Tab. 2.4 Valorile momentelor de timp in care presiunea prezinta maxime si minime in Romania

Fig. 2.1 Variatia zilnica a presiunii aerului la diferite latitudini (o–0⁰lat; D–20⁰lat; –40⁰lat; x–50⁰lat; E–60⁰ lat)

Variatia diurna a presiunii atmosferice mai este influentata si de natura suprafetei terestre, care afecteaza mai ales valorile extreme.

Astfel, in timpul verii, pentru regiunile de uscat, maximul de dimineata si cel de dupa-amiaza au amplitudini mai mari, fata de regiunile de ocean.

Variatia anuala a presiunii atmosferice

Aceasta variatie depinde de anotimpuri, de natura suprafetei terestre si de latitudinea geografica.

Astfel, in regiunile uscate, variatia anuala a presiunii prezinta un maxim iarna si un minim vara.

Din Fig. 2.2 se vede ca variatia anuala a presiunii anuale este aproape nula in zonele ecuatoriale si este mai accentuata in zonele temperate sau polare.

Oscilatiile anuale ale presiunii au loc in toata troposfera si amplitudinea acestora creste in raport cu inaltimea.

Fig. 2.2 Variatiile anuale ale presiunii aerului (o-zona ecuatoriala, D-zona temperata, -zona polara)

Eseu: Calculul orei crepusculului civil si nautic, al rasaritului si apusului astrilor Referat: Calculul unghiului la pol cu relatia ctgp

Variatiile neperiodice ale presiunii atmosferice

Acestea sunt consecintele variatiilor de temperatura care genereaza procese dinamice si a circulatiei generale a atmosferei.

Diversitatea curentilor aerieni favorizeaza acumularea aerului in anumite regiuni si rarefierea, in altele. In Tab. 2.5 sunt prezentate amplitudinile mediilor lunare ale variatiilor neperiodice ale presiunii.

Tab. 2.5 Variatiile neperiodice ale presiunii atmosferice

Aceste variatii cresc de la Ecuator catre Poli si descresc de la oceane catre interiorul continentelor.

Cea mai scazuta presiune s-a inregistrat in Japonia in 1934, in timpul unui taifun (684,73 mmHg) si cea mai mare presiune s-a masurat in Siberia, in 1900 (809,58 mmHg).

Izobare. Forme barice

Variatia presiunii in plan orizontal se analizeaza cu ajutorul izobarelor, adica a liniilor care rezulta din unirea punctelor de egala presiune.

Hartile cu izobare se pot alcatui cu valorile medii ale presiunii pe anotimpuri, luni sau ani, iar izobarele sunt trasate din 5 in 5 sau din 10 in 10 mbar. Daca izobarele sunt mai dese, inseamna ca variatiile presiunii sunt mai accentuate, iar daca sunt mai rare, variatiile sunt mai reduse.

Aceste variatii sunt caracterizate de gradientul orizontal al presiunii (G_n):

G_n = -                                                                    (2.15)

care reprezinta variatia presiunii dupa normala pe izobare:

G_n > 0 daca presiunea scade

G_n < 0 daca presiunea creste

Unitatea de distanta (dn) este marimea unui grad de meridian (111km).

Relieful baric

Din determinarile presiunii atmosferice reduse la nivelul marii dintr-o regiune si prin trasarea izobarelor pe harta se delimiteaza zonele cu valori ridicate si cele cu valori joase ale presiunii atmosferice, adica se obtine relieful baric.

Regiunile de mare presiune atmosferica se numesc maxime barometrice (sau anticicloni), cu gradientul de presiune orientat de la centru spre periferie (presiunea creste de la periferie catre centru); pe hartile barice se noteaza cu M.

Aceste maxime alterneaza cu regiuni de mica presiune, care se numesc:

depresiuni (in regiunile latitudinilor mari si mijlocii),

cicloni (in regiunile tropicale - insulele Azore),

taifun (in marile Chinei),

tornado (in regiunea Mexicului),

uragane (in regiunea Antilelor),

uricane (in India).

In aceste zone, gradientul de presiune este orientat de la periferie spre centru (presiunea creste de la centru catre periferie); pe hartile barice depresiunile se noteaza cu D (Fig. 2.3).

Pe hartile barice, anticiclonii se noteaza cu M si suprafetele izobarice sunt convexe, iar ciclonii cu D, iar suprafetele izobarice sunt concave.

Fig. 2.3 Sectiune verticala prin suprafetele izobarice intr-un anticiclon M si intr-o depresiune D (presiunea s-a masurat in mmHg)