frumoasa strunga. Faptul ca de aici putem sa ne abatem pe balconul stincos (goliste) si sa privim din adincul vaii Pausa, pina la formidabila asezare a manastirii Stinisoara, nu ne va pune in cumpana sa mai facem un efort. De altfel privelistea atit de variata si salbatica a causului in care este adapostita manastirea Stinisoara este completata de maretii si infioratorii colti ai Foarfecii, care in acest loc domina, de la inaltime, toate celelalte amanunte ale peisajului. De pe balconul pe care ne aflam, stinca coboara vertiginos pina jos in cheile strimte ale Pausii, sprijinite dincolo de peretii si pantele povirnite ale caciulii muntelui Salbaticul.

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

Din strunga coborim pe poteca pietroasa, trasata peste o vilcea seaca: dincolo de firul acesteia, aleea

[..] - pagina 193/195 - rupta

25. MANASTIREA STINISOARA - MUCHIA VLADESII - MUNTELE DURDUC - CABANA COZIA - STINA - ROTUNDA - STINA URZICA - VARATECA

Timp de mers: 6-8 ore. Marcaj: banda albastra (banda rosie) si poteca nemarcata. Traseul nu este indicat iarna. Trasee de legatura: 23, 24, 26, 27.

Pe acest traseu traversam muntii Coziei din zona sudica si de centru peste virful cel mai inalt, pina la poalele lui nord-vestice. Prima semietapa Stinisoara - cabana Cozia este mai grea, prezentind in zona de abrupt unele dificultati, mai ales pe vreme rea si pe zapada.

Pina la cabana Cozia si vf. Cozia (Ciuha Neamtului), poteca este marcata cu banda albastra. Din curtea manastirii poteca iese in livada spre est, pina in dreptul unei stinci, care parca bareaza calea (cca. 200 m departare). De aici poteca coteste brusc la stinga, urcind direct muntele Fruntea Oii. Urcusul se desfasoara prin padure. Dupa 15 minute traversam o vilcea, apoi o muchie impadurita, dupa care coborim in 2-3 minute pina la firul piriului Bulzu (940 m). Aici ne vom putea aproviziona cu apa. Dincolo de piriu intram pe pante inclinate, urmarind poteca in serpentine dese, care dupa o serie de schimbari generale de directie ne aduce intr-o rariste; urcam pe o platforma stincoasa, un fel de balcon, de unde avem o ampla priveliste asupra versantului sudic al Coziei. Locul se cheama "Coltul lui Damaschin' (l 010 m).

Pina aici au trecut din timpul de mers aproximativ 50 minute. In continuare urcam mai greu, pe o muchie inclinata spre nord-est pina la intilnirea cu muchia Vladesii. Pe crestetul acestui munte se afla o buna poteca ciobaneasca. Marcajul cu banda albastra se desfasoara pe aceasta poteca la stinga, pe directia generala sud-nord. La citeva zeci de metri de urcus, pe muchia Vladesii, traversam printr-o poienita situata pe muchie. Ceva mai sus poteca evita coama, abatindu-se pe versantul vestic, nu prea departe de cumpana apelor. Mergind astfel pe coasta, in curind ajungem intr-o sa importanta (l 230 m), din apropierea abruptului muntelui Bulzu. Pina aici s-a implinit 1½ ora de mers.

Spre nord, muchia devine tot mai inaccesibila, fapt pentru care poteca se abate din nou pe fata vestica, la stinga (45°). Coborim putin spre fundul vaii Bulzului, iesind din padure pe o brina, care strabate lastarisuri si zone stincoase. In portiunea de traseu urmatoare traversam vilcelele alpine adiacente de la obirsia Bulzului, in apropiere se afla un mic izvoras cu apa. De data aceasta urcusul, care urmeaza de-a lungul piriului vestic, este mai forte. Ceva mai sus traversam din nou firul vaii pe versantul sting. O panta foarte inclinata, aspra, se termina sub peretii Bulzului, care se inalta parca pina la cer, coplesind totul cu masivitatea sa. Canionul alpin in care ne aflam este slefuit in stinca, fiind brazdat pe laturi de multe ripe si jgheaburi; din loc in loc stinci modelate in fel si chip de vint, de ploi si de zapezi dezvaluie forme ciudate, care ne retin atentia.

Intr-un loc o stinca inalta si ascutita inteapa ca un creion bolta cerului, in altul un ,,bulz' turtit seamana cu un sfinx

Pe versantul apusean si-au facut loc intr-o crapatura adinca pilcuri de arini ale caror coroane se zbuciuma deasupra abisului. Toate stincile sint invaluite intr-o vegetatie bogata, variata, pina aproape de crestetul aspru al Bulzului. Poteca se agata in serpentine pe panta folosind un spatiu din ce in ce mai strimt si ne sileste sa urcam repede diferente mari de nivel (cca. 130 m). Revenim linga firul vaii de abrupt al Bulzului, la aceasta inaltime cu desavirsire lipsita de apa. Pe mijlocul vaii se deschide direct in sus un horn ingust, care pare ispititor pentru urcus, insa mai departe se dovedeste nu tocmai indicat pentru turisti. Poteca marcata se indreapta initial spre acest horn, apoi coteste la stinga ocolind printr-un alt horn alunecos, cu pamint, baza stincii care strajuieste hornul central. Drumul pare foarte prost si alunecos. Dupa aceasta scurta portiune de citiva metri, cind urcam pe pante lipsite de ,,prize', poteca prinde din nou un contur comod si urca pe serpentine in spatele stincii. Pe crestetul tancului ne putem odihni intr-o poienita frumoasa. Am ajuns, in sfirsit, in zona coniferelor. Urcam in directia "spintecaturi Bulzului' pe linga liziera padurii, pina in apropierea capatului superior al vilcelei, care sfirseste in mijlocul spintecaturi. Spintecatura, o brutala taietura in grumazul muntelui, "dezleaga' zona circulabila a Coziei de crestetul izolat al virfului Bulzii.

Inainte de a ne apropia, insa, de zona periculoasa a abruptului, poteca se redreseaza in serpentine printre molizi, direct in sus, spre creasta principala, ajungind in final la vest de "spintecatura' pe un tapsan suficient de ingust, totusi ospitalier. Timp de mers pina aici: 2½ ore.

Lasam in spate vf. Bulzu (est, 1 660 m) si urcam pe muchia principala. De sus, privelistea este foarte frumoasa, atit spre nord, cit si spre sud. Vom avea insa prilejul s-o admiram mult mai bine din vf. Durduc, sau vf. Cozia. Dupa vreo 5 minute de mers pe creasta ajungem in dreptul muchiei inguste, din care se ramifica o alta creasta de legatura cu vf. Durduc (sud). Pina la aceasta ne vom abate din traseu, traversind amintita creasta de legatura, precum si o sa scurta. Din virful Durduc (l 550 m), situat pe o stinca imensa, rotunjita, se dezvaluie zona de sud a muntilor Coziei, traseul pe care am urcat, iar in apropiere panorama impresionanta a Coltilor Foarfecii, acum ramasi sub nivelul nostru. Mai observam cu uimire o brina foarte ingusta, intrerupta de spalaturi pe care se catara cu indrazneala o mica poteca, lipindu-se de abruptul sudic al muntelui Ciuha Mica: firul acelei poteci reuseste sa iasa cu bine pina sub Coltii Foarfecii, la stina din Colti.

Din dreptul vf. Durduc poteca marcata urca, reintrind in padure pe pantele muntelui Ciuha Mica, fara sa atace virful (l 625 m). Pasim apoi pe golul muntelui, dincolo de virf, de unde vom cobori in saua care leaga Ciuha Mica[2] de vf. Ciuha Mare. Chiar din poiana rotunda, linga marginea padurii, vom gasi cabana Cozia, singurul adapost turistic la ora actuala din acesti munti. Din locul in care incepem coborirea spre cabana se deschide o frumoasa perspectiva asupra virfului ascutit al Coziei, care domina imprejurimile.

Fig26

La cabana (l 570 m) putem poposi cu gindul sa innoptam si sa continuam restul traseului a doua zi. Putem insa ca, dupa un popas satisfacator, sa pornim din nou la drum. Pina aici au trecut 3-3½ ore de mers de la manastirea Stinisoara si daca nu am depasit prea mult ora prinzului, vara vom avea destula vreme sa terminam coborirea la Varateca.

La cabana aprovizionarea cu apa constituie o problema; de aceea coborim vreo 5 minute pe fata sudica a muntelui, in padure, ca sa gasim izvorul respectiv. Un alt izvor, tot asa de departat, se afla de partea cealalta a muntelui, pe poteca spre stina lui Doaga (marcaj neterminat, cu punct rosu). Incepind de la cabana intilnim pina la muntele Rotunda si marcajul cu banda rosie al traseului nr. 23. Mai cu seama din vf. Cozia, vom ramine numai cu aceste semne.

La reluare pornim spre vest, urcind prin padure spre vf. Cozia. Dupa aproximativ 15 minute de urcus moderat razbatem deasupra padurii in apropierea virfului Cozia, pe care urcam fara dificultate. La baliza (l 664 m) vom zabovi iarasi, retinuti de privelistea larga, datorata pozitiei izolate a acestor munti fata de vecinii sai.

La sud, vest si nord, valea minunata a Oltului serpuieste cu sclipiri de oglinda, legind ca pe ata localitatile Calimanesti, Caciulata, Golotreni, Draganesti, Cornetu, Riul Vadului. Dincolo de Olt "rasar' din puzderia de culmi a Capatinii, Naratu si Buila-Vinturarita, stincoase, ispititoare. Direct spre apus putem privi cu indiscretie toate cotloanele vaii Lotrului, pina catre Malaia si gura Latoritei. Ochii patrunzatori vor distinge pe vreme limpede culmile Paringului, nemaivorbind de cele ale Lotrului din care vf. Robu, vf. Mare si Prejba se disting cu usurinta. Dincoace de Olt, o alta "mare' de munti ne cheama privirile: valurile Fagarasului, incepind din Turnu Rosu si pina la Iezerul si Papau, Ciortea, Negoiu, Vinatoarea, Museteica, Moldoveanu, se disting mai lesne datorita formelor caracteristice ale virfurilor respective.

In apropiere de muntii Coziei se adinceste la peste 1000 m depresiunea Titestilor si a Perisanilor, in care satele, ca niste puncte albe, impestriteaza covorul verde-pal de pe acest "fund de lume'. La est rasar dincolo de Topolog muntii Ghitu si Frunti, spinari intunecate, napadite de padure, care ascund marele lac de baraj de pe Arges (Vidraru).

Am mai zabovi pe virf, dar timpul nu ne ingaduie. O scurta privire spre vf. Rotunda ne permite sa observam prima parte a coborisului. Dupa ce terminam de coborit virf ui Cozia, inaintam spre vest pe culme, in dreapta se adinceste o mica zanoaga la izvoarele Vamvurei, afluent al Lotrisorului Coziei. Traversam pe sub stinci virfuletul Steiul, apoi ne apropiem pe culme de virful Rotunda (impadurit). Ocolim cota maxima (l 605 m) pe la sud inaintind putin pe poteca cu banda rosie, care duce spre muchia Scortarului. Dupa aproape 300 m de coborire la sud de virful Rotunda, ajungem in dreptul stinei Rotunda, care se afla pe fata sud-vestica a muntelui. Parasim marcajul cu banda rosie al traseului nr. 23 (sud) si ne abatem la dreapta, spre stina. Pina aici am parcurs de la cabana cale de cea 45 minute. Intram pe poteca stinei, nemarcata, care coboara sinuos in Valea Oltului in dreptul gurii Lotrului, la catunul Varateca.

De la stina mergem pe poteca pe sub muntele Rotunda (fata vestica) pina in saua de apus a acestuia. De aici inaintam pe linga culme spre vest - nord-vest, ocolind virful stincos al Claii cu Brazi. Mai departe coborim spre vest pe culme pina la stina Urzica, aflata intr-o poiana la poalele vf. Turtudanul (vest). Acest munte deosebit de stincos se pravale spre vest in apele Oltului. De la stina parasim culmea si coborim spre nord-vest, in lungul muntelui Gruiul Jangului, pina pe firul vaii Slamna, un piriias afluent al Oltului. Majoritatea traseului pe aceasta portiune se desfasoara prin padure sau prin mici raristi. Coborim apoi pe firul vaii Slamna cca. 1,2 km pina la calea ferata din Valea Oltului; de aici ne indreptam spre nord 300 m, pina la catunul Varateca, unde ia sfirsit traseul nr. 25. Atragem atentia ca traseul se strecoara prin apropierea zonelor dificile cu pante abrupte, care descind in Olt. Este recomandabil ca portiunea cuprinsa intre poalele vf. Rotunda si Varateca sa se parcurga in sensul de coborire si pe vreme buna; punctele cheie de orientare se afla, dupa descrierea de mai sus, la vest de vf. Rotunda si pe muntele Claia cu Brazi.

Ca sa iesim la gara Lotru, parcurgem cea 1,5 km de-a lungul caii ferate spre nord, trecind la iesirea din Varateca prin dreptul confluentei Oltului cu Lotrul, apoi pe linga zidurile unei frumoase biserici.

26. PAUSA - SAUA "LA TROITA' - MANASTIREA STINISOARA

Timp de mers: 2¼ -2¾ ore. Marcaj: poteca nemarcata si banda albastra (banda rosie). Traseul este accesibil si iarna. Trasee de legatura: 23, 24, 25.

Pausa (300 m alt.) este un catun pe malul sting al Oltului, in dreptul izvorului mineral nr. 1 Ca-ciulata. In imediata apropiere de acest izvor se poate face traversarea Oltului cu barca, iar la citeva zeci de metri de riu, pe malul sting, se afla halta Pausa, situata pe calea ferata Piatra Olt-Podul Olt.

Traseul nr. 26 incepe de la halta Pausa (km 313), din apropierea gurii piriului Pausa. Pina la mitocul Pausa (350 m alt.) ne va calauzi un drum de caruta, in continuarea caruia o poteca mare se avinta spre padurea pe muchia dealului Pausa (nord-est). Dupa ce intram in padure, urcusul se desfasoara invariabil spre nord-est, in lungul unei pante de inclinare medie. Cam la jumatatea urcusului intilnim o banca pentru odihna. La o ora de la plecare sosim pe culmea defrisata a dealului Pausa (047 m), de unde vom avea o frumoasa priveliste spre abruptul sudic al muntilor Cozia si asupra potecii traseului nostru. La rasarit se adinceste lunga vale a Pausii, pe care urca o sosea forestiera pina la I. F. Calimanul.

Din capul dealului Pausii traseul devine o plimbare de aproximativ 30 minute pina in sana "La Troita' (673 m), de-a lungul lizierei de padure (vest) si a defrisarii (est). In continuare, pina la manastirea Stinisoara, putem urmari descrierea traseului nr. 24, marcat cu banda albastra. Manastirea Stinisoara poate constitui un punct de plecare in alte doua excursii usoare, dar frumoase.

Prima cu circuit in jurul culmii de piatra a muntelui Salbaticul, pe marcaj cu cruce albastra, dureaza ceva mai mult de 30 minute. Poteca incepe din dosul cantinei manastirii si urca pe un fagas pina pe culmea dealului (3-4 minute). De aici poteca marcata cu cruce albastra ne conduce la dreapta, prin pajistea sudica a muntelui Salbaticul, pina la pestera, unde vom intilni un mic locas cu troita. De pe stincile din apropiere vom privi panorama cheilor Pausii, balconul de pe stinca cu strunga, descris la traseul nr. 24, adincimea intunecoasa a vaii Gardului, cascada sa firava, dar inalta, precum si abruptul Coltilor Foarfecii.

Ca sa ne inapoiem la manastire, traversam muchia stincoasa la dreapta (de aici fara marcaj) si coborim pe o potecuta abia schitata prin padure pe fata nordica a muntelui Salbaticul. Dupa vreo 10 minute ne aflam pe pajistile cu nuci de la poarta manastirii.

A doua excursie, ceva mai grea, are drept tinta cascada Gardului, pe care am semnalat-o mai sus si care e vizibila de la pajistile cu finete ale manastirii. Cea mai ampla priveliste asupra ei o vom avea, insa, daca ne cataram la nord de manastire, pe pantele pietroase ale muntelui Fruntea Oii, pina la marginea abruptului.

De la manastire coborim cca. 2 minute pe poteca, spre sipotul din valea Gardului (traseul nr. 24). Apoi parasim marcajul si intram la dreapta pe un drum de caruta. Acesta se termina insa curind, in locul unde valea se ingusteaza brusc. De aici in sus un hatas aproape invizibil se strecoara pe linga piriu, traversindu-1 in doua rinduri. Urcam prin padure pina la un luminis, de unde apar pereti stincosi, atit in dreapta, cit si in stinga. Urcam printre urzici, tufe de scorusi, rugi cu mure si lespezi (atentie la vipere !). Cascada se aude in apropiere si, ca sa patrundem la baza ei, ne strecuram printre stinci uriase acoperite cu muschi. Ea se afla la 830 m altitudine (baza ei inferioara) si se formeaza pe pragul de piatra inalt si vertical dintre Coltul Mic al Foarfecii si capatul vestic al muntelui Fruntea Oii. Timp de mers de la manastire cca. ½ ora. Intoarcerea o putem face pe acelasi drum. Ascensiunea in continuare a peretilor necesita cunostinte tehnice si materiale corespunzatoare.

Fig27

27. CABANA COZIA - POIANA BABOLEA - SAUA MOCIRLELE - VIRFUL OMUL - PRIPOARE - BAIASU

Timp de mers: 4-5 ore. Traseul este accesibil si iarna. Trasee de legatura: 23, 25.

Traseul este indicat pentru coborire, el facind legatura intre zona centrala, inalta, a muntilor Cozia si zona nordica, invecinata cu depresiunea Titestilor. De la punctul inferior al acestui traseu, Baiasu, se poate porni mai departe de-a lungul vaii Cimpului spre Mlaceni, Clabucet, Zanoaga, pina la creasta principala a muntilor Fagarasului (Ciortea).

Poteca nemarcata incepe din spatele cabanei Cozia (l 570 m) si se desfasoara initial pe sub coama virfului Cozia, prin padure. Pastram curba de nivel cit timp ocolim izvoarele vaii Patestilor, strabatind, din loc in loc, cite un mic luminis. Dupa aproape 15 minute de mers iesim la stinga pe culmea impadurita, intr-o mica poiana. De aici ne mentinem putin pe muchie, apoi ocolim o cota (l 045 m) prin stinga ei. In continuare coborirea se accentueaza pina ce iesim in marea poiana Babolea, intr-o sa lata (40 minute de mers, 1450 m alt.). Daca privim spre sud, vedem o frumoasa priveliste asupra piramidei retezate a Bulzului si a spintecaturii ascutite care-1 separa atit de brusc de Ciuha Mica.

In continuare, ocolim pe la nord-vest vf. Babolea, intrind din nou in padure; dupa citeva minute panta incepe sa se incline coborind lent pina in saua Mocirlele, ingusta, cu poiana mare (60 minute de mers, 1420 m alt). In dreapta potecii de creasta zarim stina Mocirlele. Mai jos, linga padure, se afla un izvor. De la stina se ramifica o mare poteca ciobaneasca spre Patesti (2½-3 ore de mers pe un traseu usor).

Incepind din saua Mocirlele, poteca de creasta e mai putin umblata, mai ales ca muntele creste din nou in inaltime spre vf. Omul si Caprariile, avind din ce in ce mai multe obstacole stincoase, ascunse sub haina misterioasa a padurii de brad.

Prima inaltime "Poarta de Piatra' (l 502 m) o atacam direct prin sirul de poienite cu care este presarat crestetul muntelui. Dincolo de ea o sa, inalta (l 490 m) ne desparte de vf. Omul (l 568 m). Urcam putin pe culme, apoi ne abatem pe fata estica, intrind din nou in padure. Dupa cca. 10 minute de urcus revenim pe muchie, in raristile virfului Omul. Baliza este situata intr-un brad, iar vizibilitatea in jur este extrem de redusa din cauza padurii. Doar prin culoarul prin care am venit putem vedea cite ceva din imprejurimi in directia Bulzului, Durducului si vf. Cozia. Pina aici au trecut l¾ - 2 ore din timpul de mers.

In vf. Omul vom face o riguroasa orientare, deoarece de aici se desfac spre vest, nord si est 3 muchii impadurite. Spre vest se afla muchia stincoasa a Caprariilor, greu accesibila. Spre nord - nord-est se desprinde muchia Matariilor, ademenitoare la inceput, apoi cu obstacole de netrecut in zona inferioara. Spre nord-est se desfasoara culmea Perisanilor, sau a Rosiei, peste care poteca se strecoara de-a lungul coamei.

Din virf inaintam spre nord-est, cca. 100 m. In felul acesta prima culme este evitata. In punctul in care ne aflam apar pe sub cetinile brazilor mai multe fire de poteca. Intram pe poteca din extrema dreapta, masurind pe busola directia de mers spre est-nord-est; abia dupa vreo 150 m sintem siguri ca am depasit ramificatia Matariilor. In continuare coborim prin padure si prin poieni, pe coama, sau pe linga ea, timp de 25 minute, cind poteca incepe sa ocoleasca pe versantul sud-estic (la dreapta o ramificatie) un virf mai rasarit. Dincolo de virf ajungem intr-o sa cu poiana, in stinga careia se afla la cea 300 m stina Perisani (Rosia). In continuare traversam spre dreapta o vilcea si revenim pe muchia parasita mai sus (in saua stinei). Poteca coboara usor pina intr-o mica sa, unde ajungem dupa aproximativ 3½ ore de mers de la cabana. Din sa ocolim pe sub vf. Suru (nord) un interesant munte, cu multe ramificatii. Mai ales spre nord el sfirseste cu abrupturi fotogenice, dar de evitat.

Deci, cotim imediat pe sub virf pe muchia estica, coborind pe pante repezi direct spre fundul vaii Rosia, pina in catunul Pripoare (520 m). Dupa 4 ore de coborire pe acest traseu ne aflam pe o sosea locala, la marginea depresiunii Titestilor. Traversam apa Rosiei si mergem la vale pe sosea, prin strimtorile Rosiei; dupa 2,5 km din Pripoare, intram in satul Baiasu (450 m), la poalele nordice ale muntilor Cozia. De la Baiasu la gara Cornetu (Valea Oltului) sint 9 km pe soseaua forestiera (pe care circula si autobuze D.G.T.A.). La iesirea din Valea Oltului, linga Copaceni, se afla un pod modern, in forma de arc de cerc. Pe linga interesul pe care-1 prezinta aceasta constructie noua, mai retinem ca el marcheaza si coltul nord-vestic al masivului Cozia.

Din Raiasu soseaua se ramifica si spre nord poste dealul Ciresu, ca sa coboare apoi la Titesti.

TRASEE TURISTICE DE IARNA

In timpul iernii, traseele din muntii Capatinii si Coziei capata un plus de dificultate din cauza climei reci si a zapezii mari. Majoritatea traseelor devin inaccesibile sau nerecomandabile, fie din cauza pericolelor datorate unor portiuni de munte expuse avalanselor, fie din lipsa adaposturilor calduroase. In muntii Capatinii iarna favorizeaza turismul pe schiuri, insa numai pentru schiorii buni. Uneori creasta prelunga a fost strabatuta de echipe de alpinisti in cadrul alpiniadei republicane. Noi, insa, ne vom rezuma itinerare, la citeva incursiuni alese pe traseele cu cabane sau cantoane, ce pot oferi adaposturi siaure. Singura posibilitate de cazare in conditii satisfacatoare in timpul iernii este cantonul pastoral Piatra Rosie. Pentru aceasta, atit traseul nr. 20, cit si nr. 22 sint accesibile pentru urcusul la cabana. Cel mai indicat ramine, insa, traseul nr. 20, mult mai comod, datorita soselei forestiere pina la I. F. Bolea.

In afara de aceste trasee de acces, in zona alpina centrala mai pot fi incercate si traseele nr. 1 si 7.

I. POLOVRAGI - VALEA OLTETULUl - I.F. URLIESUL - CURMATURA OLTETULUl - VIRFUL NEDEIA SI INAPOI

Timp de mers: Polovragi - I.F. Urliesul: 4-5 ore. I.F. Urliesul - curmatura Oltetului - vf Nedeia si inapoi: 9-10 ore.

Traseul I este accesibil pe toata lungimea sa, insa cu innoptarea la cabana I.F. Urliesul, interesindu-ne in prealabil la luncile Oltetului de posibilitatile de adapostire. Urcusul prin padure spre curmatura necesita un plus de 30 minute fata de timpul de vara.

Din curmatura Oltetului putem cobori la casa Petrimanu, iar de aici la Ciunget, facind o veritabila traversare de iarna a muntilor Capatinii. Urcusul la virfurile Nedeia sau Negovanu (traseul nr. 10) este posibil cu reintoarcerea la I.F. Urliesul pina seara; pe parcurs vom urmari cu strictete culmea cea mai inalta pentru a iesi din zona avalanselor, intre vf. Negovanu si vf. Nedeia creasta este mai ascutita cu trei colti usor de evitat pe versantul vestic.

II. MALAIA - STINA SMEURATUL - VIRFUL SMEURATUL SI INAPOI 

Timp de mers: 9-11 ore.

Vom urmari itinerarul traseului de vara nr. 7 pina la stine, iar de aici traseul nr. 8, in urcus, pina la cota 1 760 m, unde poteca ciobaneasca de creasta "taie' fata nordica in directia seii Smeuratul. Incepind de aici urcam pe versantul nord-vestic al virfului pina la cota 1038 m, de unde vom avea o splendida panorama asupra muntilor Capatinii si Lotrului.

Intoarcerea o vom face la Malaia pe acelasi drum. Vom fi atenti in special, la golul din preajma virfului, dupa starea zapezii.

III. MANASTIREA HUREZU - PIRIUL LUNGU - I.F. BOLCA - MUNTELE ROMANU - CANTONUL PIATRA ROSIE

Timp de mers: 5-6 ore.

E un traseu accesibil iarna. Pe portiunea manastirii Hurezu - I. F. Bolea, daca zapada permite, circula autocamioanele intreprinderii forestiere. La golul muntelui urmarim cu grija directia de mers, mai ales pe muntele Petriceaua, deoarece poteca nu este vizibila, singurul reper fiind vf. Romanu cu baliza la 1789 m.

IV. CANTONUL PASTORAL PIATRA ROSIE - VIRFUL URSU - VIRFUL CAPATINA SI INAPOI

Timp de mers: 4-6 ore.

Este cel mai interesant traseu de iarna, care atinge doua virfuri importante ale muntilor Coziei. Descrierea traseului este aproape identica cu cea a traseului de vara nr. 10. Recomandarea de baza este mentinerea cu strictete a liniei de creasta pe directia cea mai scurta, pina la vf. Ursu. Traseul poate fi parcurs in conditii excelente pe schiuri, mai ales la intoarcere.

Din vf. Ursu, si din cele doua virfuri gemene Capatina-Balota, descifram, pe vreme buna, una din cele mai frumoase privelisti de iarna, atit spre valea Lotrului si a Oltului, cit si a "valurilor' de munti inzapeziti ai Lotrului si Paringului. Piatra Tirnovului sclipeste orbitor in lumina soarelui si cu greu iti poti da seama unde se termina cusma zapezii de unde razbate spre cer stinca alba.

In privinta muntilor Coziei, semnalam ca iarna zona centrala alpina devine foarte greu accesibila; accesul la cabana Cozia pe traseele nr. 23 si 25 nu este de loc recomandabil, mai ales cind starea zapezii este defavorabila. Singura varianta de acces, lipsita in general de pericole, este traseul nr. 27, fie din Patesti prin plaiul Haidaului si Leurde pina la saua Mocirlele, fie din Baiasu peste vf. Omul si saua Mocirlele. In cazul traseului nr. 27 parcurs in urcus in timp de iarna (martie), durata va fi calculata cu un plus de 2½  ore fata de traseul de vara, adica in total 6½-7½ ore.

Traseul nr. 26, Pausa-manastirea Stinisoara, este accesibil in timpul iernii, cu o majorare a timpului de mers cu aproximativ 1 ora. In dreptul strungilor de piatra, dar mai ales la traversarea jgheaburilor, vom fi mai atenti pentru a evita avalansele de "culoar', care ar putea ameninta poteca.

PANTE PENTRU SCHI

In acesti munti nu sint amenajate in prezent pirtii de schi. In schimb cele naturale nu lipsesc, desi sint destul de departate de localitatile limitrofe. Exceptie face cantonul pastoral Piatra Rosie, in preajma caruia pantele permit schiorilor sa amenajeze pirtii bune. Perioada cea mai favorabila pentru schi este 15 ianuarie-15 martie. Excursiile pe schiuri sint foarte indicate, atit de-a lungul crestei principale, cit si pe ramificatiile nordice sau sudice. Ramine la alegerea schiorilor (medii sau avansati) sa-si pregateasca itinerare care sa le satisfaca exigentele pentru o excursie reusita.