cunoscandu-se starea atmosferei la un moment dat, pe baza
legitatilor privind geneza si evolutia fenomenelor
atmosferice, se poate prevedea
evolutia viitoare a vremii in regiunea studiata.
atmosfera nu este omogena nici in directie orizontala,
iar troposfera este impartita in unitati de mare
extindere, relativ individualizate, numite mase de aer. Aceste portiuni
mari din aerul atmosferic se caracterizeaza printr-o relativa
omogenitate si continuitate in distributia valorilor parametrilor
fizici ai atmosferei
o masa de aer se poate extinde de-a lungul suprafetei
terestre pe distante mergand de la cateva sute pana la cateva mii de kilometri
(500-5000km), iar pe verticala pana la limita superioara a
troposferei, putand ingloba uneori si paturile inferioare ale
stratosferei.
proprietatile definitorii ale maselor de aer sunt determinate
de actiunea indelungata a acelorasi factori genetici:
radiatia solara si suprafata subiacenta activa.
Clasificare
dupa
criteriul termic se deosebesc mase de aer cald si mase de aer rece. O
masa de aer este considerata calda atunci cand provine de la
latitudini mai joase, se deplaseaza spre latitudini superioare si,
ajungand intr-o regiune mai rece, determina incalzirea vremii.
dupa criteriul geografic se disting mase de aer
ecuatoriale, tropicale, polare si arctice, respectiv antarctice. In raport
cu caracterul suprafetei deasupra careia se formeaza, deci
dupa gradul de umiditate, fiecare tip geografic principal poate cuprinde
subtipuri maritime si continentale.
dupa
criteriul termodinamic, masele de aer se pot imparti in stabile
si instabile.
