El Niņo in Pacificul Tropical - fenomenul La Niņa

REFERAT DESPRE EL NINO

A aparut din Pacificul Tropical, spre sfarsitul anului 1997, aducand cu el mai multa energie decat un milion de bombe de tipul celei de la Hirosima. Timp de opt luni, 1997-98, marele El Niņo a dat peste cap toate caracteristicile climatice din toata lumea, ucigand, aproximativ 2100 de persoane si producand pagube materiale de cel putin 33 miliarde de dolari.

Taranii din satul peruvian Chato Chico nu au stiut nimic din toate acestea. Tot ce au putut vedea dupa saptamani de ploaie neintrerupta, a fost ca raul Piura nu se mai oprea din crestere. Caderile de apa nu au reprezentat o surpriza pentru populatia satului peruvian. De cand se stiu, oamenii acestui sat aveau de infruntat fenomene de acest gen, la fiecare 3-5 ani. Astfel de ploi vin dinspre coasta de vest a Americii, dupa un val de caldura de marimea Canadei. Oceanul se incalzeste chiar in jurul Craciunului, de acea pescarii au numit fenomenul "El Niņo", de la Copilul Cristos. Apoi titanica furtuna va varsa cantitati insemnate de apa pe coasta de nord-vest a Perului, care, in mod normal sunt aride.

Dar putini sunt cei ce au vazut vreodata asa de multa ploaie: cinsprezece litri pe metru patrat intr-o singura zi, in anumite locuri.

In sfarsit, pe 15 februarie 1998, raul a rupt malurile. Pamantul era saturat de apa, asa ca aceasta a patruns in casele din Chato Chico. Torentul era, mai intai, adanc pana la genunchi, apoi pana la piept.

Sute de familii alergau disperate prin torentul noroios incercand sa salvaze tot ce puteau. Fata de alte locuri din Peru si din lume locuitorii din Chato Chico au avut noroc. Unii au fost evacuati cu barcile, altii cu elicopterele pana la o tabara precara de sinistrati din desert. Aproape toti au supravietuit.

Surplusul de apa din inundatii s-a raspandit in desertul Sechura. Unde timp de 15 ani nu fusesera decat pamanturi aride a aparut deodata al doilea lac din Peru, dupa suprafata: lung de 144 km, lat de 32 km si cu o adancime medie de 3,5 m, cu mici insule de nisip aparand ocazional din apa.

Desi a inceput in Peru, efectele lui El Niņo asupra principalelor componente ale climei (temperatura, presiune, vant, umiditate, precipitatii, curenti) au schimbat vremea in intregul Pacific ecuatorial, si apoi in toata lumea. Indonezia a suferit luni intregi de seceta, focuri de padure au facut ravagii in Sumatra, Borneo si Malaezia. Fumul a calatorit pana la 1600 km spre vest, limitand vizibilitatea la 600m.

Temperaturile au ajuns la 39^˚C in Mongolia. Ploile din Kenia au depasit cu 1000mm valoarea normala, iar Europa Centrala a suferit de pe urma inundatiilor care au facut 55 de morti in Polonia si 60 in Cehia. Madagascar a fost lovit de musoni si cicloni. In S.U.A., curgerile de noroi si inundatiile-fulger au afectat localitati din California la Mississippi, iar tornadele au lovit Florida.

Si lucrurile nu s-au oprit aici. Nu este neobisnuit ca o iarna cu El Niņo sa fie urmata de una cu La Niņa, in care efectele climatice sunt, in mare, opuse celor produse de El Niņo. La Niņa a urmat El Niņo de trei ori in 15 ani: dupa 1982-83, 1986-87 si in 1995. La Niņa a aparut din nou in 1998.

De-a lungul anilor, aparitia lui La Niņa a fost mult mai putin previzibila decat cea a lui El Niņo. Dar ambele evenimente sunt acum mult mai bine intelese decat inainte. Acest lucru se intampla deoarece acest El Niņo este primul care va fi tinut minte pentru ceva mai mult decat o serie de dezastre. Acum, pentru prima data in istorie, climatologii au putut prevedea inundatiile catastrofale cu luni inainte, permitand populatiilor amenintate sa se pregateasca.

In nordul Peru-ului, avertismentele au permis multor fermieri si pescari sa folosesca partile pozitive ale lui El Niņo. Pe pamanturi care de obicei erau desertice a crescut iarba, permitand cresterea vacilor. Orezul si fasolea au putut fi cultivate in zone prea aride pentru ele; pescarii au putut planifica pescuitul in apele mai apropiate de coasta, de obicei prea reci.

Referat: Sistemul circulator la om - inima, vasele de sange Proiect: Ierarhia organizarii biomoleculare

Efectele previziunilor pot fi foarte importante. De exemplu, crescatorii de cafea din Kenia au o cerere mai mare pentru cafeaua lor cand seceta distruge recoltele din Brazilia si Indonezia. Productia de ulei de palmier din Filipine scade in timpul lui El Niņo. Tarile care prevad aceste evolutii pot prospera.

Cel putin, pregatirea poate salva vieti. Chiar si in saracul Peru, construirea de canale si acumularea de rezerve a salvat sute de vieti in 1997-98. Multe zone afectate s-au putut pregati pentru inundatii si foc, migratii si epidemii.

Exista inregistrari scrise despre El Niņo in Peru din 1525 si cercetatorii au gasit dovezi geologice al prezentei lui El Niņo pe coasta peruviana acum 13.000 de ani. Incasii stiau de acest fenomen. Orasele erau construite pe dealuri, iar proviziile erau pastrate in munti.

Restul lumii nu a fost interesat in El Niņo pana dupa devastatorul fenomen din 1982-83. Cel mai important efort de urmarire al fenomenului a fost TAO, o retea de 70 de balize plutitoare de-a lungul Pacificului ecuatorial. Terminat in 1994, TAO este acum primul sistem de avertizare globala asupra schimbarilor de temperatura din ocean. Datorita acestor balize si a altor metode, climatologii au acum destula informatie pentru a dezvolta teorii despre ceea ce se intampla in timpuri normale si in timpul fenomenelor El Niņo si La Niņa.

Vremea este atat de variabila incat este greu sa numesti ceva "normal". Dar in majoritatea anilor, climatul din Pacificul ecuatorial este guvernat de un anumit model. Soarele incalzeste suprafata apei in vestul oceanului, inspre Australia si Indonezia, cauzand ridicarea unor volume uriase de aer cald si umed ce formeaza o depresiune la suprafata oceanului. Pe masura ce masa de aer se ridica si se raceste apar ploile ce contribuie la musonii din aceasta zona.

Acum mult mai uscat si la o inaltime foarte mare, aerul se indreapta spre est, condus de vanturile din inaltul atmosferei, racindu-se si mai mult pe parcursul calatoriei. Cand ajunge in vestul Americii, incepe sa coboare, fiind apoi dus inapoi spre Australia si Indonezia. Acest circuit gigantic este numit circuitul Walker, dupa Sir Albert Walker, englezul care a studiat fenomenul in 1920.

Pe masura ce vanturile de suprafata sufla spre vest, ele antreneaza apa de la suprafata oceanului, acumuland apa mai calda in largul coastelor Indoneziei. Pe coasta Perului si al Ecuadorului, apa mai rece, de adancime se ridica pentru a inlocui apa antrenata de vant, aducand cu ea o multime de nutrimente ce sustin un lant trofic incredibil de bogat.

El Niņo schimba toate acestea. Din motive inca neintelese, la fiecare cativa ani, vanturile se inmoaie sau chiar dispar. Presiunile se inverseaza, devenind mai mari in Australia. Aceste modificari afecteaza intreaga planeta. Apele de suprafata nu se misca inspre vest, ci raman pe loc si se incalzesc pana cand izbucnesc efectiv in inaltul atmosferei. Cand se intampla acest lucru, ploi torentiale izbucnesc in America. Acestea reduc salinitatea apei, alungand pestii de pe aceste coaste.

Ploile care cad in America sunt cele ce ajung in mod normal in vest, de aceea in Australia, Indonezia si India este seceta. In Africa, vanturile modificate aduc seceta mai ales in est si sud. In acelasi timp vanturile tropicale de inaltime se schimba, reducand numarul de tornade ce lovesc teritoriul Statelor Unite ale Americii la jumatate, de la o medie de doua pe an la unul sau nici unul. Un studiu indica faptul ca El Niņo reduce si numarul de tornade din sud.

In timpul fenomenului La Niņa, o racire anormala in estul Pacificului produce conditii mai mult sau mai putin opuse cu El Niņo. Ca si la El Niņo, efectele lui La Niņa sunt mai pronuntate din decembrie pana in martie.

In anii cu La Niņa, vanturile din est sunt mai puternice ca de obicei. Mai multa apa calda este dusa spre vest, cauzand o "limba rece" lunga de 4.800km de-a lungul ecuatorului din Ecuador pana in Samoa.

Cu atata apa in vest, musonii din India devin mai puternici, precipitatii peste medie in Australia si clima mai umeda in Africa. In SUA, iernile sunt mai reci datorita curentului polar ce coboara din Canada. Curentul subtropical din Mexic devine mai slab, cauzand seceta in sud. Tornadele au o probabilitate de doua ori mai mare sa loveasca SUA.

Exista doua metode de prevedere a lui El Niņo, si climatologii le folosesc pe ambele. Prima este metoda statistica. Folosindu-se de inregistrari, climatologii fac predictii despre ce se va intampla in anumite conditii. Dar aceasta metoda nu ofera nici o informatie despre cauzele acestor fenomene. Cealalta metoda este modelarea climatica folosind calculatorul. Programe specializate incorporeaza legile fundamentale ale fizicii oceanice si atmosferice intr-o lume simulata unde vremea se schimba. Cercetatorii folosesc zeci de mii de date si vad cat de mult seamana modelele create cu ceea ce se intampla in realitate. El Niņo din 1997-98 a fost primul fenomen meteorologic prevestit de modelele pe calculator.

Oricat de incurajatoare ar fi rezultatele pe care modelele   le ofera, exita loc de mai bine. De exemplu modelele pentru 1997-98 prevedeau ploi mai putne decat au fost in India, Australia si Africa.

Exista un consens intre oamenii de stiinta asupra faptului ca fenomenele El Niņo au fost mult mai dese si din ce in ce mai calde in ultimul secol. In ultimii 102 ani au fost 23 El Niņo si 15 La Niņa. Cele mai puternice patru El Niņo au aparut dupa 1980. Dar nimeni nu stie si nu poate sti daca acest lucru indica o tendinta sau pur si simplu o intamplare.

Indiferent de ce se va intampla in viitor, omenirea nu va mai fi niciodata luata prin surprindere de El Niņo si La Niņa. Datorita previziunilor incredibil de exacte pe care climatologia le-a facut posibile, comportamentul temperaturii Oceanului Planetar nu mai pare atat de ciudat si de diabolic, ci mai degraba o parte obisnuita a evolutiei vietii de pe aceasta planeta.