1. GENERALITATI

Meteorologia este stiinta care se ocupa de studiul atmosferei, factorilor si fenomenelor din atmosfera.

Starea meteo are o influenta capitala asupra desfasurarii activitatilor aeronautice.

Conditii meteo favorabile saltului cu parasuta:

- vizibilitate                             peste 4 km;

- plafon  cu 100 m. mai sus decat inaltimea de lansare;

- viteza vantului max. 6 m/s pentru incepatori;

max. 8 m/s pentru avansati;

max. 9 – 10 m/s pentru performanta;

- temperatura             intre - 10 ⁰ C / + 35 ⁰ C.

2. ATMOSFERA

2.1. GENERALITATI

- Este invelisul gazos al pamantului.

- Compozitie - gaze: azot 78,08%, oxigen 20,95%, argon 0.93%, bioxid de carbon 0,03%, gaze rare (hidrogen, heliu, radon, neon, xenon, metan, ozon, kripton);

- diverse : 4% - vapori de apa, microparticule, saruri, bacterii, fum, praf, micrometeoriti.

- Pana la altitudinea de cca. 70 km compozitia aerului este aproape omogena.

- Inaltime - maxima 2500 km;

- practica 800 km – peste aceasta altitudine elementele sunt in stare moleculara

sau atomica.

2.2. ZONELE ATMOSFEREI

1. Troposfera - pana la 5 – 8 km la Poli si 15 – 18 km la Ecuator;

- zona unde au loc toate fenomenele meteo, optice si electrice;

- presiunea, densitatea si temperatura scad constant.

2. Tropopauza - pana la cca. 11 km;

- temperatura - standard - 56.5 ⁰C;

- medie - 45 ⁰C la Poli si - 80 ⁰C la Ecuator;

- prezinta discontinuitati datorita curentilor jet.

3. Stratosfera - pana la 35 – 50 km;

- temperatura - pana la 15 – 20 km ramane constanta;

- intre 20 – 30 km creste brusc datorita stratului de ozon (grosime de cativa metri) care absoarbe radiatiile ultraviolete;

- vizibilitatea foarte buna datorita continutului de vapori de apa foarte redus;

- vanturi laminare foarte puternice (pana la 25 km vanturi de vest iar deasupra cele de est).

4. Stratopauza - la cca. 50 km;

- zona de tranzitie intre stratosfera si mezosfera;

- temperaturi foarte inalte.

5. Mezosfera - pana la 80 – 85 km;

- temperatura scade constant odata cu altitudinea pana la - 70 ⁰C.

6. Mezopauza - la cca. 85 – 90 km.

7. Termosfera - pana la 1000 km;

- temperatura creste pana la cca. 1500 ⁰C – 2000 ⁰C;

- zona aurorelor polare.

8. Termopauza - la cca.1000 km.

9. Ionosfera - aer puternic ionizat;

Eseu: Proba de evaluare - planetele sistemului solar Referat: Descoperirea planetelor indepartate: Uranus,Neptun, si Pluton

- undele electromagnetice sunt reflectate catre pamant.

10. Exosfera - aer in stare atomica;

- temperatura : diurna + 2500 ⁰C / nocturna - 273 ⁰C.

2.3. PROPRIETATILE AERULUI

- Incolor, inodor, insipid;

- Fluiditate, difuziune, comprimare;

- Transparenta redusa datorita apei si pulberilor;

- Greutate 760 mmHg;

- Densitate - marime variabila cu mare influenta asupra zborului;

- scade odata cu altitudinea, unde se rarefiaza.

3. FACTORII ATMOSFERICI

3.1. GENERALITATI

- Temparatura, umiditatea si presiunea nu sunt legate functional ci in interdependenta statica.

- Apar miscari turbulente in raport cu suprafata terestra.

- Circulatia atmosferei depinde de distributia temperaturii pe glob si de rotatia pamantului.

3.2. TEMPERATURA

3.2.1. Generalitati

- Prin temperatura se intelege starea de incalzire a unui corp.

- Prin caldura specifica a unui corp se intelege cantitatea de caldura necesara pentru a incalzi cu 1 ⁰C un gram din acel cor (caldura specifica a apei se numaste Calorie).

3.2.2. Propagarea caldurii

- Prin conductie - transmiterea caldurii la scara moleculara in corpurile materiale (sunt bune sau rau conducatoare de caldura).

- aerol stagnant pe o suprafata terestra foarte calda, va absorbi o oarecare cantitate de caldura si va deveni mai cald, sau invers, aerul cedeaza propria caldura solului, racindu-se.

- Prin convectie - pentru lichide si gaze (sunt rau conducatoare de caldura).

- miscarea aerului pe verticala sub efectul diferentelor de temperatura.

- Prin advectie - pentru lichide si gaze (datorita diferentelor de temperatura).

- ziua incalzirea aerului iar noaptea racirea lui este influentata de vant si curenti care, datorita intensitatii, provoaca efecte mai mici sau mai mari.

- Prin radiatie - in spatii materiale prin intermediul undelor electromagnetice.

- energia solara primita sub forma de unde scurte este transformata in energie calorica si remisa atmosferei de catre pamant sub forma de unde lungi

3.2.3. Incalzirea atmosferei

- Se realizeaza de la pamantul incalzit de la soare, prin convectie.

- Pamantul se incalzeste prin radiatie, dar diferit in functie de structura (orase, lacuri, munti,etc).

- Aerul de la sol se incalzeste prin contact direct, devine mai usor (mai putin dens) si urca in altitudine formand curenti de convectie.

- Curentii turbulenti, comprimarea si dilatarea aerului, produc de asemenea efecte termice (incalzire sau racire).

- Racirea nocturna apare prin racirea treptata a aerului de la sol, prin contact direct.

- Atmosfera terestra se comporta ca un termostat, moderand caldura ziua si intarziind pierderea acesteia noaptea.

Paduri zona cu cladiri parcuri culturi lac teren nisipos

Modul de incalzire al atmosferei

3.2.4. Masurarea temperaturii

- Aparate - termometre variabile cu alcool sau mercur;

- termometre de maxim sau de minim;

- termografe.

- Unitati de masura - Celsius (⁰C) - 0 ⁰C = punctul de inghet al apei;

- 100 ⁰C = punctul de fierbere al apei.

- Kelvin (⁰K) - 0 ⁰K = zero absolut = -273 ⁰C;

- 0 ⁰C = +273 ⁰K;

- 100 ⁰C = +373 ⁰K.

- Fahnrenheit (⁰F) - - 32 ⁰F = 0 ⁰C;

- 212 ⁰F = 100 ⁰C;

- 1 ⁰C = 9/5 ⁰F.

- Temperatura standard in aviatie este de + 15 ⁰C la 760 mmHg (la nivelul marii).

3.2.5. Variatiile temperaturii

- In loc fix - periodice - diurne - maxime – la 2 – 3 ore dupa trecerea soarelui peste meridian;

- minime – dupa rasaritul soarelui.

- sezoniere - maxime – vara;

- minime – iarna;

- neperiodice - produse de perturbatiile atmosferice.

- De la loc la loc - pe meridian - temperatura scade de la Ecuator spre Poli;

- invazii de mase de aer cald sau rece ce provoaca diferente mari de temperatura in locuri relativ apropiate.

- In inaltime - temperatura scade cu 6,5 ⁰C / km altitudine;

- aerul ce urca se raceste iar cel ce coboara se incalzeste.

3.2.6. Gradient termic vertical

- Este scaderea temperaturii pentru o diferenta de nivel de 100 m.

- Valori - pentru aer uscat = 1 ⁰C / 100 m (gradient adiabatic uscat);

- pentru aer umed saturat = 0,5 ⁰C / 100 m (gradient adiabatic umed);

- medie pentru aviatie = 0,65 ⁰C / 100 m.

3.2.7. Inversiune si isotermie

- Inversiune - zona in care temperatura creste odata cu altitudinea;

- produce ceata, nori josi, opacitatea aerului.

- Isotermie - zona in care temperatura ramane constanta odata cu cresterea altitudinii.

- Cauze - radiatia nocturna in noptile senine;

- invazii de aer rece la sol;

- comprimarea aerului;

- norii;

- caldura de condensare a vaporilor de apa;

- fronturile meteo ce produc modificari in altitudine.