Glosar de termeni meteorologici

A

Absorbtie - retinerea unei substante intr-o solutie, corp solid sau intr-un amestec de gaze de catre

partile lor componente.

Aclimatizare - adaptarea treptata a plantelor si animalelor la noile conditii ale mediului inconjurator si cu deosebire la conditiile climatice.

Actinometrie – ramura a meteorologiei ce se ocupa cu masurarea si studiul radiatiei solare, atmosferice si terestre.

Activitate solara – totalitatea fenomenelor fizice    care au loc la suprafata Soarelui. Activitatea solara se manifesta prin: pete solare, facule, flocule, protuberante si schimbari in starea coroanei solare, ce reprezinta de fapt manifestarea exterioara a reactiilor si proceselor din interiorul Soarelui. Cind activitatea solara creste,fluxul de corpusculi si radiatia ultravioleta se maresc considerabil, factor ce prezinta o deosebita importanta pentru atmosfera Pamintului.

Adapost meteorologic(psihrometric) – adapost de constructie speciala, care protejeaza instrumentele meteorologice instalate in interior de actiunea radiatiei solare si carora le asigura o ventilatie suficienta.

Advectie – 1.Deplasarea aerului in sens orizontal;

2.Transportul, o data cu masa de aer, a diferitelor sale proprietati, de ex.: advectia caldurii, a vaporilor de apa, a densitatii etc.

Advectie termica – incalzirea sau racirea locala a atmosferei determinata de advectia aerului.

Aer – amestec fizic de gaze care formeaza atmosfera Pamintului. Componentele aerului uscat la nivelul marii sint:

Aerologie – stiinta despre metodele de cercetare a straturilor inalte ale atmosferei. Dupa unii, aerologia este o stiinta aparte sau o ramura a meteorologiei care se ocupa cu studiul fenomenelor din atmosfera libera.

Aerosol – sistem coloidal in care mediul de dispersiune este un gaz si in care se gasesc, in suspensie, particule lichide sau solide.

Agravarea timpului – schimbarea mai mult sau mai putin brusca a timpului caracterizata prin faptul ca elementele meteorologice ating anumite valori limita sau ca se produc fenomene periculoase pentru diferitele ramuri de activitate.

Agrometeorologie – disciplina care studiaza interactiunea dintre conditiile meteorologice, climatice si hidrologice pe de o parte si intregul proces al productiei agricole pe de alta parte.

Altitudine – distanta verticala intre un nivel sau un punct de pe suprafata uscatului si nivelul mijlociu al marii, exprimata in unitati liniare.

Amplitudine – pentru marimi alternative simetrice, amplitudinea reprezinta jumatatea dintre valorile maxima si minima atinse. Pentru marimi alternative asimetrice se foloseste amplitudinea totala , adica diferenta dintre valorile maxima si minima atinse, In meteorlogie se foloseste mai ales amplitudinea totala, numita pe scurt amplitudine.

Amplitudinea anuala absoluta – diferenta intre valoarea cea mai ridicata si cea mai scazuta a unui element meteorologic inregistrata in cursul unui an.

Amplitudinea anuala medie – diferenta intre valorile medii lunare cea mai ridicata si cea mai scazuta a unui element meteorologic.

Amplitudinea diurna (zilnica) diferenta intre valorile cea mai ridicata si cea mai scazuta a unui element meteorologic inregistrata in cursul unei zile.

Analog – situatie sinoptica, process sau variatie a unui element meteorologic asemanator cu cele ce se cerceteaza.

Anemorumbometru – instrument folosit pentru determinarea vitezei si directiei vintului la un moment dat sau intr-un interval de timp dat.

Anomalie – termen folosit in meteorologie pentru a indica:

diferenta intre valoarea medie (diurna, lunara etc) a elementului meteorologic in punctul respectiv si valoarea medie a paralelei corespunzatoare punctului;

diferenta intre valoarea medie (diurna, lunara etc.) a elementului meteorologic si valoarea medie plurianuala a aceluiasi element, intr-un punct dat.

Anticiclon – cimp de inalta presiune limitat de izobare inchise de forma aproape eliptica sau circulara, unde presiunea creste de la periferie spre centru. Acest cimp este caracterizat prin vinturi ce se rotesc in jurul unui centru de inalta presiune, de la care aerul diverge orizontal si in care predomina miscarile descendente. Aceste vinturi bat in sensul acelor unui ceasornic in emisfera nordica si in sens contrar in emisfera sudica. In general, A. determina un timp cu nebulozitate redusa, calduros vara si rece iarna.

Atmosfera – Invelisul de aer al Pamintului, obiectul de studii al meteorologiei. A. nu are o limita superioara precis delimitata, prezenta gazelor atmosferice constatindu-se la inaltimi de citeva mii de kilometri.                                                                                                                                                            

Pe verticala, se deosebesc urmatoarele straturi principale ale atmosferei: troposfera - 8-17 km,

stratosfera – de la 8-17 km pina la 40 km, mezosfera –de la 40 pina la 80 km, termosfera (ionosfera) – de la 80 km pina la 800-1000 km si exosfera - > 1000 km. Trecerea de la un strat la altul al atmosferei se face prin intermediul unor straturi de tranzitie numite tropopauza, stratopauza si mezopauza.

Aversa de ploaie – precipitatii de scurta durata si adesea puternice, care cad mai ales din nori convectivi; picaturile care le compun sint in general mari. Aversele sint caracterizate prin inceputul si sfirsitul lor brusc, prin variatiile lor de intensitate in general mari si rapide si cel mai des, prin aspectul cerului; alternanta rapida de nori intunecati si amenintatori (Cumulonimbus) si inseninari de scurta durata.

Azimut – unghiul format de planul meridianului punctului de observatie cu planul vertical care trece prin acest punct si prin obiectul vizat, se masoara de la 0⁰ pina la 360^0, in astronomie de la S spre V si in geodezie si aerologie de la N spre E.

B

Bar - unitate absoluta de masura a presiunii: 1 bar = 10⁶ dyne/ cm² = 10⁶ barii.

Barometru – instrument destinat masurarii presiunii atmosferice. In general barometrele sint construite dupa doua principii: principiul variatiei inaltimii unei coloane de mercur si principiul deformarii unei capsule aneroide.

Bruma – depunere de gheata cu aspect cristalin, care ia in cele mai multe cazuri forma de coaja, de ace, de pene sau de avantai. Acest hidrometeor ce formeaza intr-un mod analog cu roua, dar la temperaturi mai coborite de 0⁰C.

Briza – circulatie locala a aerului cu perioada diurna, cauzata de neomogenitatile suprafetei subiacente, care determina o incalzire diferentiata a straturilor inferioare ale troposferei. Datorita gradientului baric care ia nastere, se stabileste miscarea aerului in apropierea solului de la zona rece spre cea calda, iar la inaltime in sens contrar. Brizele sint evidente mai ales in zona de litoral, a lacurilor si a marilor fluvii.

Buletin de prevedere (buletin meteo) – informare care cuprinde conditiile meteorologice dintr-un interval e timp trecut si evolutia probabila a timpului pentru diferite perioade.

Burnita – precipitatii atmosferice sub forma de picaturi foarte mici de apa (cu diametrul mai mic de 0.5 mm) care cad din norii formati in interiorul maselor de aer, de obicei nori Stratus, mai rar Stratocumulus si chiar din ceata. Picaturile de burnita sint foarte dese si foarte lent, incit par a fi suspendate in aer. Ele se formeaza direct prin unirea picaturilor de apa din nori, fara o trece prin faza solida.

C

Cantitate de precipitatii – grosimea stratului de apa provenit din precipitatiile solide sau lichide cazute

intr-un interval de timp oare-care. Cantitatea de precipitatii se masoara cu pluviometrul si se exprima in milimetri strat de apa.

Ceata – picaturi foarte mici de apa suspendate in atmosfera, care reduc in general vizibilitatea orizontala, la suprafata Pamintului, la mai putin de 1 km.

Centru de prevedere (de prognoze) – unitati teritoriale unde se colecteaza datele meteorologice, se intocmesc harti sinoptice si se elaboreaza prevederi de timp.

Cer – in meteorologie termen de uz curent pentru a indica gradul de acoperire si felul norilor. De exemplu: cer senin, cer acoperit, cer noros etc.

Chiciura – cristale de gheata, albe, farimicioase, asemanatoare cu zapada, care se formeaza cu precadere de ramuri, pe conductori, pe colturile si muchiile obiectelor, de obicei pe timp geros, in prezenta cetii si a vintului slab.

Chiciurometru – instalatie utilizata pentru masurarea depunerilor de gheata pe conductori.

Ciclon, depresiune – perturbatie atmosferica cu presiune scazuta si cu o circulatie a aerului in jurul centrului in sensul invers acelor de ceasornic in emisfera nordica si in sensul acelor de ceasornic in emisfera sudica. In stratul de frecare vintul are componenta orientata catre centru conform gradientului baric. Datorita orientarii vintului catre centrul ciclonului, in partea sa centrala domina miscarile ascendente. Fata de anticicloni, ciclonii determina un timp in general inchis, cu precipitatii si vinturi intense.

Circulatia generala a atmosferei – ansamblu de miscari la scara mare a atmosferei. In sens larg, circulatia atmosferica principala sau primara. Circulatia generala a atmosferei este in linii mari, legata de aparitia si de deplasarea ciclonilor si anticiclonilor, din care cauza ea are un caracter complex si schimbator. Circulatia generala ia nastere sub influenta bilantului radiativ neomogen de la diferitele latitudini pe uscat si pe oceane; mecanizmul ei se complica datorita influentei frecarii si a rotatiei Pamintului asupra curentilor de aer si ca urmare a formarii de unde si turbionare.

Cimp baric – distributie spatiala a presiunii atmosferice. Cimpul baric este un cimp scalar care se caracterizeaza printr-un sistem de suprafete de egala presiune (izobarice). Cimpul baric se reprezinta la sol prin izobare, iar la inaltimi prin izohipse.

Clasificarea climatelor – impartirea tipurilor de climate, observate pe suprafata globului pamintesc sau pe portiuni ale acesteia dupa diferite criterii, unele dupa indici indirecti, iar altele dupa indici genetici.

Climatologie – stiinta despre clima care se ocupa cu descrierea climatelor diferitelor regiuni ale globului pamintesc, clasificarea si studiul raspindirii acestora legat de procesele genetice si de factorii geografici, studiul climatelor trecutului istoric si geologic al Pamintului.

Conditii de timp – totalitatea si succesiunea elementelor si fenomenelor meteorologice la u moment dat sau intr-un interval de timp dat.

Confortul vremii – totalitatea conditiilor meteorologice si alte conditii in care omul se simpte comod si confortabil. Situatii confortabile pot fi observate pe tot parcursul anului ( ca in perioada calda, la fel si in perioada rece). Pentru acest confort este nevoie de:

soare

calm atmosferic

aerul curat

vestimentatie dupa vreme.

Constanta solara (Io) – intensitatea radiatiei solare in afara atmosferei, la o distanta medie intre Pamint si Soare. Io 1,98 cal/cm²·min.

Convectie (termica) – miscari verticale lente ale aerului, provocate de incalzirea neomogena a acestuia in straturile inferioare. Datorita diferentelor de temperatura, aerul cald se ridica iar cel rece coboara luindu-i locul. Miscarile convective ascendente si descendente formeaza asa numitele celule de convectie.

Curcubeu – grupuri de arcuri concentrice, colorate in gama de la violet spre rosu, produse de lumina solara sau lunara pe un ecran de picaturi de apa in atmosfera (picaturi de ploaie, burnita sau ceata).

Curent ascendent – curenti de aer care se deplaseaza din straturile inferioare spre cele superioare ale atmosferei, avind in general o viteza redusa. Se intilnesc mai ales in partea centrala a ciclonilor si talvegurilor, iar in cazul convectiei mai rar si cu o intensitate sporita in norii orajosi.

Curent descendent – curenti de aer care se deplaseaza din straturile superioare spre cele inferioare ale atmosferei. Ei au o deplasare in general lenta si se produc mai ales in partea centrala a anticilonilor, dorsalelor si cu intensitate mai mare in norii orajosi.

Curenti de aer – sisteme de vinturi deasupra unei portiuni mai mari sau mai mici a suprafetei terestre, intr-un strat mai gros sau mai subtire al atmosferei, care reprezinta un tot unitar avind o oarecare stabilitate in timp.

Curosivo – curent oceanic cald, a carui ramura principala traverseaza periferia vestica a Oceanului Pacific in

directia nord-est, incadrindu-se apoi in Oceanul Inghetat de Nord in curentul general de apa vest

est.

D

Date climaice – elemente de baza ale climei, care sint prezentate in tabele, pe harti, diagrame si in diferite rezumate statistice rezultind din observatii pe o perioada indelungata.

Descarcare electrica (oraje) – tip de fulger care se prezinta sub forma de linii sinuoase adesea ramificate, plecind de la un canal principal, bine marcat, care rezulta dintr-un nor orajos.

Directia vintului – directia de unde bate vintul, care se exprima fie in puncte cardinale, fie in grade (de la 0⁰ la

360⁰).

Dorsala (de mare presiune) – formatiune alungita de mare presiune, cu izobare (in forma de U) legata de un anticiclon. Presiunea creste dinspre periferie catre o axa (axa dorsalei) de la care vinturile diverg. O caracteristica a dorsalei de mare presiune este existenta curentilor descendenti, care determina un cer senin.

E

Echilibrul atmosferei ( pe verticala) – Stare a atmosferei caracterizata de distributia temperaturii pe verticala. Echilibrul atmosferei poate fi: stabil, instabil, indiferent, adiabatic, convectiv etc.

Echivalent in apa al zapezii – Inaltimea stratului de apa obtinut dupa topirea zapezii existente pe sol, la un moment dat. Se masoara dupa topire.

Ecologie – (gr.oikos-casa, lodos-stiinta), stiinta multidisciplinara in dezvoltare, care studiaza relatiile dintre organisme si intre aceste si mediul lor de viata.

Efect de blocaj – proces sinoptic care se produce cind un anticiclon cold-inalt, dezvoltindu-se deasupra latitudinilor medii, bareaza transportul vestic si deviaza traectoriile ciclonilor si anticiclonilor mobili de la directia obisnuita vest-est.

Efect de sera – actiunea de protectie a atmosferei in procesul schimbului radiativ de caldura al Pamintului cu spatiul interplanetar. Ca si geamurile unei sere, atmosfera lasa sa treaca destul de usor radiatia solara, absorbind radiatia de unda lunga emanata de suprafata terestra.

Element meteorologic – termen meteorologic care defineste parametrii ce in ansamblul lor caracterizeaza starea vremii intr-un interval de timp (presiunea, temperatura si umezeala aerului, vintul, nebulozitatea, precipitatiile etc.).

Eroziune – degradarea scoartei Pamintului datorita agentilor meteorologici si hidrologici.

Evaporatie – in meteorologie procesul de trecere a vaporilor de apa in atmosfera, ca urmare a desprinderii celor mai mobile molecule de pe suprafetele de apa, zapada, gheata, sol umed, picaturi si cristale de gheata. Intensitatea evaporarii depinde in primul rind de temperatura. Deoarece o parte din vaporii de apa revin in faza lichida sau solida, evaporarea este de fapt diferenta a doua fluxuri de molecule: a celor care se desprind si a celor care revin.

F

Factori genetici ai climei – procese care determina conditiile climatice pe intreg Pamintul si in diferite regiuni ale sale, cum ar fi: bilantul radiativ si caloric, circulatia atmosferei, suprafata subiacenta, circuitul apei.

Factori geografici ai climei conditii geografice care determina procesele de formare a climei intr-un anumit loc. Acestea sint: latitudinea si altitudinea locului, caracterul suprafetei subacente, departarea de ocean (pe uscat) sau de uscat (pe ocean), relieful locului, curentii oceanici, caracterul suprafetei solului, invelisul vegetal, stratul de zapada si de gheata etc.

Factori radiativi ai climei - procese radiative care determina formarea climei intr-un anumit loc, spre

exemplu: fluxul radiatiei solare, absorbtia, difuzia, reflectia, radiatia terestra si a atmosferei etc.

Fata Morgana – denumire data in mod conventional unor fenomene de miraj multiple, in care obiectele indepartate se vad multiplicat si cu diferite deformatii. Denumirea deriva dintr-o legenda potrivit careia acest fenomen s-ar datora zinei (in italiana„fata”) Morgana.

Fenologie – studiul succesiunii modificarilor exterioare vizibile ale plantelor si animalelor in dependenta de evolutia factorilor externi.

Fluctuatie – variatie neregulata, neperiodica, uneori brusca, a unui element meteorologic.

Focar de oraje, centru orajos – regiunele unde orajele se dezvolta mai frecvent decit in regiuni invecinate, fiind conditionate de stratificarea instabila a aerului cald si umed. Frecvent, focarele de oraje se intilnesc deasupra versantilor sudici ai muntilor.

Formula barometrica a geopotentialului – ecuatia care exprima relatia dintre presiune si geopotential:

dp= - rdH

Formula barometrica (a inaltimii) – ecuatia principala a staticii atmosferei in forma canonica ce stabileste legatura dintre presiunea atmosferica la doua nivele, diferenta de inaltime si temperatura medie a stratului. Se utilizeaza pentru reducerea presiunii la nivelul marii si in operatiile de nivelment.

Formula psihrometrica – ecuatie care exprima dependenta tensiunii vaporilor de apa in functie de diferenta temperaturilor indicate de termometrele uscat si umed, de presiunea atmosferica, de constanta psihrometrica si de tensiunea maxima a valorilor de apa corespunzatoare temperaturii termometrului umed. Analitic, aceasta formula se scrie:

e = E₁-A( t -t₁) p

Forta Coriolis – in ecuatiile dinamicii pentru miscarea relativa intr-un sistem rotitor de coordonate, forta efectiva de inertie. Un caz particular al fortei Coriolis este forta de abatere datorita rotatiei Pamintului, care joaca un rol foarte important in caracterul miscarilor din atmosfera, in raport cu suprafata Pamintului in rotatie. Datorita ei, miscarea fluidului se abate spre dreapta in emisfera nordica si spre stinga in emisfera sudica.

Frecventa – in meteorologie, numarul de cazuri de observatii pe o perioada de timp data, cind a fost observat un anumit fenomen sau valoarea unei marimi date int-un anumit interval. Frecventa poate fi exprimata de asemenea in procente din numarul total de cazuri de observatie.

Front – - zona de tranzitie sau in mod conventional, suprafata de discontinuitate dintre doua mase de aer in atmosfera. Fronturile apar practic numai in troposfera, fapt pentru care se mai numesc fronturi troposferice. Se mai numeste front si linia de intersectie a suprafetei frontale cu suprafata terestra sau orice alta suprafata de referinta.

- partea anterioara, linie avansata pe directia de miscare, de exemplu frontul sistemului noros.

Front cald – suprafata de discontinuitate ce separa o masa de aer cald de una rece, masa calda alunecind deasupra penei de aer rece.

Eseu: Proba de evaluare - planetele sistemului solar Referat: Descoperirea planetelor indepartate: Uranus,Neptun, si Pluton

Front oclus – front complex rezultat din contopirea fronturilor rece si cald intr-un proces de ocluziune a unei depresiuni. Se deosebesc fronturi ocluse cu caracter cald, cind aerul in spatele frontului rece este mai cald decit cel din fata frontului cald si fronturi ocluse cu caracter rece, cind aerul din spatele frontului rece este mai rece decit cel din fata frontului cald.

Front rece – suprafata de discontinuitate care separa doua mase de aer, rece si cald, masa de aer rece substituind mai mult sau mai putin brusc pe cea calda. Frontul rece poate fi de ordinul I (anafront) sau de ordinul II (catafront).

Fulger - manifestare luminoasa care insoteste o descarcare electrica brusca, ce se poate produce:

- intre doi nori,

- in masa unui nor,

- intre nori si suprafata terestra.

Furtuna – Vint foarte puternic, de durata relativ lunga, ce se produce de obicei la trecerea ciclonilor adinci si

care este insotit de efecte distructive pe uscat si de o agitatie puternica a suprafetelor de apa.

Furtuna de praf - ansamblu de particule de praf sau nisip ridicate violent de pe sol de catre un vint tare si

transportate la inaltimi si distante foarte mari.

Furtuna magnetica - oscilatii puternice si rapide ale elementelor magnetismului terestru urmate de o inrautatire brusca a receptiei radio pe unde scurte. Se poate produce simultan cu aurorele polare, ambele fenomene fiind legate de activitatea solara.

G

Genuri de nori – forme caracteristice principale ale norilor, care se exclud reciproc. Genurile constitue baza clasificatiei norilor, inclusa in Atlasul de nori. Genurile de nori sint in numar de 10:

Prescurtare prescurtare

- Cirrus Ci - Nimbostratus Ns

- Cirrocumulus Cc - Stratocumulus Sc

- Cirrostratus Cs - Stratus St

- Altocumulus Ac - Cumulus Cu

- Altostratus As - Cumulonimbus Cb

Geofizica – 1. Complex de discipline stiintifice ce se ocupa cu studiul proprietatilor fizice si proceselor de pe intreg globul pamintesc (litosfera, hidrosfera si atmosfera). Geofizica cuprinde: studiul fortei gravitatiei, studiul magnetismului terestru, seismologia, hidrologia si oceanografia, meteorologia si geologia.

2. Deseori, prin geofizica in sens mai restsrins se intelege studiul proprietatilor fizice ale litosferei.

Geopotential – energie potentiala a unitatii de masa (energia potentiala specifica) ce se defineste prin pozitia unitatii de masa in cimpul fortei gravitationale. Aceasta energie este numeric egala cu lucrul mecani ce trebuie cheltuit pentru a ridica o unitate de masa de la nivelul mediu al marii pina la un punct dat; aceasta cantitate este in general exprimata in metri geodinamici sau in metri geopotentiali.

Analitic, geopotentialul se exprima:

_z

dGp = gdz              sau Gp = ∫gdz

⁰

Golfstrim – sistem ramificat de curenti marini calzi in Oceanul Atlantic de Nord, care se deplaseaza din Golful Mexic pina la insulele Spitzbergen si Peninsula Kola.

Gradient – vector, orientat pe normala la suprafata de egale valori in cimpul unei marimi scalare a, in sensul descresterii marimii date. Valoarea numerica a gradientului este egala cu descresterea acestei marimi pe unitatea de distanta.

Grindina - precipitatie formata din boabe de gheata densa, care cad in perioada calda a anului din norii Cumulonimbus.

H

Halo – grup de fenomene optice in forma de inele, de arcuri, de coloane sau de puncte luminoase, produse prin refractia sau prin reflectia luminii de catre cristalele de gheata aflate in suspensie in atmosfera (nori ciriformi, ceata de gheata etc).

Harta topografiei absolute – harta aerologica pe care se trec izoliniile de geopotential (izohipse) ale unei suprafete izobarice determinate. Pe aceasta harta pot fi reprezentate si izoliniile altor elemente meteorologice. Principalele harti de topografie barica absoluta sint cele ale suprafetelor de 1000, 850,700,500,300,200,100 mb etc.

Harta topografiei relative harta aerologica pe care se trec izoliniile diferentelor de geopotential dintre doua suprafete izobarice. Deoarece grosimea stratului de aer cuprins intre doua suprafete izobarice depinde in primul rind de temperatura, izohipsele relative pot fi considerate izoterme medii ale stratului. In practica se utilizeaza frecvent harta topografiei relative dintre suprafetele de 1000 si 500 mb (TR500/1000).

Harta sinoptica – harta care indica prin cifre si simboluri, pentru fiecare statie meteorologica, un complex de elemente meteorologice de la o anumita ora de observatie (presiunea, temperatura si umezeala a aerului, nebulozitatea, tendinta barica, directia si viteza vintului, fenomenele ce se produc in momentul observatiei si in ora precedenta etc.). Harta sinoptica are un rol principal in elaborarea prevederii timpului.

Hidrologie – in sens larg al cuvintului, stiinta despre apele globului pamintesc (hidrosfera). Sub aceasta denumire se intelege de cele mai multe ori „hidrologia uscatului”, adica stiinta despre apele de la suprafata uscatului. Studiul oceanilor si marilor s-a separat intr-o disciplina aparte, denumita oceanologie.

Higrometru – instrument destinat masurarii umiditatii relative a aerului. Cele mai utilizate sint cele cu fir de par.

Histograma – diagrama care reda distributia frecventelor unei anumite marimi fizice x (element meteorologic) in diferitele ei intervale prin coloane dreptunghiulare alaturate, dispuse vertical pe axa absciselor. Inaltimea fiecarei coloane este proportionala cu frecventa elementului respectiv in intervalul de existenta al valorilor considerate.

I

Impuritati atmosferice – particule care nu fac parte din elementele constitutive permanente al aerului atmosferic si care se intilnesc in cantitati foarte variabile.

Indice – caracteristica numerica a unui fenomen, proces sau complex de elemente. In meteorologie sint cunoscuti: indici climatici, de circulatie, de continentalitate etc.

Indice climatic – Numar obtinut printr-o formula ce caracterizeaza un climat in functie de principalii factori climatici.

Indice de circulatie – marime care caracterizeaza intensitatea sau alte particularitati ale circulatiei atmosferice deasupra intregii emisfere sau deasupra unei regiuni oarecare. Ca indici de circulatie sint folositi: diferenta de presiune intre anumite puncte sau latitudini, viteza medie a vintului intr-o anumita zona, caracteristica numerica a activitati ciclonice etc.

Insolatie - cantitatea de radiatie solara ce cade direct pe o unitate de suprafata orizontala, la un anumit nivel (in sens strict); cantitatea de radiatie solara globala ce cade pe o suprafata oarecare.

Instructiune – indicatii oficiale asupra efectuarii observatiilor si prelucrarilor meteorologice si a altor operatii necesare in activitatea retelei meteorologice.

Intensitatea ploii – cantitatea de apa cazuta int-un minut.

Intensitatea radiatiei – caracteristica a fluxului de radiatie exprimata in cal/cm² *min, adica cantitatea de energie radianta ce cade pe unitatea de suprafata in timp de un minut.

Inundatie – acoperire cu apa a terenurilor invecinate cu un curs de apa datorat vintului, la gurile fluviilor, sau a cresterii debitelor cursurilor de apa cauzate de topirea brusca a zapezii primavara sau de ploi torentiale abundente vara.

Invazie de aer – deplasarea rapida a unei mase de aer intr-o regiune indepartata de focarul ei de formare. Termen utilizat cu precadere in cazul maselor de aer rece.

Inversiune (de temperatura) – cresterea temperaturii cu inaltimea, spre deosebire de conditiile obisnuite, cind temperatura scade cu inaltimea. Inversiunile se pot produce la sol si in atmosfera libera. Inversiunile de la sol pot fi: de radiatie, de zapada (de primavara), iar cele din atmosfera libera, de sedimentare (comprimare) legate de curentii descendenti din atmosfera. Datorita stratificarii stabile din stratul de inversiune, nu este posibila convectia si formarea nebulozitatii decit la limita superioara a inversiunii, care poarta denumirea de „strat de retinere”.

Izobara – linie care uneste punctele de egala presiune.

Izolinie – linie trasata pe o harta sau pe o diagrama, de-a lungul careia un element meteorologic sau climatologic oarecare este acelasi.

Izoterma – linie care uneste punctele cu aceeasi valoare a temperaturii.

I

Inaltime – 1. Distanta verticala dintre suprafata Pamintului, nivelul marii sau alt nivel si un punct oarecare situat deasupra acestora, exprimata in unitati liniare (m,km etc.).

2. Diferite marimi care pot indica distanta verticala, de exemplu inaltimea dinamica sau geopotentialul, presiunea atmosferica intr-un punct oarecare deasupra suprafetei terestre.

Inaltimea norilor termen folosit pentru a defeni inaltimea (nivelul) unde se afla limita inferioara (baza) norilor.

Inaltimea soarelui (h_s) – distanta unghiulara a Soarelui fata de orizon, exprimata in grade pe cercul vertical. Deseori, in locul acestei mirimi se utilizeaza „distanta zenitala” (Z) care este egala cu unghiul dintre Soare si zenit, adica:

Z = 90⁰ - h_s

Inghet - Scadere a temperaturii aerului sub 0sC , seara si noaptea, in cazul unor temperaturi pozitive in timpul zilei.

Inghet advectiv – inghet provocat de advectia aerului rece.

Inghet de radiatie – inghet provocat de racirea aerului in cursul noptii, ca urmare a radiatiei efective intense.

Inghet la sol – scaderea temperaturii suprafetei solului sub 0sC in timp ce temperatura in adapostul meteorologic ramine superioara celei de 0sC. Acest inghet datoreste inainte de toate radiatiei nocturne.

Inregistrator – instrumente relative pentru inscrierea variatiilor in timp a unui sau mai multor elemente meteorologice oarecare. Inregistrarea poate fi continua sau la intervale regulate. La majoritatea inregistratoarelor transmiterea variatiilor de la partea sensibila la dispozitivul de inregistrare se face mecanic prin intermediul unui sistem de pirghii (barograf, termograf etc.) La alte inregistratoare transmiterea variatiilor, se face electric (anemograf, actinograf), optic (o hirtie sensibila) sau direct prin ardele (heliograf).

L

Lapovita - ninsoare la temperaturi pozitive, cind fulgii de zapada se topesc sau cind impreuna cu ei cade si ploaiea.

Lumina – 1. Sinonim cu „radiatie”

2. In sens restrins: radiatia perceputa cu ochiul liber, cu lungimi de unda intre 0,76 si 0,40µ.

M

Macroclima – 1. Particularitatile principale ale climei la scara planetara.

2. Climatul unei zone sau regiuni geografice de mare intindere.

Macrometeorologie – studiul conditiilor meteorologice ale globului terestru, a unor zone sau regiuni intinse ale acestuia, pe o perioada indelungata. Ca discipline macrometeorologice pot fi citate meteorologia sinoptica si climatologia, care studiaza procesele circulatiei atmosferice si legat de acestea, conditiile climatice la scara mare.

Masa atmosferei – masa volumului de aer ce formeaza atmosfera Pamintului. Intr-o coloana de aer cu sectiunea de 4 cm² si cu o inaltime nelimitata:

_∞

m = ∫ ρ dz.

⁰

Din ecuatia principala a staticii, la o temperatura medie a aerului de 0˚C:

m = (RTm/g)* ρ_o = 8 000 000* ρ_o[g/cm³]

unde ρ_o este densitatea aerului la sol.

Rezulta ca intreaga masa a atmosferei terestre este egala cu 5.3 10¹⁵ t, ceea ce reprezinta a milioana parte din masa litosferei si a 250-a parte din masa hidrosferei. 50% din masa totala a atmosferei easte cuprinsa in stratul pina la 5 km.

Maximum, maxim – valoarea cea mai nare a unei marimi variabile. De exemplu: maxim de presiune in centrul anticiclonului, maxim diurn al temperaturii, umezelii etc.

Maxim absolut - cea mai mare valoare a unui element meteorologic inregistrata intr-o perioada de multi ani intr-un loc dat, intr-o regiune, tara, pe emisfera sau pe intreg globul pamintesc.

Mazariche moale – precipitatii solide sub forma unor granule de gheata, albe-mate. Aceste granule sint sferice sau uneori conice: diametrul lor este cuprins intre 2 si 5 mm.

Medie – valoarea obtinuta din suma mai multor valori ale unei variabile impartita la numarul termenilor. In prelucrarile meteorologice se utilizeaza medii: orare, diurne, pentadice, decadice, lunare, anuale si plurianuale.

Mers – in meteorologie, modificarea cantitativa a unui element in timp. De exemplu: mers diurn, mers anual, mers secular etc.

Mesaj de agravare – avertisment transmis de o statie meteorologica atunci cind se observa o inrautatire a timpului (agravarea timpului). Aceste avertismente sint folosite mai ales pentru asigurarea securitatii transporturilor aeriene.

Mesaj meteorologic – telegrama cifrata, continind grupe de cifre distincte, ce reprezinta valori ale unor elemente meteorologice. Descifrarea unui astfel de mesaj permite cunoasterea timpului in punctul unde elementele au fost masurate.

Meteorolog – 1. Om de stiinta care isi desfasoara activitatea in domeniul meteorologiei (cercetator meteorologic).

2. Personal calificat al unui serviciu meteorologic (inginer-meteorolog, tehnician meteorolog, observator meteorolog).

Meteorologie – Stiinta despre atmosfera care studiaza legile dupa care se desfasoara procesele si fenomenele din atmosfera. Se mai numeste „fizica atmosferei”. Principalele discipline ale meteorologiei sint meteorologia sinoptica, meteorologia dinamica, climatologia, aerologia, agrometeorologia, actinometria si electricitatea atmosferei, etc.

Meteorologie aplicata – aplicarea cunostintelor meteorologice in diferite activitati omenesti, ca exemplu in agricultura, silvicultura, transporturi, medicina, constructii etc.

Meteorologie medicala – ramura a meteorologiei care se ocupa cu studiul influentei conditiilor atmosferice asupra sanatatii omului si evolutiei si raspindirii unor maladii mai ales epidemice si cronice.

Meteorologie sinoptica – disciplina a meteorologiei care se ocupa cu studiul proceselor atmosferice de mare amploare si cu prevederea timpului pe baza cercetarii lor. Studiul macroproceselor – curculatiei generale a atmosferei – se face cu ajutorul analizei sistematice a hartilor sinoptice, aerologice, diagramelor aerologice etc.

Metoda analogilor – metoda de prevedere bazata pe analogia pe care o prezinta diferitele procese atmosferice, presupunind ca acestea evolueaza in acelasi sens.

Mezoclimat – conditiile climatice ale unei regiuni naturale cu o suprafata putin intinsa (clima locala).

Microclima (microclimat)– clima unui teritoriu putin intins (cimp cultivat, panta unui deal, liziera unei paduri, malul unui lac etc.) Diferentierile microclimatice depind in primul rind de influenta neomogena a suprafetei subiacente si de aceea ele se produc in straturile inferioare de aer, de linga sol.

Minimum (minim) – valoarea cea mai mica a unei marimi variabile. De exemplu: minim de presiune in centrul ciclonului, minimum diurn al temperaturii etc.

Minimum absolut – cea mai mica valoare a unui element meteorologic inregistrata intr-o perioada de multi ani, intr-un loc dat, intr-o regiune, tara, emisfera sau pe intreg globul pamintesc.

Mistral – vint rece si uscat care sufla din nord deasupra coastei nord-vestice a Marii Mediterane, in special deasupra golfului Lyon. El bate atunci cind exista o zona de joasa presiune deasupra golfului Genova si o zona de presiune ridicata pe continent. El are adesea o mare intensitate.

Muson – transport de aer in troposfera inferioara, deasupra unor suprafete intinse, care isi schimba directia de doua ori pe an. Este determinat de incalzirea diferita a suprafetelor de apa si de uscat, iar in anumite regiuni, cum ar fi sudul si sud-estul Asiei sau zonele invecinate cu Oceanul Indian, este mult amplificat in ansamblul curentilor circulatiei generale a atmosferei.

N

Nadir – punct al sferei ceresti opus zenitului.

Nebulozitate – 1. Totalitatea norilor observati pe bolta cereasca.

2. In sens mai restrins, cantitatea norilor de pe bolta cereasca exprimata in zecimi de cer acoperit sau in alte unitati. In aceasta acceptiune, termenul se foloseste curent in practica observatiilor meteorologice si in climatilogie, purtind denumirea de „nebulozitate totala”. In cazul aprecierii cantitative a norilor dintr-un anumit etaj, de un anumit gen, specie sau varietate, se determina „nebulozitatea partiala”.

Nivel de condensare – nivel de la care vaporii de apa din aerul in urcare incep sa se condenseze ca urmare a racirii dinamice; nivelul bazei norilor. Se deosebesc: nivelul de condensare prin ascendenta, caracteristic ascendentei intregului strat de aer (pe suprafata frontala sau pe versantii muntilor) si nivelul de condensare convectiv, in cazul ascendentei aerului mai cald decit cel inconjurator.

Nivel de convectie – nivelul la care curentii ascendenti slabesc mult, intrind intr-un strat cu o stratificare stabila (cu inversiune de temperatura).

Nor – sistem coloidal de produse de condensare in stare lichida, solida sau mixta aflate in suspenzie in atmosfera. Cind, din diferite cauze, elementele noroase cresc si devin mai grele, ele cad din nori sub forma de precipitatii. Marea majoritate a norilor se formeaza in troposfera, la diferite etaje si sint de diferite genuri, specii, varietati etc. Uneori se formeaza nori si in stratosfera, la inaltimi de ordinul 20-25 km si 70-90 km (nori sidefii si argintii).

Norma – media plurianuala a elementelor meteorologice, calculata dintr-un sir de ani de referinta (perioada de baza).

Nucleu de condensare – particule lichide sau solide pe care se produce in atmosfera condensarea vaporilor de apa. Prezenta lor este indispensabila in procesele de formare a norilor s ceturilor.

O

Observator meteorolog - persoana care efectueaza observatii meteorologice. La statiile meteorologice, observatorii executa si prelucrarile primare ale datelor culese, transmiterea acestora precum si ingrijirea instrumentelor si instalatiilor.

Observatie meteorologica – masurarea valorilor numerice ale elementelor meteorologice a variatiei lor precum si aprecierea caracteristicilor calitative ale fenomenelor la statiile meteorologice. Observatiile meteorologice se efectueaza simultan la orele standard sinoptice si dupa timpul local la principalele ore standard climatologice. Conditia esentiala a observatiilor meteorologice este comparabilitatea valorilor obtinute la diferite statii ca si a celor obtinute la un singur punct, intr-o perioada mai indelungata. In acest scop observatiile efectuate dupa norme internationale si instructiuni unice elaborate de serviciile meteorologice nationale.

Oraj – fenomen atmosferic complex, care consta din descarcari electrice repetate intre nori sau intre nori si pamint (fulger), insotit de tunete. Orajul este caracteristic norilor Cumulonimbusi si deci unei stratificari instabile a aerului cu un continut bogat de vapori de apa. Orajele pot fi sau nu insotite de precipitatii.

Ora (termen) de observatie – ore la care se efectueaza observatiile meteorologice.

Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM) – Institutie specializata a Organizatiei Natiunilor Unite pentru coordonarea, uniformizarea si imbunatatirea activitatii meteorologice pe plan mondial si pentru incurajarea schimbului eficient de informatii intre tari, in cadrul diferitelor activitati. omenesti.

Orizont – 1- Linie aparenta de-a lungul careia bolta cereasca pare ca intilneste suprafata Pamintului.

Parte a suprafetei Pamintului vizibila intr-un loc degajat sub forma unui cerc pe care pare ca se sprijina bolta cereasca. Diametrul acestui cerc creste cu altitudinea locului.

Orografie – totalitatea formelor suprafetei terestre intr-un loc dat.

Oscilatie – 1. Fenomen in care energia se transforma dintr-o forma in alta – periodic, aproape periodic sau

ritmic, reversibil sau in parte reversibil.

2. In meteorologie, prin oscilatie se intelege variatia (periodica ritmica), a unui element meteorologic in timp.

Oscilatiile climei – schimbari ale climei, periodice sau ritmice, care nu au un caracter progresiv. Ele depind in primul rind de oscilatiile activitatii solare si de cele a intensitatii circulatiei generale a atmosferei.

Ozon (O₃) – Stare alotropica a oxigenului. El se formeaza in atmosfera prin descompunerea moleculei de oxigen in atomi. In atmosfera, ozonul are rolul de regulator al insolatiei suprafetei terestre, absorbind radiatiile ultraviolete cu lungimea de unda mai mica decit 3000 Å.

P

Paleoclimat – climat al unei perioade geologice reconstituit, fie pentru intreg globul terestru, fie pentru o

regiune anumita.

Parametru Coriolis – parametru Coriolis (λ) este definit prin relatia:

λ = 2 ω sin φ

unde ω - este viteza ughiulara de rotatie a Pamintului; φ – latitudinea.

Particula de aer – cantitate de aer, atit de redusa ca masa si volum, incit un parametru fizic oarecare (t, p, ρ etc.) poate fi caracterizat cu destula precizie, printr-o singura valoare.

Perioada de vegetatie – 1.La plante anuale: interval de timp de la insamintare pina la maturitatea deplina.

2. La plante perene: interval de timp de la reluarea vegetatiei pina la intrarea in repaus.

Periodicitate – in meteorologie, repetare multipla a unei stari anumite sau a unui proces, a valorilor unui element meteorologic etc., la intervale regulate de timp. Periodicitatea diurna si anuala in variatia unor elemente si proceselor atmosferice se caracterizeaza prin ritmicitate, iar variatiile climei prin ciclicitate.

Picla – suspensie in atmosfera a particulelor solide extrem de mici, invizibile pentru ochiul liber si suficient de numeroase pentru a da aerului un aspect opalescent.

Platforma meteorologica – suprafata de teren pe linga statia meteorologica unde se instaleaza instrumentele pentru efectuarea observatiilor. Platforma este de forma unui patrat cu laturile orientate pe directiile N-S si E-V. Instrumentele din interiorul platformei sint instalate in ordinea descresterii inaltimii lor, de la nord la sud.

Ploaie – precipitatii lichide care cad din nori sub forma de picaturi cu diametrul de 0.5-6,0 mm. Deosebim ploaie continua, sau sub forma de aversa.

Ploaie (ninsoare) continua – precipitatii de lunga durata, de intensitate destul de uniforma, care cad in acelasi timp pe o suprafata apreciabila. Ele sint mai ales de origine frontala si cad din norii Nimbostratus si mai rar din Altostratus.

Ploaie de gheata – ploaie ale carei picaturi ingheata in stratul inferior de aer, ce are o temperatura negativa.

Ploaie torentiala – ploaie frontala, intensa si de lunga durata.

Pluviograf – aparat care inregistreaza grafic cantitatile de precipitatii lichide, intensitatea si durata lor.

Pluviometru – instrument utilizat pentru masurarea precipitatiilor, compus dintr-un recipient expus astfel incit colectarea sa nu fie afectata de obstacole. Se folosesc pluviometre simple si cu ecran, ecranul impiedicind spulberarea de catre vint mai ales a precipitatiilor solide. Fiecare pluviometru este prevazut cu doua recipiente care se schimba dupa colectarea precipitatiilor, precum si cu o eprubeta gradata.

Polei – strat de gheata densa, mata sau transparenta, care se depune pe sol si pe obiecte mai ales pe partea expusa vintului, ca urmare a inghetarii picaturilor de ploaie (burnita) supraracite sau a inghetarii picaturilor de apa ce cad pe o suprafata puternic racita. Fenomenul se produce cel mai frecvent la temperaturi intre 0 si -3°C.

Polii caldurii – regiuni ale globului unde au fost inregistrate temperaturile cele mai ridicate ca de pilda nord-vestul Africii si California. Maximul absolut este in jurul a 57°C.

Polii frigului – regiuni ale globului unde temperatura este cea mai scazuta, In emisfera nordica, polul frigului se afla in Iakutia, unde minimum absolut este in jurul a -70°C. Un al doilea pol al frigului este situat in Groenlanda si in nord-estul Americii de Nord. In emisfera sudica, polul frigului se situeaza in Antarctica, unde temperatura cea mai scazuta este in jurul -90°C.

Post meteorologic – punct de observatii meteorologice unde se masoara precipitatiile atmosferice si inaltimea stratului de zapada si unde se determina vizual fenomenele atmosferice.

Praf – aerosol atmosferic tipic, ridicat de pe pamint de catre vint. El provoaca opacizarea aerului si constituie o sursa de nuclee de condensare.

Precipitatii – 1. Hidrometeor alcatuit din particule de apa lichida sau solida, cristalizata sau amorfa, care cad dintr-un nor, dintr-un sistem noros, mai rar din ceata si care ating solul.

2. Cantitatea de apa rezultata din precipitatiile cazute intr-un loc dat si intr-un anumit interval de timp, exprimata prin inaltimea stratului de apa cazuta, in milimetri.

Precipitatiile convective – precipitatii care cad din norii convectivi. Ele au, in majoritatea cazurilor, caracter de aversa.

Precipitatii lichide – apa in stare lichida care cade din nori sau ceata. Precipitatii lichide sint: ploaia si burnita.

Precipitatii solide – apa in stare solida care cade din nori. Precipitatiile solide sint: zapada, mazarichea, grauntele de zapada, ploaie de gheata si grindina.

Presiune – forta care apasa asupra unei unitati de suprafata perpendiculara pe aceasta: .

Dimensiunile presiunii in sistemul CGS sint g/cm·s² .

Presiune la statie – citire barometrica facuta la statie, la care s-au aplicat corectii de temperatura si de gravitatie.

Presiunea atmosferica – forta cu care aerul atmosferic apasa pe unitatea de suprafata. In orice punct de pe suprafata terestra sau din atmosfera ea este egala cu greutatea coloanei de aer ce se intinde de la acest punct pina la limita superioara a atmosferei. Presiunea se masoara cu barometrul si se exprima fie in mm Hg, fie in mb.

Valoarea presiunii exercitate de o coloana de mercur de 760 mm la 0°C la latitudinea de 45° si la nivelul marii se numeste presiune atmosferica normala. Ea este egala cu

1,013250 dyne/cm² = 1013,25 mb.

Prevederea timpului – 1.Determinarea caracterului si mersului conditiilor atmosferice viitoare pe un interval de timp, cu ajutorul unor metode stiintifice.

2. Rezultatul concret al activitatii de elaborare a prevederii timpului; textul prin care se expune timpul probabil.

3. Parte a meteorologiei sinoptice.

Prevedere climatologica – prevedere de lunga durata elaborata pe baza datelor climatologice rezultate din prelucrarea statistica a observatiilor din anii precedenti.

Prevedere numerica – prevederea cimpului baric, a cimpului curentilor etc. Obtinuta prin metode numerice sau grafoanalitice.

Prevedere de durata medie (mijlocie) – prevedere a carei durata de valabilitate se intinde pe citeve zile          (2 pina la 10).

Prevedere de lunga durata – prevedere a carei durata de valabilitate este de ordinul: decada, luna, sezon.

Prevedere de scurta durata – prevedere a carei valabilitate este mai mica de 48 de ore.

Probabilitate – daca N este numarul general al termenilor unui sir (de observatii), iar n – numarul termenilor sirului cu caracteristica A , atunci probabilitatea aparitiei caracteristicii A este

Prognoza agrometeorologica – prognoze care indica gradul de favorabilitate al conditiilor de timp viitoare pentru dezvoltarea culturilor agricole, efectuarea lucrarilor agricole sau pentru folosirea metodelor agrotehnice celor mai adecvate.

Punct de roua – temperatura la care aerul umed trebuie sa se raceasca ca sa devina saturat in prezenta apei pure, fara schimbarea presiunii si a raportului de amestec.

R

Radar (radiolocator) – aparat radioelectric care permite determinarea pozitiei si directiei de deplasare a unui obiect indepartat. Functionarea acestui aparat se bazeaza pe principiul emiterii unor impulsuri electromagnetice si receptionarii lor dupa ce au fost reflectate de obiectivul vizat. Termenul deriva din limba engleza (radio direction and range).

Radiatia atmosferei – radiatie de unda lunga (4-120μ) emisa de insasi atmosfera. Aproximativ 70% din aceasta radiatie este indreptata spre suprafata Pamintului numindu-se contraradiatia atmosferei, iar restul este emisa de spatiul interplanetar.

Radiatie – una din cele doua forme principale ale materiei denumita „lumina” in sensul larg al cuvintului. Radiatia poseda simultan si proprietatile undelor electromagnetice si pe cele ale particulelor dar luata ca un tot nu este nici unda si nici particula si nici un amestec al acestora. In meteorologie termenul „radiatie” este folosit pentru definirea radiatiilor de orice lungime de unda ( radiatie solara, directa si difuza, radiatie terestra, radiatia atmosferei etc.)

Radiatie de unda lunga – radiatii a caror lungime de unda nu se intilneste in spectrul visibl (infrarosii). Din aceasta categorie fac parte: radiatia terestra si radiatia atmosferei.

Radiatie difuza – parte a radiatiei solare, cu compozitie spectrala modificata si deviata de la propagarea rectilinie, ca urmare a difuziei provocata de molecule de gaz si de particule coloidale in suspenzie. Radiatia difuza ajunge la suprafata pamintului din toate punctele boltii ceresti.

Radiatie (solara) directa – Parte a radiatiei solare care ajunge la suprafata Pamintului sub forma de fascicule de raze paralele provenite direct de la discul solar.

Radiatie solara – totalitatea radiatiilor emise de Soare in spatiu si care patrund in atmosfera terestra. Radiatia solara propaga sub forma de unde electromagnetice cu o viteza de 300000 km/s. Energia radiatiei solare denumita „energie radianta”, este sursa principala a energiei proceselor din atmosfera. Spectrul radiatiei solare este cuprins intre 0,17 si 4μ cu un maximum la 0,475 μ. Spectrului visibl ii revin 50% din totalul radiatiei, fiind cuprins intre lungime de unda de 0,40-0,76 μ, spectrului ultraviolet -7% (lungimi de unda <0,40 μ ) si spectrului infrarosu – 43% (lungimi de unda >0,76 μ). La trecerea prin atmosfera terestra radiatia isi schimba intensitatea si compozitia spectrala datorita difuziei si absorbtiei. Ca rezultat, la suprafata Pamintului, radiatia solara ajunge sub forma de radiatie directa si radiatie difuza care insumate definesc radiatia globala. Aproximativ 40% din radiatia incidenta la limita superioara a atmosferei este reflectata in spatiul interplanetar, fiind cunoscuta sub denumirea de „albedoul Pamintului”. Restul radiatiei (60%) se transforma in energie calorica, fiind sursa de incalzire a suprafetei terestre si a atmosferei precum si a proceselor chimice si biologice de pe Pamint si din atmosfera.

Radiozonda – instrument ridicat in atmosfera, inzestrat cu dispozitive care permit determinarea unuia sau multor elemente meteorologice (presiune, temperatura, umezeala etc.) si prevazut cu un sistem de radio emisie pentru transmiterea datelor catre sol.

Rafala (de vint) – crestere brusca de durata relativ scurta a vitezei vintului.

Registru de observatie – registru destinat inscrierii directe a observatiilor si masurarilor meteorologice in cursul unei luni.

Retea de statii meteorologice – totalitatea statiilor meteorologice dotate cu aparatura de acelasi tip, care executa observatii dupa programe si metodici unice.

Ridicare nivometrica - determinarea cantitatii totale de zapada ce acopera un bazin sau o regiune data, prin masurarea grosimii si a echivalentului in apa a zapezii, in vederea prevederii cantitatii de apa disponibila dupa topirea ei.

Ritmuri – repetare a proceselor atmosferice de un anumit tip si legat de acestea a elementelor meteorologice, care nu au o variatie strict periodica, adica o amplitudine a oscilatiilor inconstanta si semiperioade de oscilatii inegale.

Roua – depunere, pe obiectele de la sol sau din apropierea solului, de picaturi de apa rezultind din condensarea vaporilor de apa continuti in aerul din apropierea solului ce se raceste prin radiatie.

Conditiile care favorizeaza formarea de roua sint: cerul senin si vintul slab.

Roza vinturilor – reprezentarea grafica a frecventei vinturilor pe diferite directii.

S

Scara absoluta de temperatura – scara de temperatura la care punctul de topire al ghetii este notat cu 273,2°. Punctul 0° al scarii absolute este ”zero absolut” (-273,2°C).

Aceasta scara se mai numeste scara Kelvin (°K).

Formula de transformare in grade Celsius este: °K=(t +273)°C.

Scara Beaufort – scara a tariei vintului care exprima forta vintului printr-un numar cuprins intre 0 si 12, fiecare numar reprezentind un grad Beaufort. Din 1954, O.M.M. a largit aceasta scara si a inlocuit numarul 12 prin numere de la 12 la 17, care permit clasificarea diverselor tipuri de uragane.

Scara Celsius – scara a temperaturii in care punctul 0, ales arbitrar, este punctul de topire al ghetii la presiunea normala, iar punctul 100, temperatura vaporilor de apa distilata care fierbe la presiunea normala. O diviziune a scarii Celsius se numeste grad-centigrad. Sinonim cu „SCARA CENTIGRADA”.

Formula de transformare in grade Fahrenheit este:

Scara Fahrenheit – scara de temperatura la care punctul de topire al ghetii este notat cu 32°, iar punctul de fierbere al apei cu 212°. Distanta intre cele doua puncte caracteristice este deci de 180°F.  

Formula de transformare in grade Celsius este:

Schimb (turbulent) – transport de substante pe verticala si de particule de aer cu proprietati diferite provocate de miscarile turbulente din atmosfera. Ca urmare a schimbului se produce un amestec in care distributia parametrilor masei de aer tinde sa se omogenizeze.

Schimbarile climei – variatii de durata foarte mare, progresive sau regresive, care s-au produs in trecutul geologic al Pamintului. Dupa diferite teorii si ipoteze, schimbarile climei au fost provocate de schimbarile survenite in natura a suprafetei Pamintului, schimbarile intensitatii radiatiei solare si legat de acestea a circulatiei generale a atmosferei.

Seceta – perioada indelungata de primavara sau vara cu precipitatii mult sub valoarea normala, in conditii de temperatura ridicata a aerului. In aceste conditii rezervele de apa din sol se micsoreaza mult, ceea ce creaza premize nefavorabile dezvoltarii normale a plantelor.

Se deosebesc: seceta atmosferica – cu precipitatii foarte reduse, temperaturi ridicate si umezeala a aerului scazuta si seceta pedologica – cind rezervele de apa din sol sint epuizate.

Seceta pedologica depinde in mare masura de structura solului.

Sector cald – regiunea unui ciclon care contine o masa de aer cald cuprinsa intre frontul cald anterior si frontul rece posterior.

Serviciu meteorologic - (Institut meteorologic, Oficiu meteorologic, Birou meteorologic).

Organ national sau regional, stiintific si administrativ, a carui activitate cuprinde diferite ramuri teoretice si practice ale meteorologiei.

Sinoptician, previzionist – meteorolog care elaboreaza prevederi de timp.

Siroco – vint cald din sud sau din sud-est care sufla in partea anterioara a unei depresiuni ce trece de la vest spre est, de-a lungul Mediteranei. El atinge coasta nordica a Africii sub forma unui vint foarte cald si uscat, dar se umezeste traversind Mediterana si atinge Malta si regiunile Europei meridionale sub forma unui vint cald si umed.

Sistem baric – forma a cimpului baric. Sistemele barice se impart in general in regiuni de presiune ridicata si regiuni de presiune joasa. Se deosebesc sisteme barice cu izobare inchise (ciclon si anticiclon) si deschise (dorsale si talveguri).

Sistem noros – grupare de nori migratori, persistenta si de mare intindere, avind mai multe zone diferentiate, care se succed intr-o anumita ordine.

Cel mai tipic sistem noros este cel al frontului cald.

Situatie sinoptica – totalitatea maselor de aer, fronturilor barice indisolubil legate intre ele, existente la un moment dat care determina starea timpului deasupra unei regiuni geografice.

Sondaj aerologic – determinarea unuia sau mai multor elemente meteorologice in altitudine cu ajutorul aparatelor transportate de zmeie, baloane, avioane, rachete, sateliti etc.

Spatele ciclonului – partea posterioara, in sensul miscarii unui ciclon, de obicei vestica. Este caracterizata prin mase reci de cele mai multe ori instabile, mai ales vara.

Specii de nori – subdiviziuni ale genurilor de nori, determinati prin luarea in considerare a unuia sau mai multor din caracteristicile de mai jos:

a) forma (nori in bancuri, in valuri, in pinze, in straturi etc);

b) dimensiunea (suprafata elementelor constitutive, extinse pe verticala etc.);

c) structura interna (nori constituiti din cristale de gheata, picaturi mici de apa);

d) procese fizice cunoscute sau presupuse care determina formarea lor (nori datorati orografiei etc.).

Speciile din acelasi gen se exclud una pe alta. Speciile de nori sint:

- fibratus (fib) – lenticularis (len),

- uncinus (unc) – fractus (fra),

- spissatus (cas) – humilis (hum),

- castellanus (cas) – mediocris (med),

- floccus (flo) – congestus (con),

- stratiformis (str) – calvus (cal),

- nebulosus (neb) – capillatus (cap).

Stabilitate – stadiu de echilibru hidrostatic al atmosferei in care o particula de aer, abatuta usor de la pozitia ei initiala, tinde sa revina la aceasta. Stabilitatea este nula in conditiile echilibrului indiferent         (γ = γ)pozitia in conditiile echilibrului stabilit (γ < a), negativa in conditiile echivalentului instabil

(γ > a).

Starea timpului – totalitatea elementelor si fenomenelor meteorologice deasupra unei regiuni la un moment dat sau intr-un interval de timp.

Statie agrometeorologica – statie meteorologica, care in afara observatiilor meteorologice principale efectueaza paralel masuratori complete de temperatura si umezeala a solului pe platforma meteorologica si in lanurile cultivate si executa observatii asupra fazelor de vegetatie si stadiilor de dezvoltare a plantelor.

Parcelele pentru observatiile fizice si biologice se aleg in asa fel incit masuratorile facute in diferiti ani sa fie comparabile intre ele.

Statie aerologica – statie meteorologica unde se executa masuratori in altitudine, indeosebi prin radiosondaj.

Statie hidrometeorologica – statie la care se efectueaza atit observatii meteorologice cit si hidrologice.

Statie meteorologica – statie unde se executa observatii meteorologice, aleasa dupa anumite criterii care sa asigure reprezentativitatea elementelor masurate pentru regiunea inconjuratoare. Statia meteorologica, dispune de o platforma meteorologica pe care sint instalate cea mai mare parte a instrumentelor si de un local, in care se afla barometrul si barograful si unde se executa prelucrarile primare ale datelor din observatii.

Dupa volumul si felul observatiilor, statiile meteorologice se impart in diferite categorii si tipuri. Cele mai numeroase statii sint cele climatologice si sinoptice.

Statie meteorologica automata – aparat complex care masoara si transmite automat valoarea unor elemente meteorologice. Asemenea statii se instaleaza de obicei in locuri greu accesibile.

Strat de ozon – strat atmosferic in care continutul in ozon este foarte mare, maximul de concentratie fiind situat intre 20 si 30 km altitudine. El are proprietatea de a absorbi o mare parte din radiatiile ultraviolete emise de Soare.

Strat de zapada – patura de zapada depusa pe suprafata solului sau a gheturilor, care se formeaza in timpul iernii in urma ninsorilor. Caracteristicile sale principale sint: inaltimea, densitatea si continutul in apa. Ca suprafata subiacenta el reprezinta un factor climatic important. Stratul de zapada are de asemenea un rol protector impotriva gerurilor pentru culturile care ierneaza.

Stratificarea (aerului) – distributia pe verticala a temperaturii in atmosfera de care depinde dezvoltarea si intensitatea proceselor de convectie. Stratificarea poate fi stabila, instabila sau indiferenta, atit pentru aerul uscat sau umed cit si pentru cel umed saturat.

Stratificarea instabila – in cazul aerului uscat sau umed nesaturat stratificarea in care gradientii verticali de temperatura sint mai mari decit cei adiabatici uscati (γ>γa

In cazul aerului umed saturat, stratificarea in care gradientii de temperatura sint mai mici decit ce adiabatici uscati si mai mari decit cei adiabatici umezi γa> γ< a). O astfel de stare se numeste „stratificare umed instabila”.

Stratificare stabila – in cazul aerului uscat sau umed nesaturat, stratificarea in care gradientul vertical de temperatura este mai mic decit cel adiabatic uscat (γ< a). In cazul aerului umed saturat stratificarea in care gradientul vertical de temperatura este mai mic decit cel adiabatic umed (γ< a

Sublimare – in meteorologie, proces de trecere a vaporilor de apa, direct in faza solida, adica in cristale de gheata. Sublimarea are loc numai la temperaturi cu mult sub 0 , deoarece procesul este insotit de degajarea unei mari cantitati de caldura latenta.

Suhovei – vint cu temperatura ridicata si umezeala relativ redusa, care bate in zonele de stepa si semipustiuri.

Suhoveiul se formeaza la periferia sudica a anticiclonului. Un rol important in cresterea temperaturii si scaderea umezelii relative il are transformarea maselor de aer deasupra stepelor precum si curentii descendenti. Suhoveiul este un vint daunator pentru plantele de cultura.

Suprafata subiacenta – suprafata a pamintului care se gaseste in interactiune cu atmosfera in procesele schimbului de caldura si de umezeala. Termenul se foloseste numai in sensul de suprafata subiacenta pentru atmosfera.

S

Sa barometrica – regiune cuprinsa intre doua talveguri si doua dorsale inconjurind punctul unde se intilnesc axele celor doua talveguri si dorsale. Vezi „cimp de deformare”.

Sir de observatii – serie plurianuala, cronologica, a unui element meteorologic oarecare, cu ajutorul careia se calculeaza mediile, frecventele etc., pe diferite perioade.

Sir omogen – sir de valori succesive ale unui element meteorologic, obtinut din observatii pe o perioada lunga de la o statie oarecare, la care conditiile inconjuratoare nu au suferit mari schimbari, iar masuratorile s-au facut de observatori calificati, dupa o aceeasi metodica si cu instrumente instalate reglementar.

T

Talveg (de joasa presiune) – formatiune alungita, de joasa presiune, cu izobare deschise (in forma de V sau U) legate de un ciclon. Presiunea descreste de la periferie catre o axa (axa talvegului) spre care vinturile converg si care de cele mai multe ori separa doua mase diferite de aer (front). Suprafetele izobarice sint inalte la periferie si joase de-a lungul axei (frontului). O caracteristica a talvegului este existenta curentilor ascendenti. In general talvegurile si formatiunile frontale legate de acestea provoaca un timp inchis si insotit adesea de precipitatii. Sinonim cu „talveg baric”.

Temperatura aerului – unul din cei mai importanti parametri ai starii aerului. Ea se masoara cu instrumente (termometre si termografe) aflate in contact direct cu aerul si ferite de radiatia solara directa.       Temperatura aerului este un element foarte variabil in timp si in spatiu; oscilatiile sale in timp pot fi periodice (diurne si anuale) sau neperiodice, datorate circulatiei generale a atmosferei. Temperatura este variabila cu inaltimea si in troposfera scade o data cu acestea.

Temperatura apei – temperatura masurata cu termometre speciale la diferite adincimi ale bazinelor de apa.

Temperatura solului – temperatura masurata cu termometre avind rezervoarele la diferite adincimi in sol.

Temperatura absoluta – temperatura exprimata in grade ale scarii absolute de temperatura; se noteaza °K (grade Kelvin).

Temperatura acumulata – suma temperaturilor (medii zilnice sau altele) inregistrate in cursul unei perioade determinate.

Temperatura la suprafata solului – temperatura inregistrata de un termometru asezat orizontal pe sol, al carui rezervor este ingropat pe jumatate in sol.

Temperatura la umbra – sinonim cu “temperatura aerului”.

Tendinta perioadei – dupa Multanovski, distributie a sistemelor barice pe o harta colectiva, ce se releveaza inca din primele zile ale perioadei sinoptice naturale, raminind apoi ca o caracteristica a intregii perioade.

Teodolit – aparat utilizat pentru determinarea unui punct in spatiu prin citirea simultana a azimutului si inclinatiei acestuia. El este alcatuit dintr-o luneta mobila intr-un plan orizontal si intr-un plan vertical, si din doua margini exterioare (limbi) inzestrate cu alidade, care fac parte din luneta.

Termometru – instrument folosit in masurarea temperaturii. Dupa principiul lor de functionare distingem: termometre cu lichid (mercur, alcool), cu gaz (hidrogen), cu deformare (lama bimetalica, tub Bourdon), electrice (termopare, rezistenta).

Termometrele cu lichid si cu gaz sint termometre absolute. In meteorologie, termometrele absolute sint cele cu mercur.

Termometru de maxima – termometru folosit la determinarea valorii celei mai ridicate atinsa de temperatura in decursul unui anumit interval de timp, de exemplu o zi. Termometru de maxima cu mercur este cel mai raspindit. Tubul sau capilar prezinta o portiune ingustata care permite mercurului sa se dilate atunci cind temperatura creste, dar il impiedica sa revina in rezervor, cind temperatura scade. Instrumentul trebuie operat dupa fiecare citire.

Termometru de minima – termometru folosit pentru determinarea valorii celei mai scazute atinsa de temperatura in decursul unui anumit interval de timp, de exemplu o zi. Printre termometrele de minima cu lichid, termometru cu alcool este unul din cele mai des intrebuintate. El dispune de un mic indicator in lichid, care este antrenat spre rezervor de catre menisc, atunci cind temperatura coboara, si ramine nemiscat cind temperatura se ridica.

Instrumentul trebuie sa stea in pozitie orizontala si sa fie operat dupa fiecare citire.

Termometru de sol – termometru utilizat pentru masurarea temperaturii in sol, la diferite adfincimi. Cele mai utilizate termometre de sol sint termometrele Savinov si Fuess pentru stratul arabil si termometrele cu tragere verticala, pentru straturile de la adincimi mai mari.

Termometru ordinar – 1.termometru cu mercur cu rezervor cilindric ce se foloseste la masurarea temperaturii suprafetei solului. Se instaleaza pe sol, cu rezervorul pe jumatate ingropat.

2.termometru cu mercur, folosit la statii pentru citiri momentane (la termenele de observatie). Termen folosit in comparatie cu termometrele de maxima si minima.

Timp Greenwich (T.M.G.) – timpul meridianului zero (al fusului orar zero).

Timp solar adevarat – timp determinat de miscarea Soarelui adevarat pe bolta cereasca. Se masoara prin unghiul orar al centrului Soarelui. Durata zilelor solare adevarate este variabila in decursul anului din cauza deplasarii inegale a Pamintului pe orbita sa si a inclinarii elipticei fata de ecuator. Din aceasta cauza in practica se foloseste timpul solar mediu.

Timp solar mediu – timp determinat de miscarea asa zisului Soare mediu, adica deplasarea unui punct imaginar ce se roteste uniform pe ecuatorul ceresc. Durata anuala de rotatie a Soarelui mediu pe ecuatorul ceresc este egala cu durata de rotatie a Soarelui adevarat pe ecliptica. Se masoara pe unghiul orar al Soarelui mijlociu. Durata zilelor solare medii este aceeasi in tot cursul anului si este egala cu durata medie anuala a zilelor solare adevarate.

Tip de circulatie – model de circulatie generala care se prezinta mai mult sau mai putin frecvent.

Tip de timp – ansamblu de conditii meteorologice specifice care pot fi asociate unui tip de circulatie determinat.

Tornado – 1. numele dat in America de Nord, trombelor intense.

2. numele dat, in Africa occidentala, virtejului de vint ce insoteste un oraj.

Traiectoria unui ciclon (anticiclon) – drum parcurs de centrul unui ciclon (anticiclon) de la aparitia si pina la disparitia sa. Se determina din hartile sinoptice succesive.

Traiectorie – 1. curba determinata de pozitiile succesive ale unei particule de aer in miscare.

2. curba determinata de pozitia succesiva a centrului unui sistem de izolinii sau unui punct unic dintr-un sistem de linii, de curent, turbioane etc.

Transformarea unei mase de aer – 1. schimbarea treptata a proprietatilor unei mase de aer, in deplasare, sub influenta noilor conditii termice ale suprafetei subiacente (transformare relativa).

2. schimbare fundamentala a proprietatilor unei mase de aer, care duce la transformarea ei, intr-un alt tip de masa de aer (transformare absoluta).

Transformarea absoluta se produce atunci cind masa de aer ramine timp indelungat deasupra unei noi regiuni geografice.

Transport de zapada la inaltime – zapada purtata de vint pina la o inaltime ce depaseste statura mijlocie a unui om si care determina o scadere apreciabila a vizibilitatii orizontale. O conditie esentiala in cazul transportului de zapada la inaltime este existenta unei suprafete a stratului de zapada uscata si fara crusta.

Transport de zapada la sol – zapada purtata de vint in imediata apropiere a suprafetei stratului de zapada.

Traznet – descarcare electrica ce se produce intre nori si sol sau obiecte de pe sol.

Troiene de zapada – ingramadire a zapezii provocata de vint sau de viscole indelungate.

Tromba (virtej) – fenomen ce consta dintr-un turbion de vint, adesea intens, a carui prezenta se manifesta printr-o coloana de nori intors in forma de pilnie, iesind de la baza unui nor Cumulonimbus. Aceasta pilnie se uneste cu o alta pilnie ce se formeaza in apropierea suprafetei marii de picaturi de apa ridicate de la suprafata acesteia sau la suprafata solului din praf sau nisip. Datorita vitezei mari a vintului (50-100m/s) ce insoteste uneori tromba, aceasta are un caracter de calamitate.

Tropopauza – strat intermediar discontinuu simplu sau multiplu intre troposfera si stratosfera. La nivelul tropopauzei se formeaza curenti de mare viteza, denumiti curenti jet, care determina discontinuitatea tropopauzei.

Troposfera – parte inferioara a atmosferei terestre, care se intinde de la sol pina la o inaltime variind intre circa 8 km la poli si circa 17 km la ecuator, in care temperatura scade in general cu inaltimea. In troposfera au loc majoritatea fenomenelor si proceselor care determina timpul.

Tunet – zgomot sec sau bubuit surd care insoteste fulgerul. Este produs de incalzirea si deci de dilatarea brusca a aerului pe traiectoria fulgerului.

Turbulenta – stare a fluidului (aer) caracterizata printr-o miscare turbulenta. Turbulenta conditioneaza in atmosfera rafale de vint, transportul pe verticala a suspensiilor si a caldurii, schimbul cantitatii de miscare intre diferite straturi si legat de aceasta, a fortei de frecare.

U

Umezeala aerului – continutul vaporilor de apa din aer exprimat in unitati absolute si relative.

Umezeala relativa – raportul dintre tensiunea actuala- e, a vaporilor de apa si tensiunea maxima E, la aceeasi temperatura, exprimata in procente.

Umezeala relativa poate fi definita si ca raportul dintre umezeala absoluta sau specifica la un moment dat si umezeala absoluta sau specifica a aerului saturat la aceeasi temperatura.

Umezela specifica – cantitatea vaporilor de apa in grame, continuti intr-un kg de aer umed. Se exprima prin raportul (s) dintre densitatea vaporilor de apa (d) si densitatea aerulu (p).

Umiditatea solului – cantitatea de apa continuta in sol sub diferite forme (capilara, gravitationala, aditionala). Se exprima fie in milimetri strat de apa sau in metri cubi la hectar (1mm=10m³/ha), fie in procente din greutatea solului uscat. Sinonim cu „umezeala solului”.

Unda frontala – vezi „unda ciclonala”.

Uragan – 1. nume dat initial ciclonilor tropicali din Marea Antilelor.

2. nume dat prin generalizare, a fiecarui ciclon tropical sau vintului care atinge o viteza foarte mare.

3. nume dat prin conventie a fiecarui vint a carui viteza atinge sau depaseste 64 noduri (12 in scara Beaufort).

Vara fetelor batrine – perioada calda care se produce catre 11 noiembrie in tarile din Europa Occidentala. In Europa Centrala, aceasta perioada calda se produce la sfirsitul lui octombrie, fiind determinata de existenta unui cimp de mare presiune ce se intinde din Insulele Azore pina in Cimpia Rusa.

Variabilitate – in meteorologie, gradul de variatie al unui element in timp si in spatiu.

Varietati de nori – subdiviziune determinata a genurilor de nori si a speciilor lor, luindu-se in consideratie una sau alta din cele doua caracteristici de mai jos:

a) transparenta (nori lasind sa se vada sau acoperind complet Soarele sau Luna);

b) dispozitia elementelor lor macroscopice (nori ale caror elemente constitutive sint asociate intr-un mod special).

Varietatile aceluiasi gen sau aceleiasi specii nu se exclud unele pe celelalte.

Diferitele varietati sint:

intortus (in)

vertebratus (ve)

undulatus (un)

radiatus (ra)

lacunosus (la)

duplicatus (du)

translucidus (tr)

perlucidus (pe)

apacus (op).

Vector – marime dirijata. Se caracterizeaza prin: origine, sens, directie, intensitate si marime (modul).

Vifor – sinonim cu „viscol”.

Vijelie, gren – fenomen meteorologic caracterizat printr-o variatie brusca a directiei si vitezei vintului, o crestere brusca a presiunii si umezelii relative, o scadere brusca a temperaturii si adesea prin precipitatii sub forma de averse insotite citeodata de oraje. Grenul este un fenomen specific fronturilor reci de ordinul II.

Viscol transport de zapada deasupra suprafetei pamintului provocat de un vint suficient de puternic si turbulent, insotit sau nu de ninsoare. In practica observatiilor meteorologice se face o distinctie intre viscolul general cind zapada este viscolita puternic, fara sa se poata aprecia daca ninge sau nu, si viscolul cu zapada, cind observatorul poate stabili daca ninge.

Vizibilitate – distanta maxima la care un obiect avind caracteristici definite poate fi vazut si identificat cu usurinta. Ea depinde de contrastul fondului si de pragul sensibilitatii de contrast al ochiului, iar in cazul invariabilitatii acestor conditii de transparenta atmosferei (conditiile de timp).

Vint – miscarea aerului in raport cu suprafata solului. De obicei se are in vedere componenta orizontala a acestei miscari. Citeodata insa sfera notiunii este extinsa si asupra componentei verticale a vintului, care in general este mult mai redusa fata de cea orizontala. Vintul se defineste prin 2 elemente: directia din care bate si viteza, ambele extrem de variabile in timp si in spatiu. Vintul ca miscare orizontala ia nastere sub actiunea fortei gradientului baric, fiind apoi deviat de forta de frecare, de forta Coriolis si de forta centrifuga.

Vint de gradient – miscarea uniforma a aerului, de-a lungul izobarelor, conditionata de forta gradientului baric, forta Coriolis si forta centrifuga. In cazul izobarelor rectilinii si paralele, vintul de gradient este geostrofic, iar in cazul izobarelor circulare si paralele, el este geociclostrofic.

Vint termic – cresterea vectorului vintului geostrofic de la un nivel inferior la unul superior, depinzind de gradientul orizontal mediu de temperatura al stratului. Frecvent, vintul termic este denumit „componenta termica a vintului”.

Virful sectorului cald – punct intr-un ciclon tinar ce coincide cu centrul lui baric, in care frontul cald trece in cel rece.

Vreme, timp – stare in continua schimbare a atmosferei. Vremea la un moment dat este caracterizata prin totalitatea valorilor elementelor meteorologice, iar intr-un interval de timp prin variatia succesiva a acestor elemente sau prin media acestora in intervalul respectiv.

Zapada – precipitatii solide ce cad din nori sub forma de cristale de gheata (fulgi) de diferite dimensiuni.

Zapada grauntoasa – vezi „graunte de zapada”.

Zenit – punct imaginar situat la intersectia verticalei locului cu bolta cereasca.

Zi cu inghet – zi in cursul careia temperatura minima este egala sau mai mica de 0°C.

Zona frontala – strat atmospheric “inclinat”, care separa doua mase de aer diferite si in interiorul caruia proprietatile sint intermediare intre cele doua mase de aer situate de o parte si de alta.

Zona frontala inalta – zona frontala in atmosfera libera caracterizata printr-o configuratie de izohipse dese si vinturi foarte puternice.

Zona frontala planetara inalta - zona frontala inalta de mare intindere la latitudinile tropicale si mijlocii. Uneori aceasta zona cuprinde intreg globul terestru.

Zone climatice – regiuni ale globului pamintesc, mai putin intinse de-a lungul paralelelor, fiecare din ele avind conditii climatice distincte. Exista mai multe clasificari zonale ale climei, ca de exemplu: clasificarea lui Koppen, Berg, Alisov etc.

Sursa de informatie:

1. D.Tistea, D.Bacinschi, R.Nor, „Dictionar Meteorologic”, C.S.A. Institutul Meteorologic, Bucuresti, 1965
2. Dr. C. Savin, „Dictionar Stiintific Poliglot”, Editura Tipored, Bucuresti, 1996